3 iunie 2019

Capete seci!

Mai am un singur dor,
In linistea serii,
Suvitele blonde ma dor,
Vreau blonzi toti perii.

Vazand geamatul din postari,
O adanca dorinta m'apasa,
Vino Isuse cu o nava,
Si du'ma dreaq acasa.
Si lasa'ti cireada aici,
Un infinit sa pasca!
Nici o speranta zic,
Decat un avorton sa nasca.
Si da'le lumina!
Un foc de la stele,
Sa'si faca naibii o lume,
Vie din ele.

 Poetul a vrut sa spuna ca el nu mai rezista intre teleleii astia. Care nu ajunge sa sunt asa cum sunt, dar mai vor si vesnicia, ca sa ramana la fel. Ca sunt blonzi uneori, e ceva natural, fiecarui om! Dar ca vor sa fie tampiti pt totdeauna e o chestiune de alegere.
Si caa!....exact ca in mitul pesterii lui Platon....poti sa le tot zici ca afara e lumina, ca ei tot lumina blanda a intunericului o aleg, ca liant social - avortonul - facutul de nimic....si ca daca intamplator, le cade ceva pe moalele capului, de exemplu inteligenta! - aia universala! -. ar fi niscaiva sanse sa'si cladeasca o lume noua nouta. Brand new world. Asta a vrut poetul sa spuna!!

Un comentariu: