22 iulie 2018

Despre nebunia frumoasa!




Despre nebunie?
Nebunia...nu se supune niciunei norme...nici dogmelor, nici legilor sau regulilor. N'are nimic omenesc, conventional in ea.
Nebunia e sa alegi sa vrei sa te auzi pe tine insuti.
Majoritatea dintre noi suntem prea lasi ca sa facem asta...stiti, asa'i ? Si pt ca izvorul vietii e unul vesnic...si nu ma refer la liniaritatea timpului, ci la profunzime...avem posibilitatea infinita sa experimentam noi insine, pe viu....ca de'aia'i viata! - tot ceea ce simtim in interior.
Cel caruia ii vorbeste interiorul e viu. Restul copiaza. Sursa exterioara a una finita, inchisa in timp, dupa cum va spuneam, iar timpul ucide tot. Copiem din suma cunostintelor umanitatii, indiferent de cultura....nu suntem mai deschisi la minte daca largim aria din care copiem. Copia e copie, clona e clona si nici una dintre ele n'au nimic viu in ele. Sunt inghitite de moarte.
Ceea ce simti insa....asa cum parafraza un apostol, care atunci cand nu facea ideologie, se intampla sa aiba si dreptate...e autentic. Apostoli suntem cu totii, buddha suntem cu totii, cei care aud pe cel care le vorbeste din interior.
Pt ca mintea omeneasca are ca fundament sentimentul de siguranta, rareori vezi cate un nebun care sa'si traiasca viata dupa muzica pe care o simte in interior. Prefera confortul, se baricadeaza in stiut. Viata lui e un dans in care se numara pasii. In nebunie....se simt.
Ajunge insa sa facem un pas in afara stiutului, ca sa auzim glasul fricilor, complexelor, durerilor, neimplinirilor, bucuriilor....si refuzam dialogul. Daca se poate, reducem la tacere dialogul. Suntem prea ingroziti de ceea ce auzim...de glasul celui cu care vorbim.
E mai comod un construct exterior...o imagine de sine alterata, falsa si moarta cu care sa ne identificam, decat sa aprindem dialogul.
Prin asta?.....refuzam maturizarea. Scarile inspre rezolvarea problemelor sunt in sus daca vrem dialogul....si in jos daca'l refuzam.
Fugim....rugam pesterilor sa cada peste noi, sa ne adaposteasca de vocea celui care vorbeste cu noi. E prea infricosatoare imaginea!
Ca sa vezi cand te minti....accepta o noua provocare. Si asculta! Observa....ceea ce se intampla in tine. Nimeni nu poate patrunde acolo decat tu insuti. Nimeni nu'ti poate rezolva problema decat tu insuti! Nimeni nu poate intra pe usa aia decat tu insuti!
Victoria asupra problemei...e intelegerea ei. Iar viata e presarata cu fricile noastre, scoase parca special in cale, cu scopul de a creste.
De ce refuzam?
Pt ca frica. E tot ce stim. 



Asta e nebunia.  Restul e dementa. 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu