11 octombrie 2017

...si Informatia era Dumnezeu.

  Motto:
"  Cosmosul este tot ceea ce este sau ce a fost vreodată sau ce va fi vreodată. " - Carl Sagan. 




Dupa cum v'am obisnuit pe blogul cu pricina, ani de'a randul, mai reusit sau mai putin reusit, am incercat sa deconstruiesc religia, cu tot cortegiul de formalitati goale care o alcatuiesc.
Totul este o nebunie generalizata, formata din variatiuni pe aceeasi tema, in care difera actorii, decorurile si povestile care se vand publicului larg.
Consider ca s'a mers atat de departe in nebunia asta incat tot ce sta la baza mesajului religiilor, pare sa se  fi departat atat de mult de la geneza lor, incat astazi nu mai vedem decat rezultatul, care este infiorator, drept pt care ma simt oarecum dator sa intind o mana de ajutor, si prin acest articol, celor care inca bajbaie in cautarea sensurilor a ceea ce citesc in cartile lor de capatai.

Si cum totul ar trebui sa porneasca dinspre simplitate inspre lucrurile complexe, s'o luam biniror, cu inceputul.
Pentru cei care nu stiu inca, ceea ce ne inconjoara cu gratie, este Universul. De la micro la macro, il putem observa, detecta, interpreta cu ajutorul simturilor cu care suntem daruiti de'a lungul celor cateva milioane de ani de evolutie.
Universul deci, este REALITATEA care ne inconjoara. 
Primim de la el semnale, sub forma de informatii, pe care le interpretam ulterior.

Spre exemplu, daca privim o padure, o vedem cu ochii, iar creierul nostru interpreteaza informatia venita din afara, creind o imagine a ceea ce au vazut ochii.
La fel de bine, daca auzim o muzica, creierul nostru interpreteaza informatia primita prin intermediul urechilor, creind, la fel, o imagine.
Iar daca gustam o mancare, acelasi creier interpreteaza informatia primita prin intermediul papilelor gustative.
La fel si daca privim cerul, stelele, norii... 
La fel, cu celelalte simturi pe care le avem in dotare.
Tragem deci concluzia logica, ca ceea ce ne inconjoara pe noi, e o mare de informatii. 
Un intreg univers informational. 

Bunaoara, daca cititi aceste randuri, prin intermediul mintii, ajunge la domniile voastre, ce altceva, prin intermediul cuvintelor, decat informatia?  Pe care acelasi creier, le interpreteaza dupa cum a fost educat sa o faca.
Deci informatia face cunoscuta realitatea, iar realitatea este cea care ne inconjoara cu gratie.

In cartea sfanta a crestinilor, biblia, pe langa alte multe lucruri care'ti fac parul maciuca, gasesti si lucruri inteligente. Ori cat de ateu as fi, ceea ce ma intereseaza cel mai mult si mai mult pe lumea asta este ADEVARUL. Si ca un cautator de adevar, ma simt obligat sa'l recunosc acolo unde el exista.
Sa luam de pilda un citat clasic din evanghelia dupa Ioan si sa'l reproducem, mai apoi sa incercam sa'l interpretam logic, dupa lexicul vremii, si cunostintele de care deja dispunem:

" La început era Cuvântul, şi Cuvântul era cu Dumnezeu, şi Cuvântul era Dumnezeu "

Adica, la inceput, buni crestini, a fost exact informatia.  Cuvantul este informatie!  
Care, intalnindu'se cu capul nostru gol pe dinauntru, a inceput sa ne releve cate ceva din imensitatea care ne inconjoara.  

Din pacare, fiind produsii culturilor, am fost scosi din clocitoarea lor avand informatii false despre lucruri pe care le'am crezut a fi adevarate, dar care, din pacate, nu pot fi validate in si de real. 

Culturile care ne'au produs, ne'au inserat o INTERPRETARE subiectiva si deformata a realitatii, facandu'ne sa ramanem prizonierii unei iluzii grandioase.  Budistii ii spun Maya. Iluzia. Crestinii Diavolul - cel care inseala.

De mici ne'a fost inhibata curiozitatea, prin cica adevaruri  gata mestecate de altii, pe care nu mai trebuie sa le cautam noi insine, iar astfel, am schimbat frumusetea explorarii acestui Univers nepieritor, intr'o icoana conceputa de OM:  propria lui interpretare limitata si obtuza, ajungand in situatia in care ne'am deconectat de la SURSA, devenind propria noastra sursa. Si ne'am intunecat.
Am abordat deja de'a lungul timpului pe acest blog subiectul acesta. N'o mai lungim. 
Mergem mai departe! 
Din momentul in care intelegem acest lucru, cred ca e cazul sa ne parasim culturile, considerand ca interpretarile oferite sunt false, perimate, ba chiar binele sau raul livrat de ele, si sa cautam alte sensuri si interpretari.
In fond, care este natura noastra adevarata, nu de exploratori?  Oare de ce am abandonat cautarea? 

Iar aceasta explorare nu poate fi facuta decat observand onest realitatea, si interpretand'o la fel de onest, nu ramanand tributari unor percepte mostenite, ci facand'o cu propriul nostru creier. Caci stiti ce?  Fiecare are unul! 

Ajungem astfel sa intelegem ca adevarata cunoastere, nu este reproducerea ca papagalii a unor concepte invechite. Nici a ne aduna sub cupola unor cladiri, nici a umbla in 4 labe in jurul altora, nici a ne apara saraciile de doctrine, dogme, si legi strambe, numai pt ca apartinem ca sclavii unor grupuri de apartenenta care au tot interesul sa'si recreeze iar si iar....aceleasi invataturi goale. 
Ci mult mai mult decat atat, a observa onest care este adevarul adevarat, a'l supune probei realitatii, si abia apoi a'l pune la loc de cinste in mintea noastra.  Care, in felul acesta, are sanse sa se vindece.
Numai asa ajungem sa cunoastem cu adevarat adevarul.  


Asadar, treziti'va, si faceti cunostinta cu adevarul:  REALITATEA. 
Ea pur si simplu ESTE. Impacati'va cu ea.



 












13 comentarii:

  1. Pertinentă prezentare și, recunosc, cu câteva asociații la care nu mă gândisem :)
    Am o singură dilemă (momentan). Legată de proba realității. Din ceea ce am citit până acum există o probabilitate crescută ca aceasta să fie percepută trunchiat, incomplet sau chiar fals.
    Habar n-am dacă e voie să las linkuri pe blogul tău, e în regulă să-l ștergi, doar că mie mi-e important să-l las pentru ca tu să înțelegi exact la ce m-am referit.
    https://www.ted.com/talks/anil_seth_how_your_brain_hallucinates_your_conscious_reality

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Realitatea, in mod cert e mult mai complexa decat o putem noi percepe cu cele cateva simturi pe care le avem. No doubt. Suntem limitati.
      N'am facut decat sa deturnez esenta unui mesaj, din halul in care a ajuns, dandu'i sensul care cred, l'a avut odata.
      Incolo, simte'te liber sa lasi orice link.

      Ștergere
    2. * libera. Acum am inteles cu cine vorbesc. :)

      Ștergere
    3. Dacă ai înțeles cu cine vorbești, e bine :)
      Cam rezultă că așa cum suntem echipați în momentul actual - cu tot cu creierul nostru ăla evoluat, accesul la realitatea completă e limitat. Asta e oarecum frustrant. Pentru că dacă treci dincolo de evidențele măsurabile, e de bun simț să te întrebi: oare nu-mi imaginez? Sau, nu-mi doresc eu prea mult să existe mai mult de atât și de aia am transformat dorința în credință?
      "La început era cuvântul" sună bine. Doar că pe scara evoluției cuvântul ca formă a limbajului a apărut relativ recent. Și nu putem situa apariția vieții doar în punctul în care a apărut limbajul :) Înseamnă cu începutul e înainte de asta. Dar când? Nici măcar simțul olfactiv care se pare că e cel mai arhaic nu ne ajută prea mult. Căci tot există un înainte de asta. Dacă desfășor ghemul, ajung la prima bacterie ce plutea zen prin supa cosmică. Nu avea limbaj, nu avea simțuri, dar presupun că comunica/ transmitea si recepta informații. Dar înainte de bacteria asta ce era? Punctul acela zero? Vidul absolut? Sau? :) Dacă aș afla răspunsul, aș putea spune că "la început era ..." Evident, asta doar raportat la pământul pe care locuim. Că Universul e mare, iar după câte știu, unii caută chiar să demonstreze existența multiversului - a mai multor universuri paralele. Ecuația chiar se complică, iar sintagma "la început era" nu mai e atât de simplă.
      Nu sunt religioasă însă e posibil ca religia să aibă un aspect adaptativ, altfel evoluția nu l-ar fi reținut. Înțeleg și nevoia credinței, și nevoia transcederii. Na, nevoile astea au fost foarte bine înțelese și de niște băieți isteți ce-au făcut o afacere din asta. E simplu :)

      Ștergere
    4. Dupa cum bine vezi, exact asta am scris si eu: suntem limitati.
      Ramane dar sa cautam realist ceea ce cautam, nu sa deliram, prostind masele, manipuland si tampindu'ne. Si vezi ca articolul e mai larg. :)
      Nu negand realitatea dupa cum ne dicteaza interesele dogmelor, fie ele religioase sau stiintifice, nu deformand realitatea dupa interesele grupurilor carora apartinem. Ba chiar as recomanda sa se renunte la reperele astea de apartenenta. Mi se par primitive. Umanitatea e mult mai larga.

      Ștergere
    5. Da, am văzut că articolul e mai larg :) Mă gândisem c-ar fi mai adânc în sensul unei țesături. Tragi un fir din ea și vezi unde te duce. La următorul fir/ informație. Și tot așa :)

      Ștergere
  2. Ce este realitatea? Iata o intrebare destul de complicata, care are mai multe raspunsuri. Si asta tocmai pentru ca suntem limitati, asa cum spui.
    Tu zici : „Universul deci, este REALITATEA care ne inconjoara.”
    Asa este, dar realitatea mai este si fictiunea.
    Eu zic, din ce am citit pe ici pe colo, ca realitatea nu e numai una.
    Sa ma explic.
    S-o luam încet pe urmele inaintasilor nostri. Dar nu a inaitasilor de la doar 4000 de ani departare, pe care îi tu blamezi, asa, blând, ci pe urma primior nostri umani. Acum vreo 70.000 de ani.
    Cum au reusit ei sa se dezvolte in triburi, sate, orase, state, societati si sa formeze omenirea de astazi? Secretul consta in aparitia fictiunii.
    Un mare numar de oameni care nu se cunosc intre ei, pot sa colaboreze cu succes pe baza unui mit comun.
    Bisericile se inradacineaza intr-un mit religios comun. Doi catolici, care nu s-au vazut niciodata, poate sa plece impreuna in cruciada, sau sa construiasca un spital, uniti de aceeasi credinta intr-un Dumnezeu în care cred ca s-a incarnat si s-a crucificat pentru pacatele lor.
    Ţările se inradacineaza deasemenea in mituri comune. Doi sârbi, care nu s-au intalnit niciodata, pot sa-si riste viata pentru a se salva unul pe altul, pentru ca amandoi cred in existenta unei natiuni sârbe.
    Sistemul juridic, se inradacineaza in mituri legislative comune. Doi avocati care nu se cunosc, pot sa-si asocieze eforturile pentru a apara un necunoscut, pentru ca amandoi cred in existenta unor legi, a unei justiţii, în drepturile omului si în plus în onorariul pe care o sa-l aibă.
    Si totusi nici una din aceste mituri nu exista in realitatea care ne inconjoara, ci fac parte din povestile inventate de oameni si povestite unii altora.
    In univers nu exista un Dumnezeu, nici natiuni, nici drepturi ale omului, nici legi, nici justiţie, decat în imaginatia comuna a omului.
    Deci primii nostri parinti, cimentau legaturile lor sociale prin credinta in fantome, spirite, adunându-se in jurului focului sa danseze in noaptea cu luna plina.
    Institutiile moderne functioneaza exact la fel. O societate este o persoana morala, fictiva, care are posibilitatea da a-si deschide cont in banca, sa fie reprezentata de avocati, sa fie trasa în judecata, sa piarda, sa câstige, etc.
    La fel cum preotul ia o bucata de pâine si un pahar cu vin în timpul slujbei si hocus-pocus, le preschimba in trupul si sângele Domnului, la fel o societate S.A. dupa legislaţia ţării, trimite avocatul, depune o suma de bani în banca, semneaza niste acte si hocus-pocus, o noua societate apare.
    Sa inventezi povesti eficace nu e usor. Iar dificultatea nu e sa le povestesti, ci sa determini milioane de oameni sa creada in ele.
    Realitatea este ca în interpretarea oamenilor, fictiunea devine realitatea in care crede cu toata mintea!
    (spicuiri din cartea Sapiens, de Yuval Noah Harari)

    RăspundețiȘtergere
  3. Continuare : Realitatea este ceea ce exista în jurul meu si ceea ce continua sa se întâmple în jurul meu: sunetul unui mesaj care soseste in box-mail, o reclama care se afiseaza pe ecran exact in momentul cand scriu aici...
    Realitatea este deci ceea ce continua sa se intâmple în jurul meu si ceea ce continua sa se întâmple în interiorul meu.
    Ceea ce se întâmpla in interiorul meu sunt niste senzatii, niste emotii, niste gânduri...
    Gandurile care îmi vin, fac parte din realitatea mea interioara.
    Deci, amestecul pe care îl fac prin observatiile asupra lucrurilor exterioare cu gandurile interioare, produc anumite emotii, reda realitatea mea proprie. Este interpretarea mea proprie.
    De exemplu, sunt in metrou si cineva trece pe langa mine si îmi loveste umarul cu violenta. Aceasta este realitatea care se întâmpla in exteriorul meu. In interiorul meu, realitatea de moment este interpretarea instantanee: Ce dobitoc! Câta lipsa de educatie!
    Aceste doua lucruri sunt realitatea mea de moment.
    Gandul meu interpreteaza ca persoanei îi lipseste educatia, ca ar fi trebuit sa se comporte altfel.
    In secunda in care simt acele emotii, exista un decalaj între aspiratia mea la o realitatate ideală si realitatea care se petrece efectiv.
    Cand am primit lovitura în umar si am gandit ca e o persoana fara educatie, involuntar m-am intors din cauza impactului si am vazut ca persoana avea un baston alb in mana. Imediat realitatea mi s-a schimbat. Am inteles ca este o persoana oarba, care nu m-a vazut si nu una lipsita de educatie. Dintr-o data am simtit compasiune si dorinta de-a o ajuta.
    Deci, devenind constienti de tot ce ni se intâmpla, trebuie sa revenim cât mai des asupra observatiilor prin care diferentiem ceea ce vedem de ceea ce interpretam.
    Despre „Informatie” inca nu am amintit nimic, incerc sa revin.

    RăspundețiȘtergere
  4. La inceput a fost informatia si informatie era cu Dumnezeu si informatia era Dumnezeu.
    O observatie corecta, nu am ce sa mai adaug.
    Sunt convinsa ca nu ai cautat pe internet si ca ai gandit-o singur. Dar nu esti primul care a descoperit asta.
    Din pacate, printre miliardele de „Sapiens” mai sunt cativa care au afirmat-o.
    Si eu am patit asta, citind o carte: Hei, la asta ma gandisem si eu, numai ca el a apucat sa publice inaintea mea!!! Ce pacat!
    Un exemplu:
    Din cartea „La Pensée de Dieu”, de Igor şi Grichka Bogdanov publicata în 2012.
    „Informatia zero este opusul entropiei, ceea ce semnifica momentul zero, informatia ce caracterizeaza pre-Univers-ul si trebuie considerata ca maximă. De aici ce putem sa deducem? In momentul zero, nu exista nimic altceva decât informatia. O realitate numerică, care ar putea fi «semnalata» sub o formă matematică după big bang, concurând cu existenta si evolutia Universului fizic.”

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. ." O realitate numerică, care ar putea fi «semnalata» sub o formă matematică după big bang, concurând cu existenta si evolutia Universului fizic.”

      Oare intamplator am ales ca fotografie codul binar? Cred ca si ala avea de spus ceva.
      Ma rog, era de inspiratie Wachowskiana....nu era gandita de mine, asa cum este articolul.

      Ștergere
    2. " Dar nu esti primul care a descoperit asta. ".

      Nu asta conteaza, ci faptul ca am inteles.

      " Hei, la asta ma gandisem si eu, numai ca el a apucat sa publice inaintea mea!!! Ce pacat! "

      Nu sunt in concurenta cu nimeni. eu vreau doar sa inteleg, dupa cum am scris mai sus.
      Nu prea ma intereseaza sa'mi umflu muschii ego'ului, arogandu'mi vreo descoperire.
      De'a lungul timpului, am vazut nu odata bloggeri care s'au inspirat uneori cuvant cu cuvant din idei formulate de mine, pt ca mai apoi sa recunosc in sinea mea ca si eu am reprodus destul de des ceea ce au spus altii.
      De asta....consider ca nu asta conteza, daca asta il ajuta pe om sa inteleaga si sa'si gaseasca vocea.

      Ștergere
  5. Inseamna ca toti avem acces la constiinta aia comuna, universala, de care vorbeai tu odata. Fiecare putem sa pescuim de acolo informatii.

    RăspundețiȘtergere