11 octombrie 2017

...si Informatia era Dumnezeu.

  Motto:
"  Cosmosul este tot ceea ce este sau ce a fost vreodată sau ce va fi vreodată. " - Carl Sagan. 




Dupa cum v'am obisnuit pe blogul cu pricina, ani de'a randul, mai reusit sau mai putin reusit, am incercat sa deconstruiesc religia, cu tot cortegiul de formalitati goale care o alcatuiesc.
Totul este o nebunie generalizata, formata din variatiuni pe aceeasi tema, in care difera actorii, decorurile si povestile care se vand publicului larg.
Consider ca s'a mers atat de departe in nebunia asta incat tot ce sta la baza mesajului religiilor, pare sa se  fi departat atat de mult de la geneza lor, incat astazi nu mai vedem decat rezultatul, care este infiorator, drept pt care ma simt oarecum dator sa intind o mana de ajutor, si prin acest articol, celor care inca bajbaie in cautarea sensurilor a ceea ce citesc in cartile lor de capatai.

Si cum totul ar trebui sa porneasca dinspre simplitate inspre lucrurile complexe, s'o luam biniror, cu inceputul.
Pentru cei care nu stiu inca, ceea ce ne inconjoara cu gratie, este Universul. De la micro la macro, il putem observa, detecta, interpreta cu ajutorul simturilor cu care suntem daruiti de'a lungul celor cateva milioane de ani de evolutie.
Universul deci, este REALITATEA care ne inconjoara. 
Primim de la el semnale, sub forma de informatii, pe care le interpretam ulterior.

Spre exemplu, daca privim o padure, o vedem cu ochii, iar creierul nostru interpreteaza informatia venita din afara, creind o imagine a ceea ce au vazut ochii.
La fel de bine, daca auzim o muzica, creierul nostru interpreteaza informatia primita prin intermediul urechilor, creind, la fel, o imagine.
Iar daca gustam o mancare, acelasi creier interpreteaza informatia primita prin intermediul papilelor gustative.
La fel si daca privim cerul, stelele, norii... 
La fel, cu celelalte simturi pe care le avem in dotare.
Tragem deci concluzia logica, ca ceea ce ne inconjoara pe noi, e o mare de informatii. 
Un intreg univers informational. 

Bunaoara, daca cititi aceste randuri, prin intermediul mintii, ajunge la domniile voastre, ce altceva, prin intermediul cuvintelor, decat informatia?  Pe care acelasi creier, le interpreteaza dupa cum a fost educat sa o faca.
Deci informatia face cunoscuta realitatea, iar realitatea este cea care ne inconjoara cu gratie.

In cartea sfanta a crestinilor, biblia, pe langa alte multe lucruri care'ti fac parul maciuca, gasesti si lucruri inteligente. Ori cat de ateu as fi, ceea ce ma intereseaza cel mai mult si mai mult pe lumea asta este ADEVARUL. Si ca un cautator de adevar, ma simt obligat sa'l recunosc acolo unde el exista.
Sa luam de pilda un citat clasic din evanghelia dupa Ioan si sa'l reproducem, mai apoi sa incercam sa'l interpretam logic, dupa lexicul vremii, si cunostintele de care deja dispunem:

" La început era Cuvântul, şi Cuvântul era cu Dumnezeu, şi Cuvântul era Dumnezeu "

Adica, la inceput, buni crestini, a fost exact informatia.  Cuvantul este informatie!  
Care, intalnindu'se cu capul nostru gol pe dinauntru, a inceput sa ne releve cate ceva din imensitatea care ne inconjoara.  

Din pacare, fiind produsii culturilor, am fost scosi din clocitoarea lor avand informatii false despre lucruri pe care le'am crezut a fi adevarate, dar care, din pacate, nu pot fi validate in si de real. 

Culturile care ne'au produs, ne'au inserat o INTERPRETARE subiectiva si deformata a realitatii, facandu'ne sa ramanem prizonierii unei iluzii grandioase.  Budistii ii spun Maya. Iluzia. Crestinii Diavolul - cel care inseala.

De mici ne'a fost inhibata curiozitatea, prin cica adevaruri  gata mestecate de altii, pe care nu mai trebuie sa le cautam noi insine, iar astfel, am schimbat frumusetea explorarii acestui Univers nepieritor, intr'o icoana conceputa de OM:  propria lui interpretare limitata si obtuza, ajungand in situatia in care ne'am deconectat de la SURSA, devenind propria noastra sursa. Si ne'am intunecat.
Am abordat deja de'a lungul timpului pe acest blog subiectul acesta. N'o mai lungim. 
Mergem mai departe! 
Din momentul in care intelegem acest lucru, cred ca e cazul sa ne parasim culturile, considerand ca interpretarile oferite sunt false, perimate, ba chiar binele sau raul livrat de ele, si sa cautam alte sensuri si interpretari.
In fond, care este natura noastra adevarata, nu de exploratori?  Oare de ce am abandonat cautarea? 

Iar aceasta explorare nu poate fi facuta decat observand onest realitatea, si interpretand'o la fel de onest, nu ramanand tributari unor percepte mostenite, ci facand'o cu propriul nostru creier. Caci stiti ce?  Fiecare are unul! 

Ajungem astfel sa intelegem ca adevarata cunoastere, nu este reproducerea ca papagalii a unor concepte invechite. Nici a ne aduna sub cupola unor cladiri, nici a umbla in 4 labe in jurul altora, nici a ne apara saraciile de doctrine, dogme, si legi strambe, numai pt ca apartinem ca sclavii unor grupuri de apartenenta care au tot interesul sa'si recreeze iar si iar....aceleasi invataturi goale. 
Ci mult mai mult decat atat, a observa onest care este adevarul adevarat, a'l supune probei realitatii, si abia apoi a'l pune la loc de cinste in mintea noastra.  Care, in felul acesta, are sanse sa se vindece.
Numai asa ajungem sa cunoastem cu adevarat adevarul.  


Asadar, treziti'va, si faceti cunostinta cu adevarul:  REALITATEA. 
Ea pur si simplu ESTE. Impacati'va cu ea.