4 februarie 2016

Despre libertate!




  Stim deja ca principiul dupa care functioneaza lumea aceasta, este cel al puterii. Cei care stim!
Pe acest principiu, ca piatra din capul unghiului, am construit ca umanitate tot ce vedem ca ne inconjoara.
Toata arhitectura gandirii, toata arhitectura societatii, ne vorbesc despre frica.
Cei mari, stapanesc peste cei mici, cei tari peste cei slabi.
Tot ce inseamna spiritualitate, urmeaza acelasi pattern, litera cu litera.

.......................................................

Astept sa vad OMUL, care abandoneaza puterea, si coboara in multime.
Abandoneaza betia din politica, religie, abandoneaza amvoane, palate, haine stralucitoare.  Sceptrul puterii.
Sunt un fin psiholog, si am colindat prin multe minti, uneori nepoftit, dupa acelasi principiu al puterii: am luat, nu  am cerut.
Si iata ce am gasit in minti: in locul bunatatii, doar frica. Pe tronul dragostei, statea o fiara! 

In ochii mei, un om mare nu este cel care stie multe, care a citit mult, nici care vrea sa ma impresioneze cu muschii mintii lui.  Nici unul care vrea sa ma imbete prin cuvinte mestesugite.

Un om mare, este unul bun si cald.

Frica, a nascut sisteme, din ea vine politica, religia, din ea vin legile, dogmele, normele, regulile, si tot cortegiul de conditionari.
Bunatatea, nu are nevoie de ele.  Ea este.  Ei nu'i poti nici adauga ceva, nici lua din ea. 

Ca sa fii bun, nu ai nevoie de zei, nici de dumnezei, si nici de vreo reprezentare a vreunui lucru din cer, de pe Pamant, sau din ape.

Bunatatea exista in fiecare din noi.
Doar ca aici, acum, in culturile in care ne'am nascut, crescut si trait, am primit uitarea. 

Unde este frica, nu exista dragoste...  In locul ei, am ridicat edificii ale mintii.
Megalomania numita " Babel ".   Si punem, zi de zi, cuvant cu cuvant, gest cu gest, fiecare dintre noi, caramida cu caramida, in zidul care ne desparte, si care odata, credem, va atinge cerul.  Ideologii peste ideologii, filosofii, dogme....ah...

Bunatatea, te face sa fii tu, asa cum esti, oricand.  Ea vine din tine, nu ca o lege, instrument al vreunei puteri, care sa ti se puna in gura ca o zabala...  Ea vine ca o apa, curge.

Frica, are un timp al ei.  Iar in timpul ala, te tine prizonier. Esti prizonier in timp.
Frica e egocentrica si perfida.
Frica, iti deseneaza idealuri.  Vrea sa devii!  Nu stie ca deja ESTI.
In frica esti orb, doar ai iluzia ca vezi.
Frica vrea sa se conserve pe ea insasi, sa'si reinnoiasca timpul. Stie ca are putin...

Dragostea, e iesita din timp.  Ea este.  Acum. Vesnic.
.........................................

Libertatea e in tine.  In bunatatea ta.
E acolo!  Acolo sa cauti!
Ca sa stii cine esti.



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu