18 mai 2015

Emotii multe, zero logica!



  Nu va mai este straina parerea mea despre religie si anume despre faptul ca ea actioneaza sub forma unei pseudo-spiritualitati, bazata pe multa manipulare emotionala, in detrimentul gandirii si a logicii. 
Nu odata mi s'a intamplat sa vad religiosi care se simt tare inconfortabil in prezenta logicii, incercand insa sa'si argumenteze teoriile goale prin diferite aiureli, surori cu oligofrenia, nesesizand ridicolul si fiind absolutamente incapabili sa rationeze, tocmai ei, cica capodopera creatiei divine.

In interminabilele dispute dintre  cei care cred ca predestinarea ( destinul ) sunt un motor a lumii si nu gandirea, alegerea si vointa ,  am vazut ca religiosii isi au un argument - forta, si nu prin inteligenta sau logica argumentarii, ci prin impresia pe care inca, din pacate, o are in mentalul colectiv notiunea de dumnezeu, notiune, care de cele mai multe ori, asa cum spun, ocupa abuziv locul argumentului, prin puternica impresie emotionala pe care o exercita asupra constiintelor.

In ochii unui religios, a face apel la ratiune in dauna apelului la divinitate, echivaleaza pt el cu o blasfemie, orice discutie, oricat de bogat argumentata ar fi ulterior, va fi sortita esecului. Cu alte cuvinte, iti pierzi vremea.

Pe modul asta de a privi lucrurile, se fundamenteaza din pacate aceasta lume, aceasta realitate, pe care foarte putini reusesc sa inteleaga ca este un produs al unei alegeri colective a umanitatii, luata din postura de entitati necuvantatoare ca omul, niste copii fara minte, sau eventual cu mintea bolnava, de'a lungul secolelor sau ma rog, mileniilor, si nu a unei entitati supranaturale. Nici vorba. Asa ceva, nu exista.

Sa luam de pilda situatia plozilor din Africa, muritori de foame, sau suferinzi de boli.
Daca analizam din perspectiva predestinarii, ne'am multumi cu explicatia fantezista si eventual convenabila, ca destinul lor este voia unui dumnezeu, care, ma rog, de iubitor ce ne este, i'a uitat pe undeva bolnavi si saraci, si poate orfani, pt ca nu'i asa - dumnezeu era ocupat sa ne satisfaca noua, celor care nu suntem in situatia lor - mofturile, si n'a mai avut vreme de ei.
Si'n plus, ei sunt si un material didactic divin exceptional, care sa ne faca sa intelegem cat de rau putem si noi ajunge daca nu respectam cine stie ce dogme idioate, care sa faca dovada veneratiei noastre sincere fata de bunul zeu.

Daca suntem insa zdraveni la minte, si daca dam capului si alte intrebuintari nobile decat protejarea gatului de actiunea ploii, sesizam ca lucrurile nu stau nici pe departe asa. Nu, nu asta este destinul lor.
In realitate, ei sunt victimele prostiei, lacomiei, nepasarii sau....politicii natiunilor,  care prin actiunile pe care le'au gandit si intreprins, i'au condamnat la o situatie ca a lor.
Nu este nici un secret faptul ca Franta are spre exemplu si acuma, in secolul 21, 14 state vasale africane, state care fiind sub ocupatie franceza, sunt sistematic extorcate de resursele lor, fiind condamnate de catre lacomia colonizatorilor la un trai auster si mizer , iar asta avem s'o numim astazi - politicaSingurul zeu care actioneaza activ, deci, este politica.  Nimic divin, nimic predestinat!

Adica un mod de gandire, o actiune si o vointa pusa in scena de catre ei, oamenii! - care din cauza conditiei lor inca primitive, nu i'a dus capul la mai mult decat la atat.  Sau, mai realist, nici nu le'a pasat.
In fapt, niste primate proaspat cazute din copac, a caror lume se invarte cu gratie intre dezgustatorul  eu - mie - al meu, nemaicontand nimic altceva decat dorintele lor egoiste si mizerabile.

La fel este cam cu toata istoria umanitatii:  crestinii nostri i'au colonizat pe ameriindieni, producand un incredibil genocid, de aproape 120 de milioane de morti. Ei, cu biblia lor in mana. Ati vazut vreo vointa supranaturala intr'o actiune ca asta? Asta o fi fost destinul amaratilor alora?  Ha!
Aceiasi europeni, prin mult prea sofisticatul Imperiu Britanic, au provocat un genocid  contra aborigenilor din Australia, dar cu un numar mult mai mic de victime. Cu aceeasi biblie in mana! Vedeti aici vreo vointa divina?
Eu nu!
Aceasta este consecinta primitivismului in gandire si fapte, si nu al vreunui zeu imaginar, ci al OMULUI.

............................................

Sa lepadam, zic, acest mod de gandire retardat si pagubos al omului caruia i'a crescut mult prea repede corpul si mult prea tarziu creierul, ca sa nu ne trezim in situatia in care, peste nu prea multa vreme, sa ne vaicarim ca ne'a fost destinul sa ne autodistrugem.