1 martie 2015

Prostul.



Intotdeauna exista un prost mic si un prost mare.  Asa incepe.
Intrebarea'i cine pe cine admira, nu? Cineva trebuie sa fie admirat!
Cel mai interesant este ca prostul mare este manipulat de prostul mai mic, prin mijloace pe care orice prost de rand le'ar vedea.
De'asta, meritele prostului mare sunt ca reuseste sa nu vada ceea ce vede orice prost. Asta il face mare.
Pe de alta parte,  lumea nu se poate lipsi nici de prostul mic, nici de prostul mare, pt ca ei sunt etalonul prostiei, care despart prin excelenta prestanta lumea celor prosti de lumea celor care nu sunt prosti. Prostii deci, sunt necesari.
Prostii aduc si bucurie in sufletele oamenilor! Pt ca prin aceeasi prestanta, reusesc intr'un timp record, sa demonstreze practic, ceea ce un om inteligent nu reuseste sa demonstreze din cauza faptului ca n'are experienta practica si nici timp pt a se dedica trup si suflet prostiei! 
Prostii sunt lipsiti de caracter. Insa prostia vine in ajutorul prostilor, unindu'i. Unde's multi prostia creste, iar asta le da senzatia de putere.  
Pentru ca sunt prosti, prostii confunda tupeul cu curajul. Prostul e un parazit: se agata de constiinta celui care o are, hranindu'se cu bunul lui simt. 
Prostul e galagios. Are intotdeauna de aratat ceva, de demonstrat, si pt asta are nevoie de un alt prost, care sa se mire de el.
Prostul, n'are profunzime. El traieste la suprafata, acolo unde poate fi admirat, spre deosibire de cel inteligent, care stie cine este si n'are nevoie de aprobarea celorlati ca sa FIE.
Prostului lipsindu'i profunzimea, ii plac lucrurile care atrag privirile: hainele scumpe, masinile de lux, si luxul in general. 
Fiind un nimeni, prostul trebuie totusi sa se afirme. Pt a atinge acest obiectiv, are nevoie sa se simta deosebit. O haina de marca: Zara, Lacoste, Adidas, Puma, purtate cu eticheta in afara vor atarna intotdeauna pe prost, facandu'l mandru de prostia lui.
Prostul este si un romantic incurabil! Isi trateaza partenerul ca pe un obiect, daca se poate sexual. Este mereu atent! Intotdeauna cadourile pe care i le va face, din exces de romantism, vor avea directa trimitere inspre pat, acolo unde'si poate satisface nevoile personale. Nu, prostul nu este chiar un animal. Este doar prost.
Prostul nu are relatii reale, pt ca traind la suprafata si fiind un superficial, numeste prieteni pe toti cei pe care'i intalneste pe drumul vietii, si care'i sunt folositori la un moment dat.  In cel mai nobil caz, prostul are relatii reciproc avantajoase.
Moralitatea prostului nu exista. Insa e atent cladita  o forma estetica unanim acceptata de societate, fara nici o profunzime, pe care o numeste valori. Are grija sa le afiseze cat mai des posibil. 
Prostul e teatral si sclifosit. Nimic nu'l multumeste.
Prostul nu are idealuri. Traind doar pt sine, considera ca prin minunatia care este EL, o capodopera a naturii, a constribuit inseajuns la propasirea spirituala a umanitatii.
Prostul nu se bucura de nimic. Bucuria prostului e sa arate ca e bucuros, ca sa fie vazut ca e bucuros, fara sa si fie. Bucuria prostului e sa vada pe altul suferind.
Din pacate, prostul se inmulteste. Da, trist. Prostia e perpetua si se multiplica.
Prostul, nestiind ca e prost, se va stradui sa'si educe copiii ca pe el insusi, el fiind idealul suprem.
Prostul este si nobil!   Va avea grija ca in fata altora, sa'si arate maretia, aruncandu'ti un scuipat, pe care tu, va trebui sa'l consideri un favor.
Prostul se crede sclipitor! Avand o inteligenta de mana doua, se foloseste de orice oportunitate iesita in cale, pt a  converti in folosul sau, lucru pe care un inteligent, nu l'ar face, din jena. Asta insa, il face sa fie tare mandru de sine pe prost. 
In vreme ce unul inteligent isi vede semenii ca pe egalii sai, prostul se crede deosebit si de o inestimabila valoare. 
Prostul are un bun sistem imunitar!  Nimic nu'l vindeca de prostia lui!  
Prostul are doua fete: una mizerabila, si alta prin care i se vede mizeria. 
Prostul e religios!  Il iubeste pe dumnezeu. Nu stie el ce'i aia, nici s'o explice, insa are grija s'o afiseze pios.
Prostul are toate premisele din lume ca odata ajuns in starea de prost, sa nu mai poata fi vindecat............niciodata.