18 februarie 2015

Psihopatologia lui dumnezeu.


O,da.
Astazi tocmai auzii o tampenie. Mare de tot.
Deh, crestinismul a fost intotdeauna un izvor de imbecilitati, una mai mare ca alta.
Intr'o discutie scurta dusa cu un cunoscut, pe marginea unei fotografii in care aparea un copilas cu defecte din nascare, am primit o replica la care n'am stiut daca sa rad sau sa ma enervez.
Cica, ar trebui sa fiu recunoscator lui dumnezeu ca m'a cadorisit intr'un mod sfant, dupa cum urmeaza: " ,inseamna ca Dumnezeu te-a binecuvântat cu mai mult decat meriti ". 

 No shit! 
Dar ce'as fi meritat, Doamne! 

Ma si intreb ce cadouri divine as fi meritat sa primesc la nastere: picior stramb congenital, strabism, hermafrodism sau oligofrenie, ca sa ma simt binecuvantat ca's intreg la cap, maini si picioare! 

Asta, in conditiile in care, nou nascut fiind, singurul pacat pe care l'am comis a fost sa ma cac pe mine, pacat pe care l'a comis si Isus, tot cand a fost mic, insa n'a fost consemnat in evanghelii pe motiv ca nu constituie o veste buna.
Cum dracu' se poate ca un om sa nu fie capabil sa observe de la nivelul secolului 21 niste chestiuni deja banale, in lumina unor descoperiri care ne'au adus mai aproape abisul psihologiei, Cosmosul, prin ochiul telescopului Hubble, si empatia, prin cunoasterea onesta de sine! 

Cum se poate ca un om sa afirme totusi asemenea imbecilitati!

Mergand pe rationamentul asta, ma si gandesc la multimile de nenorociti din nastere, muritori de foame, victime ale razboiului, sclavii de toata ziua, schilozii, care ar trebui sa multumeasca in cor, asa cum o faceam cu totii pe vremuri, Partidului:  
Multumim Dumnezeule Atotputernic pt ca ne'ai dat sansa sa ne bucuram de extraordinarele calitati cu care ne'ai inzestrat, prilej cu care le putem arata celor pe care tot Tu, i'ai facut normali, ca suntem si noi suflete. 
Pt ca da; asta e concluzia care rezulta dintr'un asemenea mod de gandire: daca eu ar trebui sa'i multumesc lui Dumnezeu ca sunt zdravan, primind mai mult decat, vai, merit, nenorocitii cui ar trebui oare sa'i multumeasca ca sunt nenorociti!?

17 comentarii:

  1. Mie, articolul asta imi aminteste de faptul ca am intalnit in biserica cele mai bizare explicatii pret-a-porter, pt aproape orice situatie. Una dintre ele promova ideea handicapului ca virtute. Explicatia: motiveaza rugaciunea intreaga viata. Predicile unora erau menite sa te convinga ca esti un dezavantajat daca te-ai nascut intreg pt ca nu ai oportunitatea si imperioasa nevoie a celui damagit care, in mod paradoxal, a fost mai iubit de d.zeu pt ca in spatele handicapului sau salasluiesc bunele intentii ale zeului de a te determina (data fiind nevoia permanenta) sa te rogi neincetat. Iata cum, lucrurile stau intocmai ca pe o tabla de sah: esti intreg, multumeste-i lui dzeu pt asta. Esti imperfect, multumeste-i tot lui pt rugaciunea cu care cusurul vine la pachet. Orice ai muta tot vei pierde "nebunul"...
    In ecuatia asta umanul, cu al sau santaj emotional ce frizeaza penibilul, elimina divinul chiar si pt un creier neexersat.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Eh, rugaciunea intotdeauna m'a fascinat. Cica sa te rogi sa se faca voia LUI. Implacabila logica! Iar voia LUI, al dracului, e ca legile planetei sa functioneze corect. Legile societatii par sa fie voia altcuiva!... Si totusi, atunci cand ele, prin hazard, sau poate prin cauzalitate se intampla sa ne fie favorabile, in loc sa multumim diavolului, ii multumim lui dumnezeu. :))) Something's wrong here!

      Ștergere
  2. Asadar: rugaciunea a fost inventata cu scopul de a modifica Legea ( pe ici, pe colo, dupa caz si nevoie). Un fel de "act aditional" la Lege sau cam ce fac politicienii pt a-si pastra imunitatea parlamentara. Iata ca in societate, functioneaza!
    Si ar mai fi ceva: Daca binele unora reprezinta raul catorva miliarde intr-o aceeasi sectiune temporala, cine si cui ii multumeste pt ca Legea a functionat?...complicat!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Evident! Si mai ales, fara rost.
      Sa nu'i negam insa beneficiile pe care le aduce intretinerii corporale. In Islam spre exemplu, o rugaciune consuma destule calorii, prin aplecarile repetate inainte si inapoi, aducand cu complexul 4 de inviorare pe care l'am facut unii in armata.
      In crestinism s'a dezvoltat o latura mai degraba estetica a rugaciunii, care, cu toate ca este la fel de inutila, are alte accente, subiectul impreunandu'si mainile in semn de piosenie, inchizand ochii, sau dandu'i peste cap, dupa caz, acest act stand la baza artei dramatice.
      In fapt, o gasca numai buna de umplut balamucurile, intrucat desconsidera divinitatea, socotind ca fiind atotstiutoare, trebuie sa'i aduca aminte sa'si faca treaba.

      Ștergere
    2. Pt mintile receptive la autosugestie si hipnoza, rugaciunea aduce la nivel inconstient comenzile necesare schimbarii. Este, daca vrei, un exercitiu nlp. Se pare ca actiunile noastre isi au motorul in inconstient trecand prin filtrul mintii. . atunci se cheama ca d.zeu raspunde rugaciunii. Fenomenul nu se intampla in cazul mintilor inflexibile si extrem de rationale.
      Deci, rugaciunea arde calorii. Asta a fost mishto!
      Apreciez la tine simtul umorului, logica sanatoasa si autenticitatea (uneori dureros si periculos de relevanta!). Imi insusesc autocritica pt faptul ca nu te.am vazut asa intr-o prima faza :)

      Ștergere
    3. Multumesc. Aprecierea este fara indoiala reciproca.
      Atunci cand incepem sa avem relatii sanatoase pe linia constient-inconstient-subconstient, intelegand rolul fiecaruia, se pare ca avem experiente "spirituale" adevarate. Dealtfel singurele adevarate.
      Daca spre exemplu din punctul de vedere a religiilor sunt complet ateu, migrand in zona asta, nu m'as mai putea lauda cu acelasi lucru. Ma rog, inca consider notiunea de dumnezeu umflata cu pompa si deghizata in clown.
      In zona neurostiintelor insa, capata sens.
      Altminteri, nu facem decat sa functionam programat, indiferent de natura programului, fie ca este implantat de scoala, religie, societate, cultura, avand te miri ce halucinatii personale sau colective, care n'au nimic in comun cu realitatea. Si nici cu prietenia cu ...tine insuti!
      Rugaciunea nu este decat o forma de meditatie, o intalnire data ... tie insuti, la alte niveluri, mult mai profunde.
      Ca forma exterioara, e show ieftin. Eventual o forma extrem de primitiva a ceea ce am amintit mai sus. Pt majoritatea, total nefolositoare.

      Ștergere
    4. Despre comunicarea la niveluri mai aproape de miez: mi-a placut f mult celalalt articol, cel care se referea la fenomenul psihologic global, ( aa, cel cu circul). As fi vrut sa pot comenta pe marginea lui, dar nu aveam CE....spusesei deja tot. Este o realitate la intelegerea careia am ajuns mai demult, dar nu as fi putut reda in cuvinte mai clare/explicite decat ai facut.o tu acolo. De fapt, nu stiu daca imi place cum gandesti sau doar ma regasesc in ideile tale dupa modelul prezentat de tine: const-inconst-subconst.
      Iarasi, f interesanta definitia data rugaciunii/meditatie. Imi permit o completare: forma exterioara (show-ul) este probabil, un efect al intelegerii superficiale a ceea ce ea ar fi trebuit sa fie.
      In sfarsit, mai cred ( este doar o parere) ca notiunea de D.zeu genereaza imaginea de clown ( reprezentare hilara/hidoasa/infricosatoare) pt ca are legaturi si ecouri adanci in fiinta ta, apropos de functionarea programata. Insa observ ca te simti confortabil ( si nu doar tu) cu notiunea de "lege".
      Ramane totusi provocarea ca ceva trebuie sa fi fost la baza "tuturor lucrurilor"...adica a legii.

      Ștergere
    5. E a doua oara ca ma provoci. :) Deci ma supun provocarii.
      Legea...daca e un mijloc exterior, atunci e coercitiva si ia libertati. Legile statelor, normele sociale, dogmele religioase confisca libertati. Sunt o limitare a fiintei.
      Daca izvoraste din interior, e o consecinta a modificarilor de intelegere, modificari ale campului constiintei, si accede inspre noi libertati.
      Libertatea ultima?
      Nu ma intreba.

      Ștergere
    6. Cand ma refer la Lege ( de obicei la singular si cu majuscula) nu ma refer la legile omenesti. Intamplator ( sau poate nu) se numesc la fel dar sunt concepte diferite.
      Tu insuti faci diferenta intre legile planetei si legile sociale. Nu intereseaza in contextul dat legile sociale si da, neindoielnic ele ingradesc libertatea. Dar si asta e un concept relativ.
      "libertate ultima" - cu siguranta, nu e cea mai potrivita combinatie de cuvinte.
      In fine, daca te simti provocat e fie accidental, ori pt ca inciti... Alege-ti!

      Ștergere
    7. Pai, ce sa aleg! Am scris deja ca nu cred in zei, legi omenesti, norme si dogme. Sunt injuste, puerile si tampite. De regula ca si cei care le'au emis. Mai ramane dar pt fiecare in parte sa defineasca pt el insusi, fara a aluneca in libertinaj, egoism, fanatism, prostie, etc, care e Legea.
      Unii zic ca dragostea!
      Insa si'aia, atunci cand e trecuta prin filtrul nimicniciei, pare destul de oloaga.

      Ștergere
  3. Dragostea trecuta prin orice filtru, indraznesc sa afirm, ca nu mai e dragoste. Se pare ca e oloaga oricum pt ca cei care au conceput DSM V au gasit ca indragosteala e...patologica. Stiai? ( frate, in ce lume traim!)
    In rest, aici nu am comunicat prea clar. Spuneam ca daca te simti provocat este ca poate...inciti la provocare. (hi hi)
    Iar Legea ar fi sa zicem, pachetul de legi ce face universul SA FIE.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Bag seama ca dragostea poate aluneca lesne in categoria psihozelor, altminteri n'ar fi tratata cu atata atentie de cadrele specializate. Ba chiar si apostolii, profetii sau diferitii guru se bucura de deviatii de ordin clinic.
      Filtrata prin relatiile sociale, se numeste politica. O gluma proasta.
      In realitate, din momentul in care ai acumulat primul bun material, devine imposibila. :)

      Ștergere
  4. In primul rând poti sa spui « Mulţumescu-Ţi Doamne că nu m-ai făcut femeie !»,
    Iar in al doilea rand sa NU raspunzi ca indianca aceea muribunda, in dialog cu maica Tereza :
    -Maica, maica, de ce sufar asa de mult ?
    -Pentru ca Iisus te iubeste, multumeste-i lui, cu cât suferi mai mult, cu atat Iisus te iubeste mai mult !
    -Spune-i lui Iisus ala al tau, pe care eu nu-l cunosc, sa ma lase in pace si sa nu ma mai iubeasca. Nu vreau iubirea lui, eu vreau sa mor !
    Astfel, din mizantrop ai deveni un bun cretin (fara s!). :D
    Interesanta discutia voastra din comentarii. Orânduirile omenesti, eu nu le-as numi legi, nici Lege. In primul rand ca nu sunt universale si in al doilea rand pentru ca n-au nici o putere.
    Legea care conduce universul… Cine poate s-o inteleaga in plinatatea ei ? Omul vede si intelege o particica infima, cine îsi poate asuma raspunderea sa explice ceva?
    Iar dragostea… Ah, dragostea ! Este un sentiment izvorât din instinctul animal pe care nu-l putem domina. Nu poti sa fii prieten cu oricine, pentru ca nu ai filing, nu poti sa fii atras de oricine, s-o iubesti pe nevasta impusa de parinti, pentru ca nu poti sa-ti comanzi instinctul s-o faca…
    Am spus-o si o repet mereu: dragostea e forma primitiva de a te iubi pe tine (satisface) prin celalalt. Atunci cand obiectul iubirii îti intoarce spatele, esti capabil de crima, incepi sa-l urasti, sa-l lovesti sa-i faci rau…
    Daca totusi, din fericire, dragostea este reciproca, o numim AGAPE… pana când la una din parti se stinge dragostea asa, dintr-o data.
    Poti sa faci ce vrei, nu poti s-o mai aprinzi, nu-ti sta in putere sa o comanzi, sa o rationalizezi…
    Vine si pleaca cum vrea si când vrea…

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ah, am ajuns sa postez si oameni care nu'mi plac. Rau am ajuns.


      https://www.youtube.com/watch?v=eA6YM-hDrqs

      Ștergere
  5. Pai nu, nu, nu si NU! OSHO ne enumera efectele adevaratei iubiri, cum se manifesta ea, dar ce este ea in esenta, cum o simti, cum o traiesti, nu ne spune.
    Eu zic ca adevarata iubire nu este decat pur egoism, pentru ca tot timpul veghezi sa-ti fie tie bine, sa fii tu satisfacut, sa-ti faci placerea...
    Sa spui ca iubirea obisnuita iti da o stare de lesin, de greata, te sufoca, ca OSHO, nu ai spus nimic cu asta. Cui i se face lesin, pe cine sufoca? Pe tine sau pe cel prin care iti satisfaci placerea?
    Si ca iubirea adevarata nu cere nimic ci ea este pur si simplu, nici asta nu ma ajuta cu nimic. Ce, este independenta de mine? Dragostea este o stare a lucrurilor sau a fiintelor si exista undeva acolo, ca un tot? Iubirea, este fabricata de mintea mea, de simturile mele, de impulsurile si instinctele mele. Daca m-apuc s-o dirijez, s-o educ, s-o manipulez, nu mai e dragoste, nu mai e sentiment ci e rationament...
    Cand simti ca esti atras de catre o persoana si doresti sa petreci cu ea timp, sa-i auzi vocea, sa-i simti mirosul, sa o atingi, sa te "saturi" de ea, cum stii daca e iubire autentica sau iubire obisnuita?
    Daca îmi spui ca vrei sa fii cu ea, numai ca ea sa se simta bine, e o minciuna! Daca zici ca vrei sa fii cu ea sa te simti tu bine, sa te "satisfaci", e un adevar.
    Hai sa fim 2 minute sinceri si sa recunoastem ce simtim pe pielea noastra atunci cand cineva drag intra pe usa. Satisfactie personala sau satisfactie ca persoana te poate vedea si dispune de tine? Iubirea dezinteresata trebuie sa zica astfel: a plecat sotul meu cu una tinerica? Foarte bine, sunt fericita ca-i merge bine! Pentru ca il iubesc, vreau sa-l vad pe el fericit, satisfacut... Nu-mi pasa ca eu sufar!
    Mai OSHO, ma lasi ???
    (Uite ca si din vacanta sunt hotarâta sa te fac sa ma urasti ;) )

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. " Pai nu, nu, nu si NU! OSHO ne enumera efectele adevaratei iubiri, cum se manifesta ea, dar ce este ea in esenta, cum o simti, cum o traiesti, nu ne spune. "

      De'aia nu'mi place. Miros circarii de la o posta.

      " Eu zic ca adevarata iubire nu este decat pur egoism, pentru ca tot timpul veghezi sa-ti fie tie bine, sa fii tu satisfacut, sa-ti faci placerea... "

      Sa fii fericit adica?

      " Sa spui ca iubirea obisnuita iti da o stare de lesin, de greata, te sufoca, ca OSHO, nu ai spus nimic cu asta. Cui i se face lesin, pe cine sufoca? Pe tine sau pe cel prin care iti satisfaci placerea?
      Si ca iubirea adevarata nu cere nimic ci ea este pur si simplu, nici asta nu ma ajuta cu nimic. Ce, este independenta de mine? Dragostea este o stare a lucrurilor sau a fiintelor si exista undeva acolo, ca un tot? Iubirea, este fabricata de mintea mea, de simturile mele, de impulsurile si instinctele mele. Daca m-apuc s-o dirijez, s-o educ, s-o manipulez, nu mai e dragoste, nu mai e sentiment ci e rationament... "

      tocmai mi'ati facut o demonstratie de ideologizare. Asta face umanitatea de o istorie intreaga. Mai ramane sa denumim noul zeu. Aveti vreo preferinta? :)

      " (Uite ca si din vacanta sunt hotarâta sa te fac sa ma urasti ;) )

      Sunt un mizantrop sincer. Nu va iubesc. :)



      Ștergere
    2. Daca Osho nu'mi place, pe omul asta il iubesc pt cum gandeste. O sa'l iubiti si Dvs de la o vreme. Am observat ca aveti tendinta asta: sa il intrebati pe cel care va provoaca : " ma lasi " , pt ca apoi, dupa vreo sedinta doua, sa va para simpatic.

      Dragostea pentru aproapele nostru, nu este ea oare o dorinţă aprigă de o nouă proprietate?

      Friedrich Nietzsche

      Ștergere