21 februarie 2015

Fanatism.

Motto: 
" Fata de superstitie, fanatismul este ceea ce e delirul pentru febra ori ceea ce e furia pentru manie. " Voltaire.


De'a lungul timpului, mi s'a intamplat, asa cum li s'a intamplat si altora, sa cunosc persoane care au tendinta de a exagera.
Aceasta tendinta, de cele mai multe ori este rezultatul faptului ca cel care exagereaza nu se afla in relatii corecte cu realitatea.
Sa urmarim in cele ce urmeaza un filmulet, un exemplu perfect de fanatism.
Filmulet in care, exagerarea duce la delir.
De aceea as numi filmuletul " Cum sa salvezi pestii de la inec " 


Asadar, in filmulet apare un copilas, altminteri dragut si nevinovat.
Problema este parintele, adica cel care filmeaza si induce copilului diferite sugestii, care odata sadite, vor da nastere adultului rupt de realitate din viitor.
Inceputul, este in tromba: copilasul are o experienta cu Isus.
In mod evident, daca nu i s'ar fi sugerat de catre cineva cu cine are experienta, copilasul ar fi spus simplu cum s'a simtit intr'o anumita situatie in care s'a jucat. El empatiza, asa cum e normal s'o faca orice om.
Delirul odata inceput, este amplificat de catre parinte, dandu'i'se o conotatie religioasa. Copilasul nu face decat sa intre inconstient in jocul celui care'i sugereaza impresiile: parintele, cel care in situatia asta, constient sau nu, devine agresor.

Daca ma intrebati pe mine, am ferma convingere ca parintele l'a folosit pe copil pt a face propaganda. Va spun si de ce. Vrea sa transmita un mesaj, altminteri nu l'ar fi filmat si postat pe Youtube.
Haideti sa vorbim putin despre felul in care functioneaza natura: toata lumea stie ca pestii mari ii mananca pe cei mici, balena un banc de pesti, leul pe antilopa, lupul oile ciobanului  fara ca natura sau Isus sa se scandalizeze pt acest sacrilegiu. Sau daca s'ar scandaliza, ma intreb de ce i'a programat asa! Or fi si leii, balena si lupii pacatosi? Sau poate natura e un criminal?
Mai mult, daca pestii sufera atat de mult si plang in mintea lor, de ce nu i'a auzit si Isus, atunci cand i'a oferit maselor ca sa'i manance?
Va spun eu: pt ca n'a avut o experienta cu Edi, care are 6 ani.  Nu'i nimic, sunt convins ca e deschis la minte si prinde repede. Din greseli invata Isus.
Asadar, copilul are o scuza ca gandeste ca unul de 6 ani. Nu are mai mult de'atat! Dar parintele ce scuza are ca gandeste ca unul de 6 ani?  Simplu: vrea sa fie mai bun si decat Isus.

 Nu fi prea neprihănit şi nu te arăta prea înţelept: pentru ce să te pierzi singur? - scrie in Ecleziastul.

Anyway, asta este unul dintre milioanele de exemple ca omul atunci cand exagereaza, bate campii pe alte meleaguri decat realitatea, suferind mult in mintea lui, pe care, daca nu o impaca cu realitatea, va ramane vesnic tanar.
Foarte tanar.

Ce vreau sa spun?
Ca alchimistii au cautat secole de'a randul cheia tineretii vesnice, fara s'o gaseasca.
Au gasit'o in schimb fanaticii, care nu se vor maturiza niciodata.











37 de comentarii:

  1. Ei, aici ai atins un subiect extrem de sensibil si poate nu intamplator. Si e vast. Incerc sa nu ma intind prea mult si sa prind esentialul.
    Am vazut mai demult un film, parca se numea "aeroportul" cu Tom Hanks, in care personajul principal era captiv in spatiul limitat al unui aeroport si desi nu comisese vreun delict, el ajunsese sa fie un "nimeni" intr-un "no man's land". Filmuletul prezentat de tine are ceva in comun cu acel film. Cred ca ambele personaje traiesc aceeasi drama. Presupunand ca baietelul a devenit adult si constient.
    Exista doua, chiar trei categorii de oameni, care se dezvolta pe fondul unei astfel de copilarii:
    Mereu tinerii - mentionati de tine - oameni fericiti in universul lor pe care nimic "nu.i doare in mintea lor", atata vreme cat raman in coconul religios, intr-un somn profund. Ma rog, sa-i lasam sa doarma, sa nu comentam mai mult.
    Dar sunt unii care se trezesc si devin imediat constienti de limitele impuse si de nevoia lor de libertate. In fond orice fiinta e facuta sa fie libera. De acum incolo lucrurile se vor complica dp cu inteligenta si nivelul cultural al individului.
    Se stie ca mecanismele adaptative formate in primii ani de viata ca urmare a educatiei ( nu ne nastem cu ele ci doar cu suportul si capacitatea de a le dobandi), vor constitui resursa pt toate procesele si actiunile viitorului adult. Asa ca, cu cat educatia primilor ani este mai rigida si mai neconforma cu realitatea, deci dezadaptativa, cu atat problemele ulterioare vor fi mai mari. De timpuriu, inca din adolescenta, cand o astfel de persoana ia contact cu alta realitate decat cea falsa la care au fost obligati sa se adapteze, ei au un prim soc: constata ca ceea ce au invatat nu se potriveste si nu le e de folos. Cei pe care ii iubesc si de care credeau ca sunt iubiti, ii dezaproba in actiunile lor si intr-un fel sau altul ii resping. De acum incolo ei vor incerca pe cont propriu si in mod continuu sa implementeze acele mecanisme dezadaptative care pana acum i-a ajutat dar in alte coordonate existentiale si nu inteleg ce se intampla. Asa ajung sa ramana agatati intre 2 lumi aidoma tipului din aeroport, cea din care vin, care nu le ofera libertate si care tocmai i-a exilat si alta care pare inabordabila si neprietenoasa pt ca nu sunt pregatiti pt ea. Ei sunt cumva obligati sa mearga desi au aripi si ar putea zbura. Mergand, au capacitatea de a vedea mizeria si suferinta, imperfectiunile lumii asteia, mai acut decat cei care au trait adaptandu.se la ea. In realitate lucrurile sunt mai complexe si nu e vorba doar de mecanismele dezadaptative. Aceasta este dupa parerea mea "marea lupta". Gestionarea continua a unui conflict interior al omului sincer cu el si cu viata lui. Si nu-i deloc nici simplu nici usor.
    Ce pot sa spun e ca existenta noastra asa cum e ea, are si aspectele ei frumoase si bune si nu doar pt ochiul format.

    RăspundețiȘtergere
  2. In sfarsit, mai exista o a 3a categorie de oameni care, desi au devenit constienti de prizonieratul lor, resping ideea si slujesc in continuare cu furie si obstinatie sistemului care i-a creat, din fanatism sau din teama si e numai o chestiune de timp si de rezistenta personala pana ce vor claca. Ei traiesc in ceea ce se cheama disonanta cognitiva. In adancurile lor stiu ca sunt gresiti, cunosc calea dar o refuza. Se mint pe ei si-i mint si pe ceilalti cu tenacitate.
    Ma duceam adesea pe forumuri religioase, mai ales sa observ comportamente ( deh, fiecare cu meteahna lui!). Ei bine, pe unul dintre ele, am intalnit la un moment dat un personaj extrem de agresiv. Pot spune fara sa gresesc, ca nu am intalnit altul la fel. El era membru al unei biserici si cu siguranta victima unei educatii abuzive pe care, mai mult decat probabil, urma sa o transmita mai departe. Revin si spun ca agresivitatea lui depasea cu mult pe cea a vreunui ateu mai rebel. El a ramas pt mine, un fel de "eprubeta martor" in materie de agresivitate. Paradoxal sau sabotat de inconstientul lui, nick-ul sau era... "Emanuel". Despre ei, eu cred ca traiesc cea mai teribila drama dintre toti cei prezentati aici.
    Aveam intr-o vreme obiceiul sa ma bucur ca m-am nascut intr-o lume in care sunt promovate intens drepturile omului, pana am inteles ca in fapt, nu s-a schimbat nimic. Sacrificiile umane de odinioara pe altarul zeilor au fost pervertite si extinse la scara globala, pandemica, sub forma religiilor cu atat mai periculoase cu cat se ascund sub masca blandetii.
    Dar hai sa-ndulcim putin situatia, recunoscand un posibil adevar de care e bine sa ne amintim din cand in cand: traim intr-o lume imperfecta si cu totii suntem afectati mai mult sau mai putin si o stim cu totii. Freud a facut la un moment dat o afirmatie care a scandalizat lumea vremii sale : noi toti ne nastem nebuni. Difera doar gradul nebuniei noastre. Cu alte cuvinte, avem temelia. Viata pune doar caramizile. Si, un lucru constientizat, este pe jumatate rezolvat.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mai exista o categorie, de care si stiinta se sperie: psihopatii. ;)

      Ștergere
    2. A, da, just. ei ocupa functiile de conducere. Eventual si pe cele din biserica.
      Studiile arata ca cei mai buni conducatori sunt psihopatii. Explicatia e simpla: sunt incapabili de empatie. Ei nu se impiedica de emotii si reusesc sa ia deciziile "la rece" in modul numai ratiune. Iti recomand daca ai chef sa citesti : kevin dutton - inteligenta psihopatilor. E interesanta. Nu toti sunt criminali. Sunt f multi printre noi si duc o viata aparent normala. Termenul nu are in totalitate conotatie negativa. Sunt momente in viata cand macar pt o clipa am vrea sa scapam de sub povara emotiilor. Aia cu controlul lor, e literatura.

      Ștergere
    3. Oare o exista un echilibru perfect intre gandire si emotii? Si cum se numeste ala?
      Grecii antici si'au batut capul cu emotiile si au ajuns la concluzia ca cel mai bine traiesti fara ele.
      Nici in lumea moderna nu se poate trai fara " Prozium ". Se pare ca suntem cam exaltati.
      Pe de alta parte, gandul vesniciei fara emotii ma sperie teribil. Ce'ai putea face intr'o lume gri?

      Ștergere
    4. Imi inchipui ca ce ar trebui sa cautam nu e atat echilibrul intre emotie si ratiune cat cel intre emotiile pozitive si cele negative. Ca ce e fericirea? Nu cumva, o sublima emotie?
      Cei care nu au emotii tanjesc dupa ele. Ceilalti se simt coplesiti de ele. "Normalul"- dracu stie ce o mai fi si asta?! - un alt termen de care f adesea se abuzeaza- nu este oare normalul fiecaruia, asta insemnand propriul echilibru, proportia lui optima intre una si alta in care functioneaza eficient si se simte ok?

      Ștergere
    5. In legatura cu vesnicia: sa vedem ce-o fi si "ce poate" spiritul nostru. cei care s-au intors din moarte clinica vorbesc de ceva f similar emotiei puternice pt ca spun ca au trait un fel de fericire nepamanteana...dar toate la timpul lor. nu cochetez cu ideea defel. mai am cate ceva de invatat p-aci. si de trait emotii :)

      Ștergere
    6. Daca am admis ca nu cred in mijloacele de coercitie exterioare impuse de dogme , norme si reguli omenesti puerile care sterpelesc libertati, musai trebuie sa recunosc ca libertatea si'o exprima fiecare asa cum simte din interior. Ce ne facem atunci cand suntem dezacordati si zdranganim stari exacerbate, care se aduc a balamuc planetar?
      Unul are experiente cu Isus, altul vrea sa salveze pestii de la inec, altul se dedica la 77 de virgine in virtutea unui ideal imaginar, altul se crede Napoleon Bonaparte iar altul salvatorul planetei.
      Conchid ca starile emotionale exagerate sunt date si de idealurile prea putin realiste care ne insufletesc, nu doar de emotia pura.
      Asta inseamna ca a te lipsi de una din ele, fie emotii, fie ea ratiune, ne arunca intr'o extrema periculoasa.
      Imi imaginez ca acolo unde exista un izvor de emotii, trebuie sa existe si o inteligenta care sa le sondeze, sa le inteleaga, si sa le limpezeasca.
      Din pacate, majoritatea celor care s'au intalnit cu emotia in tot spectrul ei, s'au speriat si au suprimat'o, ori s'au lasat prada si au fost complet dezechilibrati.
      Cam pe'aici cred ca ne invartim.
      Ma rog, acestui proces complex i'am atribuit imagini, arhetipuri, metafore, si ne'am pierdut in ele, deformandu'le, ajungand sa nu ma intelegem nimic, nici macar pe noi insine.

      Ștergere
    7. Cat priveste psihopatii, a caror trasatura este ca sunt incapabili sa empatizeze, astia mi se par cei mai periculosi dintre toti.
      Pt ca stiu ce'ar trebui sa simta, pt ca nu le lipseste inteligenta, fara insa sa aiba profunzime. Astfel, mimeaza empatia, la modul superficial. Cu o mentiune: asta se vede.
      Din genul asta de personalitate deviata, asa cum ai spus, rasar cei care ne conduc. Astia sunt legiuitorii.
      Altminteri, ajunge sa vezi caracteristica unei legi, sa stii cine a emis'o, si sa'l cunosti binisor pe el, conducatorul.
      Sinistru.
      Insa: daca exista un iad....ala cu siguranta nu e un loc. E starea constienta ca nu mai poti simti nimic. Ai murit.

      Ștergere
    8. "Imi imaginez ca acolo unde exista un izvor de emotii, trebuie sa existe si o inteligenta care sa le sondeze, sa le inteleaga, si sa le limpezeasca." E f interesant. Nu m-am gandit la asocierea asta pana acum sau nu in modul asta dar mi se pare ca face parte din cunoasterea de sine. Minunat e sa ajungi sa armonizezi mintea cu inima si cu constiinta. Ideal!
      Vei fi surprins sa afli cate personalitati istorice, politice si din alte domenii au fost etichetate ca avand o forma de psihopatie. Ma rog, unii simt emotia intr-o forma atenuata iar altii o mimeaza si iarasi vei fi surprins sa afli cat de bine o fac. Da, unii sunt periculosi pt ca sunt f charismatici si dau dependenta. Se folosesc de inteligenta lor cand isi aleg victimele le speculeaza nevoile si actioneaza. Apoi in scurt timp se transforma in drog.
      Situatiile celelalte de care vorbesti depasesc cred chiar spectrul psihopatiei sau sunt combinate cu tulburari mentale mai grave.
      "Insa: daca exista un iad....ala cu siguranta nu e un loc. E starea constienta ca nu mai poti simti nimic. Ai murit. " - suna cumplit!...si infricosator.

      Ștergere
    9. E foarte interesant faptul, vorbind despre conducatori, ca cei care au o aplecare catre putere, avand diferite ambitii.....ajung destul de repede in sfera patologiei ei, tocmai din cauza faptului ca puterea corupe intreaga personalitate, asta fiind cea mai usoara cale de sinucidere spirituala. Adica a profunzimilor.
      Asa ajunge omul sa stapaneasca peste om.
      Vad in fiecare zi acest lucru, manifestat la toate nivelurile. Un angajat bun, nu mai este tratat ca un OM, ci ca un animal care aduce profit. Ca o vaca buna spre exemplu. Angajatul ideal este cel care da lapte mai mult. Ala e momentul lui de glorie in fata exploatatorului. Cand scade productia, proprieterul lui, angajatorul, il inlocuieste.
      Asta, de la micro la macro.
      Asa functioneaza sistemul.
      Perfida puterea asta, nu? Si cum controleaza personalitatea, vointa, etc....

      Ștergere
    10. Si ce este puterea? de ce o vor cei mai multi cu orice pret? de ce parintii isi incurajeaza/obliga copiii spre competitie? competitia e buna si necesara pana la un punct. Dupa care devine dorinta de putere. Dorinta de a domina peste celalalt. Un posibil raspuns l-ar putea da biografia lui Hitler. Ca si unde poate ajunge dusa la extrem.

      Ștergere
    11. Foarte interesant este ca printre cele 300 de articole de pe acest blog, vei gasi si unul in care scriu despre competitie si betia puterii. :)

      http://mizantropescu.blogspot.ro/2013/01/cugetare.html

      E o stare de ... perpetuu conflict.

      Ștergere
  3. Cum sa salvezi pestii de la inec si copiii de la viata.

    Vai de curu' lui de parinte care nu pricepe ce ii spune de fapt copilul si care continua sa ii viruseze mintea. Ma infurie la culme cand vad asa ceva. Scuze, ma aprind repede cand e vorba de copii.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Uneori parintii trebuie luati in grija statului, de institutii abilitate. :)))

      Ștergere
    2. Din pacate, pe multi ii are biserica in grija si ii tine garboviti in iubire divina.
      Nu vreau sa dau cu piatra ( doar cu copiii dupa parinti:)) ca si eu am pacatuit. Totusi, vine o vreme cand realizezi ca exista muschi sa iti tina capul drept si ca ai datoria sa ii folosesti.

      Ștergere
    3. Biserica...religia! - e o industrie.
      Fabrica idei fixe, fabrica si emotii. Fabrica si constiinte! Insa are grija sa le fabrice intre niste limite pe care le are sub control.
      Zicea cineva ca e piata in care se vand dumnezei.
      Si nu gresea.

      Ștergere
  4. Draga Mia,
    asta cu normalul e ca guma de mestecat. O mestecam dar nu avem voie sa o inghitim ca ni se lipesc matele ( asa zicea bunica). Da' ce te faci cand ti-o pune altu' in par?
    Despre partea fericirii insa, Mia, sa ma ierti...o sa ma rezum la metode mai putin drastice:)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. E o vorba cu care nu sunt intru totul de acord: "scopul scuza mijloacele!"
      So, nu conteaza cum o obtii. just do it!
      Fericire sa fie! Apoi sa impartasesti. .

      Ștergere
  5. "Fericirea, spunea Brukner (daca nu ma insel) este precum forta gravitationala, ne atrage pe toti spre ea."
    Problema apare la cum o definim si este la fel de complexa precum omul insusi ca fiinta psiho-sociala care este.
    Ironic sau nu, dramatic sau nu, as zice ca tatal copilului care filmeza (presupunem ca e tasu) e 'fericit'.
    Fanaticul religios este 'fericit' cand ajunge in faze de extaz religios, prin stari de autohipnoza
    https://www.youtube.com/watch?v=7-CFrX18Wc0 (min.13:14)

    Psihopatul, bine s-a precizat ca este lipsit de empatie, pentru ca emotii eu zic ca are; Hitler cred ca avea stari orgasmice cand se spala cu sapun marca Itzig sau mai taia cate o tara (cultura) de pe harta.

    deci..."just do it" e pentru opinci sportive, cand vine vorba de fericire, apare nevoia (de mancat, de baut si de...) si dorinta (de libertate, de cunoastere, de dragoste).
    De exemplu in relatia de cuplu, poti face sex fara dragoste, poti face dragoste fara sex si poti face ca cele doua sa coincida.
    si totusi ce este dragostea ...multumirea ta, a celuilalt, a zeitatii? ce este sexul , 50 shades of grey? :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. My friend, Wikipedia, prin definitiile precare pe care le ofera, dar care sunt mai bune decat nimic :)) , defineste psihopatia asa:
      " Psihopatia este o dereglare mintală sau de personalitate caracterizată prin comportament antisocial, capacitate redusă de a avea remușcări și control comportamental redus. Ca și celelalte maladii ale sufletului și psihopatia (sociopatia) se prezintă din punct de vedere clinic sub forma unui spectru de manifestări cu variate grade de gravitate sau acceptabilitate socială. "
      Daca ne intrebam ce este comportamentul antisocial, pe asta il putem defini si mai simplu:
      " Simptomele personalitatii antisociale cuprind un comportament dezinteresat fata de drepturile omului. ".
      Dealtfel, ceea ce am scris si mai sus: o degradare a personalitatii, a facultatilor cognitive, etc.
      Este extrem de interesant ca psihopatul va avea ca prima grija sa afiseze exact ce nu are: capacitatea de'a empatiza, pe care o exacerbeaza. Superficial, evident.
      Emotiile, dupa cum ai scris, si a scris si Mia mai sus, nu'i lipsesc cu desavarsire.
      Doar ca sunt putin maladive.
      Am avut de'a lungul timpului sansa, sa schimb multe pareri pe web, cu diferite persoane.
      Cu o anumita ocazie, discutand cu un fost adventist, blogger si el, am cazut de acord, ( deh, te mulezi dupa intelegerea fiecaruia ), ca toata planeta e cazuta in pacat. :))
      In acceptiunea mea, acest pacat este tocmai paleta extrem de larga a bolilor pe care le'am imbratisat de'a lungul istoriei, ca specie. Si care, eredirar, sau mostenite pe linie culturala, ni le transmitem cu gratie din generatie in generatie.
      Eh, de la un punct, n'am mai putut cadea de acord, ca aceste boli, sunt specifice si difera in functie de clocitoare, si ca fiecare popor are cate o particularitate. Fiecare grup eterogen....sau chiar casta! Same shit.
      Spre exemplu, " pacatosi " sunt si nemtii si romanii. Insa fiecare are alt fel de dereglare.
      In timp ce neamtul, departe de a fi perfect normal la cap, ( exista folclorul conform caruia neamtul este etalonul perfectiunii ) totusi reuseste sa realizeze cate ceva, romanul niciodata nu reuseste sa duca la bun sfarsit ceea ce s'a apucat sa faca, aducandu'mi aminte de casta maimutelor din " Cartea Junglei ", scrisa de Kipling, pe care le descrie ca fiind laudaroase, superficiale, capabile sa tarasaca dupa ele cate o creanga prin intreaga jungla, pt a se intreba mai apoi de ce'au facut'o. Recunosti poporul roman? :))
      Asta spune ceva despre psihopatie si caracterul antisocial. Hai ca te'am provocat. :))

      Daca ma intrebi ce este dragostea?
      Da, este capacitatea de a empatiza. In antichitate a fost descrisa parca cel mai frumos de un apostol, pe la 1 Corinteni, cap. 13.
      Da, mi se pare o stare de sanatate a mintii.

      Ștergere
    2. ... in ROmania esti un vesnic provocat...sa rezisti retarzilor. (asta nu inseamna ca nu se mai gaseste unu, doi "de treaba")

      "poporul" roman, este o adunatura de egregori filosofi, il contrazic pe Descartes din glezna (mancati-as), adica ei demonstreaza clar: " nu cuget si totusi exist".
      Nu se pune problema de educatie si cultura, ci chiar lipsa instinctelor de supravietuire, altfel cum sa explic cand furi sacii de nisip de la digul ce apara propriul sat/casa?
      Simt ca ma enervez si ma opresc, totusi ma intreb de ce boala sufar atunci cand ma uit in oglinda si-mi vine sa zic "fututi natia matii"?
      -------
      Nu ar trebui sa fie nici crestin, nici musulman, nici roman sau ungur, ci oameni si atat.

      Ce imi place la dragoste este ca vine la pachet cu adevarul.





      Ștergere
  6. Intrebare: un fanatic , este un psihopat?

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. ...Mai, nu neaparat. Un fanatic poate fi psihopat si invers, dar nu este o conditie sa fie asociate. Fanatismul se dezvolta in special pe un fond de tulburare obsesionala dar poate la fel de nefast ( ca nu pot sa zic "bine"), sa fie o componenta a altor probleme majore de ex paranoia cu a sa nevoie de control/dominatie/teama de conspiratii - care devin obsesive. Sau ar putea fi umbrela sub care se ascunde adevarata problema pe care o poti descoperi plecand de la fanatism. Dar, intra in ecuatie si cantaresc greu factori legati de temperament si contextul de viata al primilor ani. Din pacate, de obicei o tulburare nu e singulara ci asociata cu elemente ale altor deviatii dintre care una devine dominanta adica exacerbata.
      Despre obsesionali:
      "Bisericile abuzeaza de religie pt a-i mentine pe credinciosi in sentimente de angoasa si culpabilitate, cultivand la acestia trasaturi obsesionale care creeaza multe nevroze ecleziogene."- Fritz Rieman

      Ștergere
    2. Imi plac oamenii care functioneaza ca un aisberg si la care dincolo de aparente gasesti profunzimea intelegerii.
      Haide sa mai punem in joc date, care vin sa complice discutia.
      Psihopatul:

      Volubilitate / farmec superficial
      Supraevaluarea grandioasa a propriei valori
      Inclinatia spre plictiseala / nevoia permanenta de stimulente
      Mintitul patologic
      Siret / manipulativ
      Lipsa remuscarilor sau a sentimentului de vina
      Afectiune superficiala
      Cruzime / lipsa empatiei
      Stil de viata parazitar
      Control slab al comportamentului
      Comportament sexual promiscuu
      Probleme de comportament inca din copilarie
      Absenta unor teluri realiste pe termen lung
      Impulsivitate
      Iresponsabilitate
      Nu accepta responsabilitatea pentru propriile actiuni
      Relatii de cuplu frecvente si de scurta durata
      Delincventa juvenila
      Revocarea eliberarii conditionate
      Versatilitate criminala

      Reformulez: este fanaticul un psihopat? Pt ca psihopatul este evident un fanatic. Se aplica congruenta?

      Ștergere
    3. Asa cum prezinti tu lucrurile fanaticul n.are scapare: e psihopat! pt ca daca afirmi evidenta psihopatului drept fanatic, conform logicii rezulta ca si fanaticul e cum vrei tu. Daca privesti la toti fanaticii lumii asteia asa e, cum spui, insa daca iei cazuri particulare lucrurile stau putin diferit. Ca sa poti face o analiza corecta, era necesara o descriere la fel de detaliata si a fanatismului. Din ce stiu asta e o tulburare destul de grava dar care are in special legatura cu un atasament excesiv fata de ceva (o cauza, o idee, etc) ori cineva, atasament ce nu mai poate fi controlat devenind patologic. Cineva imi zicea ca e o pasiune mult prea mare. Mie "pasiune" mi se pare un cuvant nobil. Voi cauta in dsm la tulb sociale sa vad ei ce zic dar din cate stiu nu apare in dsm decat in descrierea altor tulburari, deci ca o tulburare colaterala. Asa cum spuneam sunt destui psihopati care nu deranjeaza pe nimeni, dar nu cred ca un fanatic este confortabil pt cineva.

      Ștergere
    4. Ok.
      Fanatismul se exprima si in sport, right?
      Fanaticul din sport intra in sfera patologicului?
      Permite'mi un amendament: pasiunea il controleaza, nu el pe ea. E patologic?

      Ștergere
    5. ca sa pui problema patologicului ar tb sa stim exact ce e normalul. si aici e o intreaga poveste despre ce e normalul.ce e normalitatea? ca daca normal inseamna majoritar atunci geniile sunt anormale.deci nu majoritarul da nota de normalitate. atunci ce? au fost indelungi dezbateri daca sa se foloseasca terminologia de anormal sau cea de patologic. daca pui semnul egal intre anormal si patologic rezulta cum spuneam ca geniile sunt patologice. dar daca observi atent un strop de tacaneala exista si la genii. marii artisti creeaza printr-un proces de sublimare care conf psihanalizei e un simptom/ mecanism de aparare. dar sa revin la discutia despre fanatism. nu nu cred ca cei din sport sunt fanatici ( cu exceptia cazurilor unor suporteri - si aici vad si psihopatia de care vorbeai). nu vad pasiunea ca fiind patologica. desi aparent ambele sunt legate de un "obiect"al adulatiei, cred ca diferenta o fac urmatoarele chestiuni:
      - motivatia profunda ( pasionat: talent, har ; fanatic: patologica)
      - obiectul adulatiei ( pasionat: valori, general acceptate ca valori; fanatic: idei eventual delirante, convingeri, persoane, fantezii, etc - cu valoare strict personala)
      - limitele extreme de comportament sau pana unde si ce e dispus adulatorul sa sacrifice (pasionat: sacrificiu personal fara a-i afecta pe ceilalti; fanatism: pierderea controlului, sacrificii care-i afecteaza pe ceilalti, mediul, etc)



      Ștergere
    6. Din pacate, normalitatea e generata de majoritate. Nu asa ar trebui sa fie, insa mediocritatea isi gaseste intotdeauna modalitatea ei de exprimare, iar masa este mijlocul perfect.
      In cadrul ei, spiritele se omogenizeaza si cei inteligenti ajung repede sa fie inglobati de mediocritate. Este definitia promiscuitatii, iar promiscuitatea este un leu care rage, vesnic in cautare de victime gata sa le inghita.
      In apele astea se scalda politicienii, popii, patronii, micii mestesugari.....care aflati intr'o faza de ignoranta incalzita pana la " caldut ", se multumesc sa se hraneasca spiritual cu clisee de cele mai multe ori adunate de pe bancnotele de un dolar: " In God We Trust ". No more, no less.
      Ca sa ajungi in zona hranei tari, tare ma tem, sau de fapt ma bucur, ca trebuie sa iti dau dreptate atunci cand vorbesti despre legile naturale.
      Cum le vezi astea?
      Adopti o viziune primitivista? Poate filtrata prin ochii lui Spinoza sau Kierkegaard? Sau una originala dezvoltata din proprie observatie...pe care sincer as aprecia'o cel mai tare!
      Anyway, satul de legile " naturale " ale lui Locke sau Smith....Aia sigur!








      Ștergere
    7. https://www.youtube.com/watch?v=mWUxsUxMZ0E

      Ștergere
    8. ma regasesc bine in gandirea lui Kirkegaard.
      iubesc libertatea si responsabilitatea alegerii.
      tintesc un adevar care sa fie "adevarul meu" pe care sa-l pot argumenta prin propria viata.

      Ștergere
    9. Minunat! Totalmente de acord!
      Nu intamplator, ca factor de echilibru, l'am amintit pe Spinoza. Cu vizita in sine si respectul pt semen ne insufletim viata. Cum ramane cu mediul! Cica prima porunca hristica era sa'l iubesti pe dumnezeu! Mediul, creuzetul in care ne formam, dezvoltam si traim, altul decat cel artificial, care ne face artificiali....opera vesniciei...cu asta cum ramane? Cum si cat il iubim?
      Pt ca asa cum gandirea lipsita de emotie sau invers este dezechilibru,tot asa semenul fara mediu, sau invers, este tot dezechilibru.

      Ștergere
  7. da, ai complicat discutia... :) dar e incitant. Fac "sapaturi"...

    RăspundețiȘtergere
  8. "Cum ramane cu mediul! Cica prima porunca hristica era sa'l iubesti pe dumnezeu! Mediul, creuzetul in care ne formam, dezvoltam si traim, altul decat cel artificial, care ne face artificiali....opera vesniciei...cu asta cum ramane? Cum si cat il iubim? "
    Voi raspunde curiozitatii tale cu cateva versuri care.mi apartin ...Si, cum cred cu tarie ca atunci cand emitem orice fel de idee ea ne reprezinta, dincolo de mintea care a prelucrat-o, iar tu nu esti deloc un superficial, informatia va ajunge la tine nealterata...

    ...........................
    Eu stiu ca stii
    Cum merita trăită clipa
    când picurul de rouă
    sărută frunza-n zori;
    şi merită trăită armonia,
    născută între acel sărut şi dor.
    Si bucuria de a fi,
    eu ştiu că ştii...

    Cum Cerul si Pământul,
    de n-ar avea in ele o grandoare
    ce leaga visul drag
    cu infinitul,
    Deşertaciune-ar fi.
    Eu ştiu că ştii...


    Cum valul, care nu-i visare,
    aduce-n unda lui
    şi perle şi noroi;
    le lasă şi apoi el moare.
    Şi din nimic se naşte înapoi.
    Eu ştiu că ştii...


    Cum cel ce a facut obrocul,
    el însuşi îşi găseşte loc sub soare.
    Şi orice "Este" îşi caută locul
    şi-nseamnă:
    Lege nepărtinitoare.
    Eu ştiu că ştii...


    Caci clipa nu e veşnicie,
    dar veşnicia
    clipă poate fi.
    Aceea-i picătura efemeră,
    însă aceasta-nseamnă: "a trai".
    Eu ştiu că ştii...
    ................................................

    (lipsesc prima si ultima strofa care au un cu totul alt mesaj - daca se vor potrivi vreodata momentului, poate..cine stie?!...- )

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Hm.
      Realizez ca tot mai des ma uit pe mine insumi pe undeva.....eu stiu ca stii!

      Ștergere
    2. Daca am reusit un strop de emotie...un pic de bucurie...e tot ce conteaza. :)

      Ștergere
    3. Mia,
      cand citesc asa ceva nu-mi mai pare rau ca sunt om. Multumesc!

      Ștergere