24 august 2014

Cum sa'ti updatezi dumnezeul!




    In articolul precedent, am vazut cum punctul nostru de referinta in fata realitatii, dumnezeul creat de culturile noastre patrupede, minunatia pe care noi o numim cu mandrie drept sursa de inspiratie, are o mica problema.
Chiar foarte mica, judecand dupa IQ'ul subtirel, moralitatea mult indoielnica, si fata prea umana,  schimonosita.
Nu mai discutam multe detalii, pt ca am ferma convingere ca cei care trebuiau sa inteleaga ceva, au inteles si cei care n'au inteles, nici nu vor intelege, conform principiului: celui ce are i se va mai da,  si celui ce  n'are i se va lua si ce are.

Dupa cum stim, sta in natura noastra sa imitam. Suntem copii inca, deh...  Asa incepem cunoasterea.
Si cum OMUL are intotdeauna nevoie de ceva pe care sa'l reproduca, avand astfel impresia ca  imitand,  face o chestie extraordinara, are musai nevoie sa'si aleaga corect reperele, altminteri se trezeste in situatia de mai sus, in care, alegand reperele gresite, coboara vertiginos pe scara involutiva, pana la stadiul de dobitoc.
Sau ma rog, bun credincios, nici el nu stie cu exactitate in ce, nedefinit, important este ca acel ceva sa fie numit generic...dumnezeu, iar acel dumnezeu sa'i ocupe intreaga minte, ca un bypass, astfel incat intre om si creierul lui sa nu fie niciodata o relatie de prietenie.

Vedem cum, greseala fiind comisa, si odata alese reperele gresite, omul se indobitoceste tocmai prin incapatanarea cu care incearca sa'si explice asa-zis rational, eroarea de gandire, ajungand astfel sa frizeze ridicolul.
Exemplele ar fi multe, dar daca ar fi sa numesc unele, am lua, mai ales religia, pt ca pe tema asteia se da o lupta babana in creierele oamenilor, si m'as distra copios de doctina trinitatii, pe care as considera'o maximul prostiei omenesti, dar si de multitudinea de manifestari cultural-religioase, pe care oamenii le fac, nici ei nu stiu de ce. Mersul in 4 labe, pupatul de moaste, brainwashingul gen harakiri practicat de buna voie si nesilit de nimeni de cei care merg la biserica duminica de duminica, sau ma rog, dupa caz, sambetele, pt a asculta pana la suprasaturatie niste predici ale caror valoare intelectuala este sensibil egala cu zero.
Cu alte cuvinte, oamenii astia cred ca dumnezeu ii vrea..prosti. Dar cu mare putere de'a crede.
Logic, nu?
Si evident, de aici ni se trage ca umanitate, haosul pe care l'am creeat, de nici pana in ziua de azi nu se intelege om cu om, daramite sa se si, vai...iubeasca. 


..............................................


In realitate, lucrurile stau slava domnului, cu totul altfel decat in delirul institutionalizat, si imbratisat cu atata ardoare de adoratorii....tainelor.
In realitate, suntem chemati sa....cunoastem
Aici intervine curajul fiecaruia, la nivel individual, pt ca nu'i asa, suntem indivizi, persoane distincte, cu darul infinit de'a fi unici, de a alege in ce sa creada.
Si daca acest crez este ales cu mare atentie, sunt sanse reale ca soarele sa rasara in unele capete, si poate, doar poate! - si in inimile umbrite de ura, fiica a prostiei si intunericului.

Cum alegem in ce credem?
Este atat de simplu, totusi!
Deschidem ochii, la ce ne inconjoara, si pur si simplu,. observam.
Nu mai facem galagie. Si ma refer la galagia din minte. Ascultam, nu dam lectii.
Universul, prin toata diversitatea lui, de la micro la macro, am certitudinea ca are puterea de'a ne impresiona prin maretie.

Si va garantez ca intotdeauna, observatia onesta, nesubiectivizata de vreo parere, cultura, apartenenta, va aduce in mintea si inima fiecaruia dintre noi, o alta perspectiva.
Personal, daca vreti, putem ramane, pe terenul exprimarii religioase, pana lepadam premergatorul, suzeta si pampersii , dar fara sa'i ramanem tributari, creandu'ne prin asta noi idoli, care sa ia iarasi locul SURSEI.

Pt ca nu'i asa....parca prea mult am crezut in idoli. 
Si ce mult timp am pierdut.....