12 ianuarie 2014

Autoamagire.



Dupa cum cred ca stiti, menirea omului, si definirea lui este sa cunoasca.

La asta a fost chemat.
Iar atunci cand a raspuns pozitiv, s'a aflat intotdeauna intr' o stare de gratie, inaltandu'se prin recunoasterea faptului ca ... nu cunoaste. 
" Stiu ca nu stiu" - spunea un intelept.
Nu s'a autocomplacut in propria proiectie mentala. In cunoscut.

....................................

Din pacate, lumea arata asa cum arata, pt ca omul a lepadat calea cunoasterii, a descoperirii, si s'a baricadat de frica in tot ce'a reusit pana atunci sa cunoasca, facand din aceasta cunoastere vremelnica, un zeu, in fata caruia se inchina.

Fiecare cultura in parte are momentele ei de dezvoltare, si de distrugere, decand lumea.
Acestea se bazeaza tocmai pe acest progres dat de cautare si cunoastere, si mai apoi blazarea, autosuficienta si declinul.
Din pacate, s'a cam deturnat sensul cuvantului RELIGIE, ajungandu'se de la cautarea adevarurilor exact la opusul acestei ... stari de gratie. Atunci cand, constient fiind ca te afli intr'un univers infinit, o creatie inteligenta, si tu totusi renunti la logica, te cam condamni la autoimbecilizare. 
Astazi, religia, oricare ar fi ea, este concurentul numarul 1 al povestilor Seherezadei, iar bunii adoratori in marea lor majoritate inca copii la minte si maturi rau de tot la rautate. Cred ca e vremea sa ne intoarcem privirea de la noi insine si proprii dumnezei creati de noi si sa'l cautam pe cel adevarat. 
Altminteri, tare ma tem ca ne paste groapa, pe marginea careia dantuim inconstient...

 Este o caracteristica a fiecarui om, a fiecarei culturi, ca orbit de subiectivism sa se creada buricul pamantului. Asa au ales tocmai evreii, scriitorii Bibliei, sa se creada popor ales. 
Altii, la fel de inteligenti si cinstiti ca ei au aceiasi parere despre ei insisi: budistii, musulmanii, mormonii, etc, etc. 
Nu facem decat sa copiem, ca maimutele patternuri comportamentale ( matrice ) . 
 Inteligenta, care rateaza mai tot timpul intalnirea cu creierele, nu le lasa mai niciodata gravide cu idei, nici cu realism. Sunt condamnate sa nasca...vant! - cum zicea un profet. 
Partea proasta este ca dumnezeii nostri cei umani la chip, nu ne opresc sa ne ucidem, fie si moral semenii, pe care altminteri suntem chemati sa'i iubim. Ba din contra!... 
Cu alte cuvinte, nu avem partasie nici cu inteligenta, nici cu dragostea. Adica...nici cu Hristos, nici cu Tatal, in termeni foarte simpli... 

Suntem deja, peste 7 miliarde de singuri pe planeta asta. O stare de intuneric al sufletelor. O coma comuna.
Ne'am creat, pt a ne compensa singuratatea, grupuri si grupulete in care cica apartinem. 
Fara sa ne dam seama ca singura situatie in care apartinem lui Dumnezeu este cand suntem OAMENI, preferam sa apartinem unei obsesii ale noastre: unii politicii, altii echipelor de fotbal, altii bisericilor. Totul nu e decat un pandemoniu imens, plin de discordie, prostie si rea intentie, neavand niciodata de'a face cu vreun adevar etern. 

Totul e desertaciune si goana dupa vant.