6 ianuarie 2014

Ziua lui Pavlov.



Traim cu impresia perimata ca in vremurile moderne au apus zeii. Au apus si idolii!
Si in virtutea acestui fapt, eliberati de aceste poveri, indraznim sa ne traim vietile liberi.


...........

Oare!

...........

Pff!  Stand si privind aceasta societate ocupata de propria'si nestiinta, ma intreb daca chiar asa o fi.
Incerc , zi de zi sa radiografiez comportamentul semenilor mei, scufundati in conditionarea de zi cu zi, fiinte nascute intr'un azi dimineata, pt a trai ziua de azi, in avantajul altora, obscuri si conspirativi, si spre a muri seara in inutilitatea proprie, intr'o existenta de libelula..umana. 

Ma intreb daca nu cumva propria persoana n'a uitat cumva sa se nasca odata cu ziua de azi, daca n'a uitat sa'si implineasca menirea, n'a uitat sa'si simta existenta, ca sa si aiba motive sa apuna.

..........

Cum prin constienta, ne uitam simtirea, traim doar pt a exista.
Ca si cum existentei noastre, ii  lipeste definirea.
 Definire care...

...............

Hey, oameni buni! Voi stiti ca va treziti dimineata doar pt a exista pt o zi?
Ca sa faceti acelasi lucru!
Va dansati ziua pt o moneda.
Pt a a muri in fiecare seara... ?


Si ma intreb: oare! - era zeilor o fi murit? Sau a idolilor!
Pt ca moneda aia, pt care traiti zilnic! - mica si neinsemnata. Goala!
N'o fi un idol?

Iar voi, cu totul intamplator sa va traiti vietile in van, inselandu'va pt nimic?