9 septembrie 2014

dumnezeu a murit. Traiasca Dumnezeu!

In articolele precedente avand ca tematica dumnezeul imaginat de mase, am vazut lipsurile si inutilitatea lui.
Am vazut cum cei care se declara credinciosi, se inchina in fata unei icoane create de religii, alimentat de cele mai multe ori de delirul propriu, fara sa constientizeze ca in realitate se inchina unui idol.
Cea mai buna proba adusa in favoarea acestei afirmatii sunt ei, cei care se proclama inchinatori, de cele mai multe ori niste  monstrii cu pretentii de om.

................................................

Zilele acestea am avut ocazia sa particip la niste discutii propuse de unii, care aveau ca subiect o mai noua mica isterie care bantuie retelele de socializare: leapsa cu carti.
Mai concret, se provocau unii pe altii sa numeasca 10 carti care le'ar fi marcat evolutia perceptiei, de'a lungul vremii.
Iar cel care raspunea provocarii, enumera te miri ce titluri, unele mai interesante sau haioase decat altele.

.................................................

Eh, acest subiect a provocat o serie de discutii, in care, potrivit frumoasei naturi omenesti, s'au format aproape instantaneu doua partide, ba mai mult, cele doua parti intrand aproape imediat  intr'un conflict.
Dupa cum si scriam intr'unul dintre articolele precedente ca s'ar manifesta insasi....politica. 

Unii, mai conservatori, erau adeptii teoriei conform careia omul nu are nevoie sa citeasca nimic mai mult decat Biblia, si eventual materiale religioase, iar altii sustineau ca omul trebuie sa cunoasca mai mult decat atat, si ca in drumul spre cunoastere, putem eventual sa luam in seama anumite scrieri biblice, fara insa a le declara adevaruri imuabile, sa consideram unele lucruri utile, iar altele perimate.
Ma rog, mai exista o categorie care sustinea ca nu trebuie citit nimic, insa pe acestia nu merita sa'i luam in seama...

Pentru participantii la discutie, lucrurile erau clare. Fiecare partida avea ferma impresie ca are dreptate si cu stoicism si inversunare si'au sustinut punctele de vedere.
Problema a aprarut, cred, in mintea privitorilor, a participantilor pasivi, care nu mai stiau ce sa creada.
Dar, cred ca multe dintre domniile voastre stiu, cel putin in parte despre ce vorbesc.

Din punctul meu de vedere, factorul hotarator  care a delimitat si transat clar disputa, a fost....prestatia.
 Haideti sa va spun si de ce cred asta.

De partea " conservatorilor " am remarcat o aroganta nejustificata, o agresivitate, o obtuzitate, si pe alocuri si xenofobie, o gandire infasurata in turban, intoleranta, si un mod de exprimare precar, sarac in cuvinte, dar bogat in gestica...si insulte.
Practic, acestia isi aparau parerile subiective dupa cum si'l imaginau ei pe Dumnezeu. Dumnezeu fiind dragoste, ei au inteles sa'si iubeasca aproapele desfiintandu'l si tratandu'l subuman, ca sa apere.....o dogma!
Cu alte cuvinte, un dumnezeu coborat nu de multa vreme din copac.

De cealalta pare, s'a distins clar un mod de exprimare coerent, idei bogate, capacitatea de'a raspunde cu umor la insulte, o stare de spirit destinsa.

................................


Si'acu'  ma intreb:
Daca dumnezeul imaginat de " conservatori " n'a reusit sa'i aduca la stadiul de bipezi, de ce totusi continua sa'i pazeasca hoitul, neintelegand ca in realitate slujesc unui concept depasit?
N'ar trebui ca acest dumnezeu sa aiba rolul de antemergator prin credinta fiecaruia ca dintr'o stare cu adevarat umila putem privi in sus, si ca tocmai aceasta stare sa ne inalte?
Cum sa urmezi un mort!...

 Morala?
Lucrurile stau simplu si limpede.
Aceasta Biblie, nu este decat o culegere de texte, ale unor oameni care la un moment dat si'au scris propriile revelatii si despre cum s'au raportat la  lumea asta.
Asa cum, de'a lungul istoriei umanitatii, au facut'o mult mai multi, si in multe feluri, fiecare venind cu o contributie la inconstientul colectiv, care ne guverneaza perceptiile si...vietile.
Si in functie de epoca, spiritualitatea a avut un trend crescator, pt ca era firesc ca umanitate sa evoluam si sa pricepem mai mult din tot ce ne inconjoara.

De ce totusi alegem sa nu vrem sa vedem aceasta realitate si sa alegem sa ne inchinam in fata unor idei perimate, doar pt ca sunt cuprinse intr'o culegere numita generic " Biblia ", ca si cand asta ar fi Dumnezeu insusi? Asta e Dumnezeu?  Un tiran care ucide si porunceste sa ucizi? Un idiot care te hraneste sa'ti dispretuiesti semenul doar pt ca nu impartaseste aceleasi convingeri ca si tine?
Doar atat il vedem?

Nu, domnilor. Acest dumnezeu a murit. Si va va bantui, stiti pana cand? Pana cand il veti ingropa.
Lasati'l in trecut, acolo unde'i este locul. In antichitate, in evul mediu, in epoca victoriana.
Sa se odihneasca in pace.

Voi sunteti vii!
Slujiti dar unuia viu.! Atemporal. Iesit din timp, care nu poate fi supus decadentei voastre.
Impartiti'i trupul, ca sa va inteleptiti si nu va hraniti cu carnea decadentei.

Asta.....
..............daca mai faceti diferenta.

Si da: cititi. Hraniti'va spiritual. Sunt prea multe de cunoscut, incat sa va fure cineva bucuria de'a descoperi. Asta duce la progres. Asta face creaturi bipede.

Pt asta e dumnezeu NECESAR.







8 comentarii:

  1. ginditorul de la hamangia10 septembrie 2014, 21:22

    Este necesar un Dunezeu,daca a murit,la ce bun,avem ratiune ne decidem singuri drumul pe care il urmam.Sau cautam o justificare a alegerilor noastre,sau cautam o umbrela sub care sa neadapostim temerile cu privire la viitor.Pentru asta avem nevoie de un dum..... Unora le prieste forma asta de viata,pentru mine a fost o usurare cind si altii impartasesc aceleasi idei pe care le am si eu cu privire la acest subiect.Gratie internetului am putut sa gsesc ce cautam.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Sigur ca e necesar. Nu'i musai sa'l numim generic " dumnezeu " decat daca nu putem altfel. Si musai sa nu'l uitam printr'o epoca, ca ramanem retardati si noi si el. :)

      Ștergere
  2. ginditorul de la hamangia15 septembrie 2014, 10:39

    Daca afirmati necesarul de un ,,dumnezeu ,daca nu va e cu suparare cum vil imaginati sau percepeti pe acesta .Nu ma refer la lozincile veviculate prin mediile religioase,ci asa cum dumneavoastra vreti sa fie .Un ceva mai personal care sa se manifeste ca cel din vechime, sa comunicati fata in fata ca acel isus din primul secol.

    RăspundețiȘtergere
  3. In nici un caz batranelul cu barba. :))

    Dumnezeu?
    Un adevar fundamental. Cauza primordiala.( Piatra din capul unghiului ) Norma calauzitoare.( norul din pustie ) Ansamblu de adevaruri fundamentale care se sprijina pe ele insele.
    Si are si trasaturi de caracter: universalitate, necesitate si primordialitate.

    Ceva in genul.

    RăspundețiȘtergere
  4. Fratele meu ,

    ...stii care este nenorocirea oamenilor ?...aceea ca nu pot privi decat oblic spre cer !...in conditiile in care si ochii si mintea ar avea o relatie perpendiculara cu El , cu siguranta istoria noastra ar avea alta infatisare *....In conditiile astea , ”superioritatea” religiei deriva din faptul ca la problemele vietii numai ”domnulzeu” poate raspunde ...la polul opus : esentialul este adaugat de ”diavol”..

    Si mai este ceva .....Cand un individ ajunge sa oboseasca intr-o religie, nu face decat sa constientizeze ca este intradevar nostalgic dupa notiunea de Adevar !...

    _ps:”viata” lui dumnezeu se reduce la ochi .Iar noi oamenii nu putem astepta nimic viabil de la El , fara o reforma a privirii.Dar se stie la fel de bine ca doi oameni care privesc intr-un punct, aproape invariabil fiecare vede altceva !!..paradoxal pentru unii, problematic pentru altii :))....cu stima pentru toti cititorii acestui blog (*_*)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Check this out, bro'...

      http://mizantropescu.blogspot.ro/2011/05/apis.html

      Ștergere
  5. Buna paralela Miza :-)..nu degeaba scrie Eclesiastul :”Ceea ce a mai fost, aceea va mai fi, si ceea ce s-a intâmplat se va mai petrece, caci nu este nimic nou sub soare. Daca este vreun lucru despre care sa se spuna: “Iata ceva nou!” aceasta a fost in vremurile stravechi, de dinaintea noastra.”...

    ...si tot in contextul zeului fortei si fecunditatii cine a citit Mircea Eliade, a fost confruntat acolo cu o idee stranie: vechile religii pareau interesate mai curand de trecutul ”exemplar” sau originar al lumii si recapitularea lui in momentele critice ale comunitatii decat de intelegerea prezentului, de divulgarea erorilor, esecurilor, de explicatii, de solutii la problemele cotidiene, etc.

    Religia era hierofanie, intreaga existenta a primitivului era imbibata de sacru si circulara sub raport istoric. Exact asa cum se manifesta credinciosul si in bisericile de astazi !. ....ce mi se pare semnificativ e ca pentru Eliade, primitivul traia intr-o istorie fara istorie, or asta e istoria trecului mitic exemplar cu care el isi reface legatura periodic (vezi astazi in procesiunile delirante de sfanta Marie, Parascheva) sau in momentele de criza ( vezi eterna reintoarcere la profetii=lideri, pionierii neoprotestanti) .

    Premodernul in schimb nu cunostea istoria ca scurgere a timpului marcata de evenimente ireductibile si unice, moartea nu era pentru el disparitie definitiva, istoria nu era marginita de o catastrofa viitoare etc...

    ..concluzie:...daca Dumnezeu a iubit atat de mult creatura, El n-o putea umili, tratand-o de mii de ani ca pe un copil care trebuie dus de manuta si care nu stie decat de amenințare, de frica si de chinurile iadului. ..Sa auzim de bine fratelo:)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Nu uita sa spui si ca sunt necesare. Adica cineva le vrea vii in societate, ca sa imbete indivizii. Sunt comandate!
      Si cel mai jignitor lucru pt cel care LE VEDE, este ca cei care vor sa se intample astea, nici macar nu se straduiesc sa inventeze ceva nou. O minciuna..fascinanta. Nu! Totul e vechi. Atat de vechi, incat bate la ochi.
      Cu toate astea, iata ca inca tine figura!....

      Ștergere