25 martie 2014

Vocea Interioara.

Paralelismul cu o pelicula. 

Am revazut un film, poate chiar pana la infinit, "Legendele Toamnei" care incepe cu povestitorul ce cuvanteaza: "Unii oameni isi aud vocea interioara cu mare claritate si traiesc condusi de ea. Unii innebunesc (supusi de ea), iar altii intra in legenda (daca stiu s-o domine)!".

Inca de aici, la inceputul filmului imi dau seama ca omul modern, desi are la discretie o multitudine de mijloace de comunicare totusi nu poate, ori nu mai stie cum sa comunice profund. Dupa cum spune este clar ca va fi vorba de un om legendar ce s-a condus de izvorul lui interior in toata viata sa cuprinsa de film. L-a ajutat putin mediul in care a crescut, deoarece cu adevarat in vacarmul unui oras cam greu este sa-ti auzi vocea interioara, daca nu chiar imposibil!
La capitolul comunicarea lucrurilor esentiale prea este praf si pulbere, omul modern incercand sa-si compenseze aceasta nestiinta prin multe lucruri minore, spuse marunt, dar cam mult si prost cam da, mult prost si fara rost! Poate ca omul este 'nevoit' sa adopte masti si chiar a invatat de mic aceasta, ca si se pare in asa zisa 'civilizatie' multe ne indeamna.
Ne indeamna in primul rand la o anumita conduita de respect formal, prin care de multe ori uitam chiar sa respectam, dar incercam deseori acest comportament datorita situatiei de a ne 'lovi' de oameni in anumite spatii restranse de cele mai multe ori cu necunoscuti. In acest cotidian, de aceea uitam chiar sa ne vedem pe noi, respectul fata de persoana proprie intre atatea si atatea 'loviri' umane cu 'semeni' pe care cateodata nu-i dorim langa noi, asa dupa cum ar fi in mijloacele de transport,  unde se mai intampla si lucruri stranii, prin reprobarea lor. Respectul fata de noi si fata de persoana proprie, anume ceea ce ii datoram ei in mod imperios necesar trebuie sa avem in vedere in mod altruist! Caci, aceasta sa fie situatia omului modern, intr-o viata aglomerata in care spatiul personal se limiteaza dramatic pana la zona intima?
Iata un subiect viabil chiar si pentru timpul liber, deoarece sufletul nu are vacanta decat atunci cand are imagini si ganduri frumoase in el, abia atunci sufletul se odihneste cu un somn pur!
In acest sens, propun un film ce impresioneaza prin vastitatea zonei intime si a grandorii ei interiorizate personajelor din film, datorat in mare parte zonei in care traiesc, dar in mod expres a gandirii intemeietorului acestui camin si a  'timbrului' familiei respective datorat "capului familiei, de a fi si exista intr-o locatie mirifica. Cei care l-au vazut sper sa le dau de gandit prin prisma acestor lucruri, iar celorlalti le recomand cu placere un film cu adevarat de legenda, pe care-l revad cu placere ca pe un film aproape caracteristic (cam din anul '97 cand a rulat prin cinematografe), deoarece este cu adevarat impresionant, descoperind mereu cate ceva nou.
Nu ma pricep la detalii 'tehnice' prea mult, insa il povestesc putin, desigur tot prin prisma mea. Inceputul peliculei de fapt, vrand sa arat ce este de vis in carul ei, desi dramatic fiind, nu-l recomand vizionarea la ore tarzii!
Familia
Este vorba despre o familie nucleara si despre un colonel - capul familiei - care a vazut destule la viata lui si a dorit sa se retraga undeva departe de toate ororile umane. Dorea liniste desavarsita dupa experientele de viata tragice (desi acestea oricum nu se vor termina prin aceasta alegere!) si o educatie aleasa si mai ales oferita in tihna pentru odraslele lui, chiar daca pe alocuri drastica. Avea trei fii, dintre care cel mijlociu se 'delecta' de mic cu activitati noncoformiste, vanatul si chipurile ceva care imi pare destul de discutabil - eliberarea spiritului din animalul vanat!
Odata a trezit un urs care dormea, ca sa se 'joace' cu el, atat de nebun putea fi! Colonelul il stima cumva, dar spunea ca-i "prostut". Tot se centreaza pe el ca prim personaj al filmului, insa eu cred totusi altceva. Sotia lui nu a rezistat mult in pustie, adica in acea locatie (de vis chiar), iar povestitorul - un indian - spunea ca ei (colonelul cu sotia lui) au indragit mai mult ideea de a fi impreuna de la inceput si nu cea de a fi concret o familie, iubiti, parinti, familie etc.  Fapt pentru care, desi a acceptat de la inceput propunerea sotului, ea se plictisea acolo si spunea ca ii este frica de ursi - un lait-motiv pentru care a parasit domiciliul. Plecand aceasta, parintii au tinut legatura prin scrisori, acest mijloc de comunicare inpamantenit de persi facea ca sa existe totusi o unda de comunicare, deci ei nu erau tocmai "separati". Plecand si fiul cel mic la scoala universitara, preia si el acest obicei de a-i scrie mamei, posibil ca era mai apropiat de ea, fiind cel mai rasfatat.
Prin ea si scrisorile ei, colonelul a aflat ca acesta se intoarce cu o logodnica.


Logodnica

De cum a ajuns cel mic in zona cu asa-zisa viitoare sotie, chiar si ceilalti doi baieti au schimbat rand pe rand comportamente, iar tatal ii scria sotiei sale ca "este ciudat ca sa avem in casa din nou o femeie educata", evocandu-i cu siguranta amintirile! Cel mare se inrosea in prezenta ei (ceea ce tatal l-a mustrat, spunandu-i direct ca ea este a fratelui lui, dar l-a care se referea oare? Aici e suspansul!). Cel mijlociu, salbaticul, a devenit mai bland ca o pisica cand toarce, ramanand mut in fata ei cand trebuiau sa faca cunostinta, deci de prima data cand a vazut-o! Un fragment tare hazliu, hm!... :)
Ea atunci, intreband in gluma daca si "acesta vorbeste engleza?" (mai devreme fusese vorba de indianul - povestitorul - foarte apropiat familiei ce nu vorbea limba engleza, insa intelegea tot! Tatal stia limba familiei acestuia pe care a incercat s-o salveze de la repetate ordonari ale guvernului american de a-i deporta - astfel si-au gasit prieteni fideli). Culmea, in prezenta logodnicei, comportamentul tuturor fratilor era ca unor fete mari care se fastaceau, posibil si datorita mediului in care traiau, respectiv a cresterii si educatiei ce au avut-o intr-un mediu unde contactele interumane erau restranse deoarece, asa cum am mentionat, totul este legat de imesitatea mediului si de vastitatea orizontului intim, a zonei personal-intime largi practic, fapt ce face sa confere o mare libertate de desfasurare a spatiului liber-intim.  Intocmai ca, datorita acestui fapt, spatiul intim parca ca se mai 'restrangea' baietilor in prezenta fetei, a logodnicei celui mic.
Acesta, care de fapt, nici nu-si dadea seama de reactiile fratilor, spunea lui Tristan (cel mijlociu) ca ea are ceva pasional, pentru ca si este cultivata, are anumite idei care lui ii plac, dar parca tot "este cumva salbatica".... T. l-a intrebat atunci direct daca cumva are vreo nedumerire de 'abilitatile'/posibilitatile lui?


Fericirea?


Aha da, l-a prins ca ii era jena, era si virgin, insa avea acea 'tinere la distanta' ce vine din pudoare, o tinere a distantei rezultata dintr-un neintrerupt sir de indoieli vizavi de persoana proprie, de cealalta persoana, dar mai mult din capacitatea sau lipsa-i de a iubi. Era si rasfatat, fiind cel mai mic, situatie pe care cam rar i s-a impus s-o depaseasca inca de mic - mai tarziu s-a intamplat printr-o decizie/optiune nebuneasca, dar fatala! Au vazut cam toti ceea ce i-a spus cel mic lui Tristan, deoarece ea se simtea mai bine ca nicaieri, mai salbateca, intuitiva, bucuroasa, instinctiva, fericita ca niciunde, parca acele locuri au fost pentru ea 'caminul predestinat', calarea de parca a calarit tot timpul, alerga campurile, zambea numai la vederea privelistelilor, dar la sigur ca intuitia feminina nu s-a dezmintit nici de aceasta data!
Urmarea - destin tragic - pe Tristan (brad Pitt), cum dis-de-dimineata incerca sa imblanzeasca un cal, admirand pe furis cum calul de il trantea jos in mocirla, el insa tot se urca pe cal si continua. Dupa cateva ore a reusit, pana la pranz a reusit, iar cel mare ros ca o papura (in prezenta ei) l-a observat totusi pe T., ce venea pe calul salbatic: "oho!", i-a spus; iar el: "iar, voi sunteti ca niste cornete de inghetata!" (se referea la acea moda in alb ce se poarta inca la jucat de tenis). Ea ii bate pe cei doi frati la acest joc, Tristan insa doar admira, insa abia se odihnea! Cred ca ea - logodnica este de fapt personajul principal, cumva informal, fata de T. cel formal si central al filmului de altfel, insa daca aceasta nu era, daca nu se invarteau atatea in jurul ei, respectiv a iubirii nestavilite din ea, nimic n-ar fi fost. Poate ca asa facea si salbaticia din el, care de fapt isi dadea seama ca are pe cineva asemenea in fata lui!
Pentru mine este un film coplesitor, despre viata, dragoste, onoare, libertate care jongleaza de fapt in fata puterii rezultate din libertate, respectiv a puterii vocii interioare, a coplesirii personajului principal in fata ei. Insa, pe de alta parte este atractia fata de libertate, de dragostea libertatii si atractiei fata de insusi iubire, ce primeaza putin in punerea lor in balanta si in a fi intre aceste jonglari - tot timpul se pare c-o alege pe aceea a vocii interioare, respectiv libertatea. Din pacate, de aceasta data ascultarea "vocii" are o victima ce nu se poate avanta intrat in libertate ca el, pentru simplul fapt ca pe ea o "chema" alt gen de dragoste. Desi, insasi imperfectiunea persoanei proprii face sa nu poata pretinde o asemenea dragoste, asta-i mai spunea vocea interioara - oare sa fie acesta un motiv de daruire in dragoste ori cumva o respinge? Totul se complica mai ales cand intervin tabu-uri nestramutate in fata rasei umane de dintotdeauna - tabu-ul de incest - respectiv de cuplaj si plasarea (mai departe, as spune) vaduvei fratelui. Cumva un mit, povestit si dezbatut de cartile sfinte ale omenirii - mitul vaduvei -  analizat fin in vederea trasarii acelei fine linii de demarcatie pentru evitarea tabu-ului de incest, care de altfel a pus baza dezvoltarii rasei umane in conditiile onoarei ei, cu riscul de a fi damnata rasa ce-l incalca!
Si totusi, care dintre cei trei frati - a unuia ce a incercat, insa nu a apucat sa-si duca la final planul, acelui de-al doilea care a dominat-o si innobilat-o la propriu prin iubire si daruire (desi, s-a simtit imperfect pentru ea), ori a fost a celui de-al treilea si cel mai mare dintre ei care de fapt s-a si casatorit cu ea - a careia dintre ei credeti ca "logodnica" i-a fost cu adevarat sotie? Iar de la Dumnezeu consfintire/ menire ea pentru cine dintre ei o fi primit-o? Oare intr-adevar acela care s-a casatorit cu ea in fata institutiilor umane, chiar daca ar fi mai mult sau mai putin reprezentata de Dumnezeu? Cu adevarat, doar reprezentata cateodata!
Desigur, filmul reprezinta o incununare de succes a tuturor greilor actori ce-l joaca, a scenariului si regiei... este un film grandios!!



8 comentarii:

  1. O voce interioara imi spune ca esti plictisit sau esti indignat pe noi ”cetitorii ”...

    Sa stii ca te acceptam asa cum esti , si te asiguram ca ne-am mai desteptat putin in urma depozitului de articole pus la dispozitie dintr-o inima asa de mare ....

    Aoleu!! sper sa nu gresesc ca vorbesc si in numele celorlalti...Vreau sa te anunt ca de cand am ”renuntat” la somnifere urmaresc mai bine serialul Matrix....Deschid prin urmare ochii, si vad ca ca nu e nimeni pe aici sa puna intrebari!!....toti surad sau au gurile inclestate ....cine mai stie.!!

    ”Masinile si pietonii ” isi vad de treaba.........Te salut Bro..@)))...arata-ne ca esti viu....

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc, bro'!
      Pica bine sa stii ca n'ai scris degeaba...

      Te salut!

      Ștergere
  2. Bro, stiam ca ai vocatie de solitar...Insa unul care da bine din tasta!!..Cat despre mine sa stii ca nu mai sunt bun decat sa-mi traiesc viata frumos, sa citesc mult si sa postez mesaje pe ici pe colo despre razboiul ”troian” si despre smecheriile ”grecilor” antici care ne-au facut sa fim victime intr-o lume de ”zei.”.....Totul se invata pe lumea asta..Sper sa ne debarasam si de obiceiul anacronic de a distinge iubirea de simulacrele ei....La dracu cu povestile, viata reala e frumoasa...
    Traiasca grecii cu rasul lor!! cum sa te mai descurci cu astia?...spinoasa problema Miza...

    Si daca o oaie bleaga ai desteptat cu articolele tale sa stii ca asta inseamna mult....Sa ai viata Bro* , si ridic paharul in cinstea ta.:))...pentru ca ne-ai aratat ca oaia trebuie sa ramana oaie, prostul prost, iar Omul sa redevina Om...

    BTW: ti-ai cultivat legume bio la mosie??..

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Thanx, bro'!

      Nu, n'am cultivat. Am pamant prea putin pt agriculturi.....
      Si prea mult pt o cripta frumoasa. :))

      Ștergere
    2. Oricat de putin ar fi pamantul, daca e fertil, foloseste-l pt viata. :) ...aia sanatoasa.

      Ștergere
  3. bre, sa nu te lasi de scris, pentru aia cativa ce te mai citim sau ne mai citim intre noi. ne meritam intre noi :-)

    RăspundețiȘtergere
  4. Interesant este ca tu vezi personajul feminin ca pe o femeie apartinand... adica ii atribui rolul de femeie, ca subiect social si-i gasesti apoi un loc in relatia interumana, pe care mai departe, o analizezi de la exterior spre interior( relatia). De la reprezentarea in plan material catre cel emotional. Eu percep personajul feminin ca pe un simbol si atat. Apoi pe cei trei frati ii vad ca tipologii umane care se raporteaza diferit la "vocea interioara"/ constiinta/ sau alt for interior descatusat de conditionarile culturalului. De apartinut ea apartine tuturor. Este acolo pt toti si pt fiecare dar in mod diferit. (fara sa fie incest sau alta forma de tabu social). Libertatea de care vorbesti este chiar aceasta libertate de "a o avea" nu in vreo forma de folos personal omenesc, ci la modul sublim, acel sublim pe care fiecare dintre ei ( si dintre noi) poate sa si-l ia daca stie cum. Si asta se si intampla... Este o simplitate dezarmanta de "a fi" pur si simplu in contact cu sublimul din noi.
    Sigur, asta e doar viziunea mea, un punct de vedere, amprenta subiectivismului meu. (Eu oricum, traiesc o "sfanta inocentza").


    RăspundețiȘtergere