6 ianuarie 2014

Ziua lui Pavlov.



Traim cu impresia perimata ca in vremurile moderne au apus zeii. Au apus si idolii!
Si in virtutea acestui fapt, eliberati de aceste poveri, indraznim sa ne traim vietile liberi.


...........

Oare!

...........

Pff!  Stand si privind aceasta societate ocupata de propria'si nestiinta, ma intreb daca chiar asa o fi.
Incerc , zi de zi sa radiografiez comportamentul semenilor mei, scufundati in conditionarea de zi cu zi, fiinte nascute intr'un azi dimineata, pt a trai ziua de azi, in avantajul altora, obscuri si conspirativi, si spre a muri seara in inutilitatea proprie, intr'o existenta de libelula..umana. 

Ma intreb daca nu cumva propria persoana n'a uitat cumva sa se nasca odata cu ziua de azi, daca n'a uitat sa'si implineasca menirea, n'a uitat sa'si simta existenta, ca sa si aiba motive sa apuna.

..........

Cum prin constienta, ne uitam simtirea, traim doar pt a exista.
Ca si cum existentei noastre, ii  lipeste definirea.
 Definire care...

...............

Hey, oameni buni! Voi stiti ca va treziti dimineata doar pt a exista pt o zi?
Ca sa faceti acelasi lucru!
Va dansati ziua pt o moneda.
Pt a a muri in fiecare seara... ?


Si ma intreb: oare! - era zeilor o fi murit? Sau a idolilor!
Pt ca moneda aia, pt care traiti zilnic! - mica si neinsemnata. Goala!
N'o fi un idol?

Iar voi, cu totul intamplator sa va traiti vietile in van, inselandu'va pt nimic? 




2 comentarii:

  1. stiu ca in fiecare dimineata, viata ne mai face cadou inca o zi (pana cand nu ne mai face)...si asa pornim in fiecare zi si de cele mai multe ori am fi vrut sa nu fi pornit...pornim pentru una, pentru alta ori pentru te miri ce...stim in fiecare zi pentru ce?...nu stim. in definitiv, poate pornim pentru nimic...poate de multe ori umblam ca orbetii, avand aceeasi tinta...in fiecare zi suntem straini si cunoscuti, ne incrucisam cu necunoscute, cu flecareli si cu esente, cu confuzii, cu spaime, frustrari, renuntari si acceptari, euforii, amagiri si multe altele...si in fiecare zi mai framantam cate ceva din care sa rodeasca vreo raza de viitor...
    mai stiu ca eu, in fiecare noapte imi iau adio de la ziua trecuta, cu un zambet sau cu tristete, nestiind daca viata imi va mai face cadou inca o zi. inca o zi pe care inca nu stiu daca o voi trai asa cum vreau sau care ma va calca precum un garmet steamer de ocazie...
    n-am facut niciodata o pasiune pentru bani, insa nu neg ca de undeva a trebuit sa-i castig ca sa pot trai...imi place mult ce spunea robert graves: "nu există bani în poezie, precum nu există nici un pic de poezie în bani". nu mi-au placut niciodata socotelile, discutiile despre bani. pot spune chiar ca-i urasc.
    si n-am idoli, pentru ca asta inseamna ratacire si uitare.
    sunt libera, insa asta e o alta amagire...:)

    RăspundețiȘtergere