12 ianuarie 2014

Autoamagire.



Dupa cum cred ca stiti, menirea omului, si definirea lui este sa cunoasca.

La asta a fost chemat.
Iar atunci cand a raspuns pozitiv, s'a aflat intotdeauna intr' o stare de gratie, inaltandu'se prin recunoasterea faptului ca ... nu cunoaste. 
" Stiu ca nu stiu" - spunea un intelept.
Nu s'a autocomplacut in propria proiectie mentala. In cunoscut.

....................................

Din pacate, lumea arata asa cum arata, pt ca omul a lepadat calea cunoasterii, a descoperirii, si s'a baricadat de frica in tot ce'a reusit pana atunci sa cunoasca, facand din aceasta cunoastere vremelnica, un zeu, in fata caruia se inchina.

Fiecare cultura in parte are momentele ei de dezvoltare, si de distrugere, decand lumea.
Acestea se bazeaza tocmai pe acest progres dat de cautare si cunoastere, si mai apoi blazarea, autosuficienta si declinul.
Din pacate, s'a cam deturnat sensul cuvantului RELIGIE, ajungandu'se de la cautarea adevarurilor exact la opusul acestei ... stari de gratie. Atunci cand, constient fiind ca te afli intr'un univers infinit, o creatie inteligenta, si tu totusi renunti la logica, te cam condamni la autoimbecilizare. 
Astazi, religia, oricare ar fi ea, este concurentul numarul 1 al povestilor Seherezadei, iar bunii adoratori in marea lor majoritate inca copii la minte si maturi rau de tot la rautate. Cred ca e vremea sa ne intoarcem privirea de la noi insine si proprii dumnezei creati de noi si sa'l cautam pe cel adevarat. 
Altminteri, tare ma tem ca ne paste groapa, pe marginea careia dantuim inconstient...

 Este o caracteristica a fiecarui om, a fiecarei culturi, ca orbit de subiectivism sa se creada buricul pamantului. Asa au ales tocmai evreii, scriitorii Bibliei, sa se creada popor ales. 
Altii, la fel de inteligenti si cinstiti ca ei au aceiasi parere despre ei insisi: budistii, musulmanii, mormonii, etc, etc. 
Nu facem decat sa copiem, ca maimutele patternuri comportamentale ( matrice ) . 
 Inteligenta, care rateaza mai tot timpul intalnirea cu creierele, nu le lasa mai niciodata gravide cu idei, nici cu realism. Sunt condamnate sa nasca...vant! - cum zicea un profet. 
Partea proasta este ca dumnezeii nostri cei umani la chip, nu ne opresc sa ne ucidem, fie si moral semenii, pe care altminteri suntem chemati sa'i iubim. Ba din contra!... 
Cu alte cuvinte, nu avem partasie nici cu inteligenta, nici cu dragostea. Adica...nici cu Hristos, nici cu Tatal, in termeni foarte simpli... 

Suntem deja, peste 7 miliarde de singuri pe planeta asta. O stare de intuneric al sufletelor. O coma comuna.
Ne'am creat, pt a ne compensa singuratatea, grupuri si grupulete in care cica apartinem. 
Fara sa ne dam seama ca singura situatie in care apartinem lui Dumnezeu este cand suntem OAMENI, preferam sa apartinem unei obsesii ale noastre: unii politicii, altii echipelor de fotbal, altii bisericilor. Totul nu e decat un pandemoniu imens, plin de discordie, prostie si rea intentie, neavand niciodata de'a face cu vreun adevar etern. 

Totul e desertaciune si goana dupa vant.

4 comentarii:

  1. ”Fara sa ne dam seama ca singura situatie in care apartinem lui Dumnezeu este cand suntem OAMENI, preferam sa apartinem unei obsesii ale noastre”...

    ”...Da vero infatti, signore Mizantropescu!”.. .o sa incep prin ati spune de Henri Coandă care avea o vorba: "Domne', cand o sa vedeti un avion, sa nu va mirati de el. Prima data trebuie sa te miri de creierul care l-a facut, de acel Om."

    Frendule,o sa vorbesc in parabole ca pe direct m-am saturat..Poate asa reusesc sa ma fac inteles mai bine de catre ”religiosii” care te urmaresc...

    Miza?de ce ratacirea umana e mai sfasietoare decat cea divina?..De ce DUmnezeu pare a avea toate actele in regula si Omul,nu?..Nu cumva fiindca acesta din urma fiind un idiot intre pamant si cer,risca sa sufere mai mult decat Cel asezat in confortul absolutului?..

    Sa nu te ingrozesti cand vezi ca Dumnezeu canta la orga ,iar Omul canta la fluier crezandu-se toata viata un cioban care pastoreste oile iluziei..Si ma gandesc in contextul celor enuntate de tine,ca greutatea unui Adevar se masoara exclusiv dupa suferinta* pe care o ascunde..Si cat patimeste muritorul pentru o idee este singurul criteriu al vitalitatii ei*...

    Referitor la religii,vreau sa-ti spun ca religiosii nu au importat seminte numai pentru aceasta lume,ci si pentru cealalta...Aici este tragedia sau obsesia!...crezi ca ne vom vindeca vreodata?..ca OAMENI.. bineinteles..(:?)..

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Cei care cauta cu adevarat, fara indoiala ca da. Se vor vindeca.
      De impresia ca stiu tot. De obtuzitate. De prostie. De infatuare, de ignoranta.
      Suntem o specie tare interesanta. Avem scrise in noi multe, trebuie doar sa alegem.
      Iar viitorul nostru este alegerea de acum.

      O sa'ti spun si eu ceva tot in parabole. Stii ca eu locuiesc la tara.
      Acolo am un mare privilegiu: inca vad stelele. La oras nu se mai vad. Si daca nu se mai vad...oameni aia le ce se mai inchina? ;)

      Ștergere
    2. pai se inchina la bec, doar ca ei cum "vad", nu observa ca becul e ars...

      cea mai terifianta forma de orbire este vazand sa nu vezi
      si a zis-o Unu mai bine: " Asa ca, daca lumina care este in tine este intuneric, cat de mare trebuie sa fie intunericul acesta!"

      Ștergere
    3. Isaia 44.9: Cei ce fac idoli, toţi sunt deşertăciune, şi cele mai frumoase lucrări ale lor nu slujesc la nimic. Ele însele mărturisesc lucrul acesta: n-au nici vedere, nici pricepere, tocmai ca să rămână de ruşine.

      Ștergere