23 iunie 2013

Despre tine insuti !

Motto:  Căci au iubit mai mult slava oamenilor decât slava lui Dumnezeu. " ( Ioan 12. 43. )



Stiti cum arata lumea in care traim, nu ?

O societate decazuta, decimata, condusa de interese directe sau nu, colaterale sau reciproce, neinsufletita de nimic, moarta in ea insasi, compusa din indivizi - produsi ai diferitelor institutii, creati special pt a servi unor scopuri bine definite, majoritatea prosti gramada dar cu pretentii savante, incapabili sa'si prevada propria finalitate sau a actiunilor pe care le intreprind.

 ..................

Dar haideti sa ne intoarcem ... cam obsesiv... la o idee pe care am mai tratat'o pe acest blog: omul si ce anume il face sa fie asta.
Omul, prieteni, e singura creatura de pe planeta asta care e constienta de sine. Stiti atat de bine, incat va enervez spunandu'va.
Va intreb, ca pe unii mult mai inteligenti decat mine, ca pt clasa 3-a:

"  - In ce anume isi oglindeste omul nostru constienta de sine?
 
 - Elev   romînescu ,  sa ne spui tu.

- In realitate, tovarasu' mizantrop. Si stiu nu numai eu asta, dar si copiii de clasa 4-a!

- Si ce'i aia realitate, elev romînescu ?

- Aia care ne inconjoara, tovarasu' mizantrop, ce, nu stiti?  "


Vedeti asadar, dragi cititori, cum copii de 11 - 12 ani stiu deja lucruri elementare.
Anume ca omul se vede pe sine insusi in oglinda realitatii, de care este inconjurat cu multa gratie.

Sa vedem insa evolutia elevului  romînescu  in urmatorii ani, lucru esential pt a afla de ce anume finalitatea elevului nostru este de a sfarsi prost gramada, cand a pornit  totusi atat de promitator, intelegand lucruri elementare...de clasa 3 - a.

..................................

Ajuns mare, il intalnim pe elevul nostru, acum un tanar vanjos de 30 de ani, la biserica. Asculta o predica, apoi canta si se ruga pt sufletul lui pacatos, dupa care intentiona sa se grabeasca inspre sectia de votare, sa'si exercite dreptul constitutional de'a vota pe cineva care sa'l reprezinte.

Mirat, il intreb daca'si aduce aminte de discutia de peste ani.  Aia in care stia ca este inconjurat de realitate, in fata careia singurul reprezentant era el insusi.
 - Sigur, imi raspunde vadit miscat !  Si'mi mai aduc aminte ca intelegeau si copiii de clasa 4- a lucrul asta!

....................................

Cum de totusi a ajuns la performanta de'a uita de realitate? Si de el insusi!

Simplu: perceptele, valorile, pachetul de ideologii si dogme, de invataturi...atat..atat de intepenite in prejudecati, in propriul construct omenesc,  l'au adus in situatia asta jenanta.

El, acum, nu se mai oglindea in realitate.
Se oglindea in ochii celorlalti.
De fapt...nu mai era chiar el. Era .....  altcineva.
Era cineva care iubea imaginea din ochii celorlalti. Un alt fel de sine insusi. Unul..fals.
Unul departe de candoarea unui copil sincer de clasa 3-a.
Un monstru.

...................................


Dupa cum bine ati intuit, elevul  romînescu  suntem fiecare dintre noi.
V'ati recunoscut, nu? Nu intru in amanunte, ca sa nu ziceti ca va violez intimitatea, cu toate ca este atat de previzibila...

....................................

Ce n'a inteles elevul nostru?
Un lucru elementar: realitatea va fi intotdeauna cu voi.
 Doar daca....


.....doar daca nu veti alege sa va creati alta.

Stiti, constructul ala omenesc puturos, creatia propriei voastre minti si maini, care va fi in final propriul vostru mormant.
Stiu, va intrebati dupa ce distingem duhoarea constructului oemenesc. Va inteleg. Si eu m'am intrebat odata.
Ferice de voi ca intrebati, pt ca adevarat va spun ca cine intreaba, gaseste raspunsuri!

Putoarea constructului omenesc se simte dupa interesele proprii si personale carora la servim ca orbii, se simte dupa frica de'a ne asuma raspunderi personale, dupa indolenta, dupa ignoranta, dupa lasitatea care ne impiedica sa recunoastem ADEVARUL, dupa lipsa de valori care ne ghideaza.

Pt ca prieteni!
Realitatea asta NOI o cream!
Prin fiecare gand, prin fiecare actiune a noastra.
Si in asta traim, transformandu'ne vietile in rai sau iad.  Pe ale noastre sau pe ale altora.

Responsabilitatea nu este a politicianului, nici a preotului, nici a altuia.
Ci a fiecarui om in parte.

Ma rog, vorbesc despre cei vii.

Ceilalti, fuguta la biserica si la sectia de votare.
Aveti o viata de vandut:
a voastra.