3 martie 2013

Devenire.

In articolele mai vechi v'am plictisit destul de des cu acea latura a umanitatii, putin interesata de logica, reflectie, meditatie sau gandire, crezand in particularitatea omului de a rationa.

Nu pot sa nu remarc cat de goale mi'au fost criticile, omitand deliberat, sau poate nu, mici detalii despre ceea ar trebui sa inlocuiasta formele cu ... continut.
Sufletul! - ar trebui sa fie ceva viu, care sa ofere consistenta.
Poate ca am exagerat, fata de o anumita categorie a cititorilor mei, in incercarea de "desacralizare" a prostiei, neoferind in schimb prea multe si in felul acesta lasand un gol, ca un mare nihil, pt cei care nu pot citi printre randuri.

Am sa incerc, la modu'mi modest, sa indrept acest neajuns, poate din dorinta de'a nu fi plasat critica in partea intunecata a priceperii, facand'o o victima a lipsei de intelegere, sau a uneia superficiale.

Sa purcedem, zic intru consistentizare.

Motto: " „Dacă aţi avea credinţă cât un grăunte de muştar, aţi zice dudului acestuia: „Dezrădăcinează-te şi sădeşte-te în mare”, şi v-ar asculta. "    - Luca. 17.6.

 Sa completam, pe fundal, inainte de orice comentariu, muza care m'a insotit in redactarea acestui post:



Omul! - stim foarte bine ca e doar un mamifer. Nu mai mult, nici mai putin decat altele care nasc pui vii. Doar cu putin mai inteligent decat un ...delfin, prin deosebirea fundamentala ca deja contoleaza....fibra optica. Sau volumul de la Iphone. 
De ce am comparat cu un delfin?  Ca doar n'o sa'l compar cu cainele lui Pavlov...  Stiti experimentul ala! Ala, cu reflexele conditionate!  Cand poti determina o fiinta inteligenta sa reactioneze la stimulii pe care'i doresti.
In cazul lor, inteligenta pare sa se rezume la a reproduce, a imita.  Vedem peste tot asta!
Vadim Tudor spre exemplu, in ochii lumii e un "om inteligent"!  Un elev poate fi "bun"!  - pt simplul fapt ca au capacitatea de'a memora aproape la infinit niste date si  a la reproduce.  
Nu conteaza cum la structureaza in minte! Nici cum le proceseaza moral!
Cunosc - pt ca acumuleaza. Si pt ca au acumulat - sunt inteligenti.

...................................


Haideti sa vedem care ar fi rolul credintei intr'o lume atat de inteligenta precum cea de mai sus.

Credinta, zice Cel Ce Este, ar da viata lucrurilor.
Cum?
Dandu'le consistenta.
Pt ca altfel, ce daca stii... si daca n'are viata? 

Putini stiu ca TOTUL ar trebui sa aiba viata!  Tot ce ne inconjoara! Animale, plante, legi naturale...
Insa foarte putini stiu ca si ...cuvintele au viata...

 Si vorba englezului:  : what if!
Dar daca....
"Dacă aţi avea credinţă cât un grăunte de muştar, aţi zice dudului acestuia: „Dezrădăcinează-te şi sădeşte-te în mare”, şi v-ar asculta.  ".

Dar daca un lucru pe care'l observi in realitatea  care te inconjoara, o lume vie, deja creata dealtfel! - ti se reflecta accidental...sau nu!  :) - pe peretii inimii, in propria'ti lume vie, transformand'o intr'un izvor viu de trairi, emotii, toate definite. Cognoscibile!

Nu te'ar insufleti, dand sens a tot ce stii? Dand sens informatiei.......


......................

Intotdeauna, umanitatea a fost condusa inspre progres de oameni. Nu care au memorat ca papagalii! Ci de cei care au crezut.
Care au avut..idei. Crezand. 
Ba intr'un ideal al frumusetii, devenind artisti, ba intr'unul al libertatii, devenind astfel idealisti, ba intr'; unul al dragostei, devenind astfel...sfinti.

Omul, prieteni, fara sa fie "tranzitat" de idei, de idealuri, de teluri, e doar un mamifer.
Insa mergand mana in mana cu ele, devine.
Devenirea noastra, v'as surprinde, dupa atatea critici... 
Devenirea noastra e... Hristos.
Telul nostru, dumnezeul nostru.
Viata noastra.

Norul din pustie. Focul din constiinta.  
Lumina din minte si din inima.