25 octombrie 2013

Baterii pentru sistem

Astazi va coplesec cu mult in putine cuvinte.
Sunteti privilegiati.



Dar mai mult!
Va descriu sistemul in cant!
Cum care! Ala caruia va inchinati. Caruia ii sunteti obedienti!

Si nu ca n'as crede ca lucrurile astea n'ar fi normale.
Sunt, ce dracu'!


Insa daca sunt, sunteti cu totii dati dracului.
Bolnavi.
Va urez un bun venit acasa!


19 octombrie 2013

Moastele Sfantului Adevar.

Se face ca, potrivit Bibliei, fratele nostru Adam a fost creat de Dumnezeu, sa populeze Pamantul, sa'l ingrijeasca si sa se bucure de el.
Asa incepe totul.

Sa vedeti cum continua!

Majoritatea religiosilor nu pricep absolut nimic din simbolistica asta, preferand sa repete ca pe o mantra povestioara alegorizata de mai sus, pe care am convingerea ca o stiti prea bine cu totii deja.
Ce inteleg ei de fapt?
Ca a fost creat un om, pe care'l chema Adam, ca i s'a scos o coasta pe care ulterior a luat'o de nevasta, ca a mancat un mar din pomul cunostintei, sacrilegiu pt care a luat suturi in fund si indrumat politicos afara din Eden, ca isi va manca painea cu sudoarea fruntii, ca a avut 2 copii, dintre care un criminal, etc, etc si etc.

Oriunde ma uit, sub imperiul vast al variatiunilor pe aceiasi tema, aud aceiasi poveste, care ma plictiseste atat de mult, incat nici cascatul nu mi'l mai provoaca.
Oameni fericiti, in firea lor chipurile! - ca au privilegiul sa nu inteleaga absolutamente nimic despre valoroasa poveste despre originile noastre, transformarea noastra ca specie, evolutia sau involutia noastra, colapsul nostru si ma rog, pt unii alesi, pe criterii de competenta de data asta, salvarea.

Nimeni, sau poate foarte putini observa acest trend, al imbecilizarii. Al incapacitatii spiritului de a interpreta rational si logic un mesaj atat de valoros.
Nimeni nu vede ca se vorbeste de o specie, de crearea ei, de evolutia ei ulterioara ca despre niste adevaruri simple, care ne explica de foarte multe ori originile si destinul, in functie de ce vrem sa alegem.
Nimeni nu vrea sa abandoneze aceste explicatii refractare, mostenite din cultura noastra prea putin luminata.
Nimeni nu are curajul sa termine odata cu mascarada asta.
Toti prefera, de lasi ce sunt, sa cante religiei in struna, ca si cand constiinta lor ar avea cordonul ombilical inca netaiat de mama-religie.
Nimeni nu mai vrea sa abandoneze vechiul ritual al inchinarii in fata fantomei trecutului.

Realitatea, cu conditia sa vrem s'o vedem, ne ofera intotdeauna adevaruri noi, ne ofera hrana proaspata, altele decat idolii carora vrem sa le slujim in continuare, ca intr'un gest- reflex, nefiind mai inteligenti decat cainele lui Pavlov.

Insa, asa cum este acum adevarul...mai ca i'as subscrie lui Nietzsche. Deja a murit.

Iar noi ne inchinam , in luminatul secol 21, moastelor lui.


9 octombrie 2013

Coma sufletelor.



Poate ca cei mai multi dintre noi se cred credinciosi.
Poate ca cei mai multi dintre noi se cred buni sau inteligenti.
Poate ca cei mai multi dintre noi se cred liberi. 

Insa foarte putini isi constientizeaza lanturile care ii tin legati de timpul lor decadent, situatie in care timpul insusi construieste mintii omenesti gratii, facand'o servul docil al unei profunde come spirituale, ruda apropiata cu moartea.

Omenirea, cam de cand se stie, si'a construit reguli, care sa reglementeze convietuirea, niste reguli goale, lipsite de viata, care in marea lor majoritate, au ajuns niste dictatori nemilosi, nefacand altceva decat sa dezumanizeze si mai mult fiinta umana, s'o dezbrace de intelegere, aruncand'o in haul haosului interior, haos care se reflecta tot mai acut in vietile noastre traite in uitare pe planeta asta.

Am ajuns 7 miliarde de singuri, dezbracati de pretioasa unicitate si transformati in clone, cu singurul scop si ultim, de a servi ca sursa de energie a masinariei diabolice care se hraneste cu vietile noastre.

 Exceptia a facut'o intotdeauna o mica ramasita, formata din cei care si'au pastrat curajul de'a gandi cu mintea lor,  oameni care au avut curajul sa refuze normele lumii.

Acest act a avut intotdeauna meritul de'a fi destelenit gandirea colectiva intepenita intr'un anumit timp, si a o impinge mai departe, spre viitor, spre progres.
Fie ca e vorba de aspectele sociale, politice sau religioase ale problemei, acest adevar si'a facut intotdeauna simtita prezenta, ca un efect al credintei personale, curajului si actiunii.
Acesti oameni s'au desprins din timpul lor, reusind sa traiasca simultam in doua lumi: una in care sunt constransi prin obligatiile partii lor biologice, iar alta in care si'au trimis gandurile sa vietuiasca.

Potrivit credintei lor, au facut un pas sau mai multi inspre eternitate.
Unii au prevazut o lume mai buna, contribuind activ la crearea ei.
Altii, e drept, extrem de putini, fiind capabili sa darame in mintea lor toate conditionarile omenesti, sa le inteleaga, si sa'si trimita spiritul sa traiasca la adapostul infinitului, ca o arvuna a eternitatii data in dar OMULUI.

In articolele trecute, scriam despre Noua Ordine ce sta sa prinda viata tot mai mult si mai apasator, ca o fiara pornita sa pustiasca furibund, plin de ura, tot ce inseamna sfant, bun, frumos si demn de inchinat.
 Mi'ar fi placut ca acest mesaj sa prinda viata in orice minte.
Stiu prea bine ca nu va fi asa.

Stiu ca celui ce are i se va mai da, si celui ce n'are i se va lua si ce are.

Putini vor fi interesati, altii si mai putini il vor baga in seama ca pe un adevar.
Nu'i ce asteapta ei.

 Cei mai multi, in cel mai bun caz, vor ofta plictisiti, si vor pleca mai departe, intorcand spatele invitatiei de'a fi luat cina cu Adevarul, coplesiti poate de dorintele mintii omenesti, blocate in timpul ei decadent de'a'si mai bate un cui in cosciug. 

Stiu ca oamenii vor continua sa'si iubeasca mormantul: normele lor, regulile lor, politica lor, religia lor, dogmele lor, ideologiile lor, toate, anuntand  ingerul care le va canta ultimul mars funebru.






6 octombrie 2013

Ordine Naturala sau Noua Ordine?




Cei care ma citesc cu abnegatie, au putut vedea ca strig cat ma tin rarunchii impotriva sistemului.
De fapt, insusi blogul meu e impotriva lui, ca o voce care striga in pustie.

Va si spun, a nu stiu cata oara de ce.

Sistemul, prieteni, sfideaza ordinea naturala a lucrurilor, inlocuind'o cu nesimtire cu o alta, nenaturala, cu pretentii de naturala ! 
Ati inteles, nu?

Pentru creierele mai odihnite, cum se poate intampla sa mai nimereasca cu totul accidental pe'aici,  adicatelea, legea naturala, data de Dumnezeu alduitul, e inlocuita de una facuta de om.
Ca sa'si sustina creatia monstruoasa, omul are pretentia ca de fapt asta e ordinea  lucrurilor!

In consecinta, cu toate ca risc sa ma repet pana la suprasaturatie, statul, cel care ne paraziteaza pe toti, cica e natural.
Ia sa vedem ce scrie in cartea cu crestini despre asta:

http://mizantropescu.blogspot.ro/2011/02/israelitii-cer-un-imparat.html

Vedeti? Scrie alb pe negru ( asa e la mine pe blog, invers decat la altii ) , ca daca'ti pui pe cineva sa te conduca, ajungi sluga lui.
Iar voi, sunteti niste sclavi, si va felicit pt asta.  Bravo!
Insa poate ca unora la scapa asta, din cauza rutinei, un instrument misto de nivelat creierele. 

Unii dintre cititorii mei, mai religiosi din fire, vazand ca am scris despre stat, au rasuflat usurati, gandindu'se ca religia e naturala  si'n consecinta, scapa necriticata.
Nu dragilor. Religia e tot un rahat mare, la fel de nenatural ca si statul. 
Si ca si orice structura ierarhizata de pe planeta asta - inchisoare.

Acuma, fiind majoritatea dintre voi baieti cuminti si obedienti, care nu puneti intrebari multe, care nu va fortati creierele cu sinapse inutile, vedeti totul ca pe ceva bun.

Eu va zic altceva.

Omul, de cand s'a trezit pe planeta asta, a vrut, nu stiu de ce, sa'i intoarca fundul, sfidand ce este natural, si sa'si construiasca propria lege, ca un edificiu cu care sa atinga cerul.
In ziua de azi, cohorte intregi de produsi ai sistemului intuneca cerul cu prostia lor,  momind mintile slabe sa accepte ideea ca asta e ordinea naturala. Si iata ca reusesc!
Omul nu mai stie care e adevarul, si oscileaza ca o trestie batuta de vant printre otravurile ideologice si dogmatice, tarandu'se conform normelor corecte politic, dezumanizandu'se pana  la stadiul de schelet. Nu mai au consistenta! Se tampesc, se imbecilizeaza!
Eu sunt foarte sceptic cum ca asta ar insemna ordinea naturala.

Ba mai mult, imi pare ca si cei care mai au o bruma de minte, sunt mult prea sfiosi, mult prea neincrezatori in puterea lor, incat glasul lor se aude doar ca un zgomot de fond aproape imperceptibil.

Haideti totusi sa ne constientizam puterea, si sa intelegem cat de importanti suntem fiecare dintre noi in demersul nostru, acela de a trezi pe cei de langa noi.

Haideti sa aratam ca suntem vii. Gasiti'va curajul de a va impotrivi. De a rosti deschis adevarul!
Chiar daca pt moment, am putea fi numiti paria societatii. Sau poate chiar mai rau.
Haideti sa le daramam astora edificiul ala nenorocit, cusca in care ne'au inchis mintile.
Minciuna pe care o numesc ei adevar.