17 august 2013

Despre CREATIE.



Am scris multa vreme impotriva sistemului.
Pentru ca'l urasc.
Nu urasc OMUL, ci pe el, diavolul.

Mi'am condus insa cititorii, dandu'le uneori mura in gura inspre esente, educandu'l  sa vada substanta.
Cel putin pe acest blog, mi'ar placea sa cred ca s'a lepadat suzeta, premergatorul si pampersii si ajungem incet si sigur inspre lucruri mature.

Haideti sa vedem cu ce va plictisesc astazi.

Motto:

Ascultă şi tu, pământule! Iată, voi aduce peste poporul acesta o nenorocire care va fi rodul gândurilor lui; "  - Ieremia 6. 19.

Am vazut pana acum starea de fapt care domina lumea noastra.  
Daca aveti contestatii, sperand ca e altfel de cum v'am prezentat, plangerile va rog sa le lasati in condica realitatii.  
Sa ne punem intrebarea legitima altfel, cui i se datoreaza TOTUL!

Majoritatea, au sa'si deverseze responsabilitatile in ograda altora. Asa e omul.
Unii pe sistem, altii pe scoala, pe politic, pe laic, pe matusa Tamara, insa putini au sa vina cu raspunsul corect:
 EU INSUMI!

.................


Haideti s'o luam cu alfa, ca oamenii de bun simt. 
Omul!-  e inteligent. Si nu ma refer doar la cititorii mei, care, evident, sunt mai inteligenti decat ai altora.
In consecinta, are unele ganduri.
Ganduri care pandesc, pardalnicele de ele la poarta, facand sarmanul Om sclavul actiunii.
Si iac'asa, omul nostru, naiv dar avid in ale creatiei, ia ghiciti care'i prima decizie pe care o ia: 
sa creeze!

.............


...si asa a aparut cacatul.

...............

Glumesc, evident.

Pe dracu.
Omul nostru a creat haos.
Academic spus, un rahat mare.

Fiind un amalgam de trairi, nedirijate intelectual, omul si'a creat o lume in care sa traiasca si care il reprezinta.
Putin ratata, insa plina de alti oameni, care'i impartasesc nu numai viziunea, ci mai ales suferinta.

In ajutorul omului nostru, au venit amicii mei, pe care'i critic cam de cand blogul, AUTORITATILE.

Fie politice, fie religioase, fie wtf cares mai ce.
Care l'au educat intru..uitare.
Sa uite adica!

Cum ce!
Ca el creaza!

Adica...lumea. Mediul lui . Personal. Si ca specie. 

 ...................


Entuziasmul imi scade dramatic vazand cum a inteles sa'si creeze realitatea.
Mai urate decat ruinele civilizatiei, ale moralitatii lui sunt doar perspectivele.
  
...................


Imbarligat, nu?
Stiu, stiu.
Altfel, nu ganditi!

Un lucru simplu, prieteni.
Voi va creati totul.
Puterea de'a va crea realitatea va este confiscata de politic, de laic, de oricine va preia responsabilitatea propriei creatii.

Puterea e a oamenilor.

Si a lor va fi in veci. 

Aveti puterea de'a crea un rai.
Sau, balamucul in care traim. 

Haideti sa nu ne lasam voia confiscata!
 



 

 


 


3 august 2013

Despre Autoritate.




  Din momentul in care am venit pe lume, ne este prezentata "mostenirea" culturala cu care au fost inzestrati parintii nostri, care la randu'le au primit de la parintii lor, care prin bunavointa inaintasilor lor au facut aceleasi lucruri, cam de cand lumea, am zice. Fara sa'si puna problema, nici unii, nici altii, daca darul cu care ne'au cadorisit e bun sau rau.

Conform cu aceasta credinta, stim ca viata noastra trebuie sa'si duca cursul dinspre punctul A inspre punctul B, de regula, fiind variatiuni pe aceeasi tema, cu finalitate determinata, fara sa faca prea multe bucle.

Asadar, crestem ca si copii, statistic, dupa niste norme.  Norme, carora ne supunem orbeste, fara sa ne punem problema, inca odata! - daca nu cumva conduc inspre un viitor premeditat, in care suntem inregimentati, fara drept de apel, rezultatele fiind unele..statistice!

De la gradinita, via scoala, ne sunt prezentate niste lucruri, intotdeauna intre niste limite bine stabilite, la care nu avem voie sa atentam prin intrebari legitime, ca nu cumva sa perturbam bunul curs al acestei masinarii.
Ne este inoculata asadar autoritatea.
Ca unui bun sclav.
Si iaca asa, castigam un stapan.

Evident, toate in folosul nostru.  Ca unor prosti autentici, si fara sa ne simtim macar indignati de situatie.

Ca masinaria sa fie greu detectabila, ne este predata pe fragmente.
Statul nu este una si aceeasi mizerie cu biserica, ca si cum n'ar functiona in interes comun: inrobirea si controlul.  Amandoua vanzand iluzii, proiectand existenta fiecaruia dinspre prezent inspre un viitor, viitor niciodata tangibil, insa cu scopul evident de'a dezbraca individul de personalitatea lui, inghesuindu'l intr'un grup de apartenenta unde sa se simta in aparenta siguranta, si de unde nu pune intrebari, doar executa docil. Genial, nu?


V'as intreba, manat de spiritul meu vesnic pus pe intrebari, cum ar fi viata fara acestea!
Adica, daca de exemplu, de mic copil, ati fost lasati fiecare sa functionati normal, coagulandu'va propria constiinta, nu prostia de la adapostul grupului! - si ajungand la o anumita maturitate spirituala?
Carei autoritati v'ai supune?

Uneia exterioare - fiind sclavi, sau uneia interioare - fiind oameni liberi?

Stim cu totii ca este usor incomod sa raspunzi in fata propriei constiinte, si preferabil este sa raspunda altii. Altii, care, prin bunavointa lor, ne preiau vina in cazul propriilor greseli comise in incercarea de'a evolua, insa intotdeauna in schimbul unor costuri.
Ori, mai simplu, cu putin curaj, asumarea directa a lor, cu riscul de'a ne simti putin stanjeniti de greselile noastre proprii, insa cu posibilitatea de'a le corecta si astfel maturiza. Singurul bici fiind propria constiinta, insa suficient de blanda totusi in a nu ne vinde altora.

Ce'am prefera, care autoritate: umanismul unei autoritati exterioare, care ne scapa de vina,insa dezbracandu'ne de noi insine.... sau lipsa de confort data de o constiinta vie pe care n'o  poti nici vinde, nici minti, dar care are ca finalitate noua creatie: OMUL ?