28 aprilie 2013

Nebuni sa fiti!

Astazi am fost acuzat -  a catea oara! - voalat, ca sunt nebun.
Sigur, la adapostul bunelor intentii, insa incaltat cu cizme de cauciuc protectoare, cu care sa'si protejeze picioarele la contactul cu sufletul...
Cu speranta sincera ca'mi voi reveni.

............


Din fericire nu'mi voi mai reveni niciodata.
Am devenit nebun.
Vazand lucrurile la fel ca un  altul care a crapat la varsta care o am eu acum.

Tot....   nebun si el.

Si va doresc si voua sa vedeti la fel.

Sa innebuniti, pt a deveni normali la cap

..........................

Pe bănci de lemn, în scunda tavernă mohorâtă,
Unde pătrunde ziua printre fereşti murdare,
Pe lângă mese lunge, stătea posomorâtă,
Cu feţe-ntunecoase, o ceată pribegită,
Copii săraci şi sceptici ai plebei proletare.

Ah! - zise unul - spuneţi că-i omul o lumină
Pe lumea asta plină de-amaruri şi de chin?
Nici o scânteie-ntr-însul nu-i candidă şi plină,
Murdară este raza-i ca globul cel de tină,
Asupra cărui dânsul domneşte pe deplin.

Spuneţi-mi ce-i dreptatea? - Cei tari se îngrădiră
Cu-averea şi mărirea în cercul lor de legi;
Prin bunuri ce furară, în veci vezi cum conspiră
Contra celor ce dânşii la lucru-i osândiră
Şi le subjugă munca vieţii lor întregi.

Unii plini de plăcere petrec a lor viaţă,
Trec zilele voioase şi orele surâd.
În cupe vin de ambră - iarna grădini, verdeaţă,
Vara petreceri, Alpii cu frunţile de gheaţă -
Ei fac din noapte ziuă ş-a zilei ochi închid.

Virtutea pentru dânşii ea nu există. Însă
V-o predică, căci trebui să fie braţe tari,
A statelor greoaie care trebuie-mpinse

Şi trebuiesc luptate războaiele aprinse,
Căci voi murind în sânge, ei pot să fie mari.

Şi flotele puternice ş-armatele făloase,
Coroanele ce regii le pun pe fruntea lor,
Ş-acele milioane, ce în grămezi luxoase
Sunt strânse la bogatul, pe cel sărac apasă,
Şi-s supte din sudoarea prostitului popor.

Religia - o frază de dânşii inventată
Ca cu a ei putere să vă aplece-n jug,

Căci de-ar lipsi din inimi speranţa de răsplată,
După ce-amar muncirăţi mizeri viaţa toată,
Aţi mai purta osânda ca vita de la plug?

Cu umbre, care nu sunt, v-a-ntunecat vederea
Şi v-a făcut să credeţi că veţi fi răsplătiţi...
Nu! moartea cu viaţa a stins toată plăcerea -
Cel ce în astă lume a dus numai durerea
Nimic n-are dincolo, căci morţi sunt cei muriţi.

Minciuni şi fraze-i totul ce statele susţine,
Nu-i ordinea firească ce ei a fi susţin;
Averea să le aperi, mărirea ş-a lor bine,
Ei braţul tău înarmă ca să loveşti în tine,

Şi pe voi contra voastră la luptă ei vă mân'.

De ce să fiţi voi sclavii milioanelor nefaste,
Voi, ce din munca voastră abia puteţi trăi?
De ce boala şi moartea să fie partea voastră,
Când ei în bogăţia cea splendidă şi vastă
Petrec ca şi în ceruri, n-au timp nici de-a muri?

De ce uitaţi că-n voi e şi număr şi putere?
Când vreţi, puteţi prea lesne pământul să-mpărţiţi.
Nu le mai faceţi ziduri unde să-nchid-avere,
Pe voi unde să-nchidă, când împinşi de durere
Veţi crede c-aveţi dreptul şi voi ca să trăiţi.

Ei îngrădiţi de lege, plăcerilor se lasă,
Şi sucul cel mai dulce pământului i-l sug;
Ei cheamă-n voluptatea orgiei zgomotoase
De instrumente oarbe a voastre fiici frumoase:
Frumseţile-ne tineri bătrânii lor distrug.

Şi de-ntrebaţi atuncea, vouă ce vă rămâne?
Munca, din care dânşii se-mbată în plăceri,
Robia viaţa toată, lacrimi pe-o neagră pâine,
Copilelor pătate mizeria-n ruşine...
Ei tot şi voi nimica; ei cerul, voi dureri!

De lege n-au nevoie - virtutea e uşoară
Când ai ce-ţi trebuieşte... Iar legi sunt pentru voi,
Vouă vă pune lege, pedepse vă măsoară
Când mâna v-o întindeţi la bunuri zâmbitoare,
Căci nu-i iertat nici braţul teribilei nevoi.

Zdrobiţi orânduiala cea crudă şi nedreaptă,
Ce lumea o împarte în mizeri şi bogaţi!

Atunci când după moarte răsplată nu v-aşteaptă,
Faceţi ca-n astă lume să aibă parte dreaptă,
Egală fiecare, şi să trăim ca fraţi!

Sfărmaţi statuia goală a Venerei antice,
Ardeţi acele pânze cu corpuri de ninsori;
Ele stârnesc în suflet ideea neferice
A perfecţiei umane şi ele fac să pice
În ghearele uzurei copile din popor!

Sfărmaţi tot ce aţâţă inima lor bolnavă,
Sfărmaţi palate, temple, ce crimele ascund,
Zvârliţi statui de tirani în foc, să curgă lavă,
Să spele de pe pietre până şi urma sclavă
Celor ce le urmează pân' la al lumii fund!

Sfărmaţi tot ce arată mândrie şi avere,
O! dezbrăcaţi viaţa de haina-i de granit,
De purpură, de aur, de lacrimi, de urât -
Să fie un vis numai, să fie o părere,
Ce făr' de patimi trece în timpul nesfârşit
.

Zidiţi din dărmăture gigantici piramide
Ca un memento mori pe al istoriei plan;
Aceasta este arta ce sufletu-ţi deschide
Naintea veciniciei, nu corpul gol ce râde
Cu mutra de vândută, cu ochi vil şi viclean.

O! aduceţi potopul, destul voi aşteptarăţi
Ca să vedeţi ce bine prin bine o să ias';
Nimic... Locul hienei îl luă cel vorbareţ,
Locul cruzimii vechie, cel lins şi pizmătareţ,
Formele se schimbară, dar răul a rămas.

Atunci vă veţi întoarce la vremile-aurite,
Ce mitele albastre ni le şoptesc ades,
Plăcerile egale egal vor fi-mpărţite,
Chiar moartea când va stinge lampa vieţii finite
Vi s-a părea un înger cu părul blond şi des.

Atunci veţi muri lesne fără de-amar şi grijă,
Feciorii-or trăi-n lume cum voi aţi vieţuit,
Chiar clopotul n-a plânge cu limba lui de spijă
Pentru acel de care norocul avu grijă;
Nimeni de-a plânge n-are, el traiul şi-a trăit.

Şi boale ce mizeria ş-averea nefirească
Le nasc în oameni, toate cu-ncetul s-or topi;
Va creşte tot ce-n lume este menit să crească,
Va bea pân-în fund cupa, pân' va vrea s-o zdrobească,
Căci va muri când nu va avea la ce trăi.

. . . . . . . . . . . . . . . . . . .

Pe malurile Senei, în faeton de gală,
Cezarul trece palid, în gânduri adâncit;
Al undelor greu vuiet, vuirea în granit
A sute d-echipajuri, gândirea-i n-o înşală;
Poporul loc îi face tăcut şi umilit.

Zâmbirea lui deşteaptă, adâncă şi tăcută,
Privirea-i ce citeşte în suflete-omeneşti,
Şi mâna-i care poartă destinele lumeşti,
Cea grupă zdrenţuită în cale-i o salută.
Mărirea-i e în taină legată de aceşti.

Convins ca voi el este-n nălţimea-i solitară
Lipsită de iubire, cum că principiul rău,
Nedreptul şi minciuna al lumii duce frâu;
Istoria umană în veci se desfăşoară,
Povestea-i a ciocanului ce cade pe ilău.

Şi el - el vârful mândru al celor ce apasă -
Salută-n a lui cale pe-apărătorul mut.
De aţi lipsi din lume, voi cauza-ntunecoasă
De răsturnări măreţe, mărirea-i radioasă,
Cezarul, chiar Cezarul de mult ar fi căzut.

Cu ale voastre umbre nimica crezătoare,
Cu zâmbetu-vă rece, de milă părăsit,
Cu mintea de dreptate şi bine râzătoare,
Cu umbra voastră numai, puteri îngrozitoare,
La jugu-i el sileşte pe cei ce l-au urât.

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

Parisul arde-n valuri, furtuna-n el se scaldă,
Turnuri ca facle negre trăsnesc arzând în vânt -
Prin limbile de flăcări, ce-n valuri se frământ,
Răcnete, vuiet de-arme pătrund marea cea caldă,
Evul e un cadavru, Paris - al lui mormânt.

Pe stradele-ncruşite de flăcări orbitoare,
Suiţi pe baricade de bulgări de granit,
Se mişc batalioane a plebei proletare,
Cu cuşme frigiene şi arme lucitoare,
Şi clopote de-alarmă răsună răguşit.

Ca marmura de albe, ca ea nepăsătoare,
Prin aerul cel roşu, femei trec cu-arme-n braţ,
Cu păr bogat şi negru ce pe-umeri se coboară
Şi sânii lor acopăr - e ură şi turbare
În ochii lor cei negri, adânci şi desperaţi.

O! luptă-te-nvălită în pletele-ţi bogate,
Eroic este astăzi copilul cel pierdut!
Căci flamura cea roşă cu umbra-i de dreptate
Sfinţeşte-a ta viaţă de tină şi păcate;
Nu! nu eşti tu de vină, ci cei ce te-au vândut!

. . . . . . . . . . . . . . . . . . .

Scânteie marea lină, şi placele ei sure
Se mişc una pe alta ca pături de cristal
Prin lunce prăvălite; din tainica pădure
Apare luna mare câmpiilor azure,
Împlându-le cu ochiul ei mândru, triumfal.

Pe undele încete îşi mişcă legănate
Corăbii învechite scheletele de lemn;
Trecând încet ca umbre - ţin pânzele umflate
În faţa lunei, care prin ele-atunci străbate,
Şi-n roată de foc galben stă faţa-i ca un semn.

Pe maluri zdrumicate de aiurirea mării
Cezaru-ncă veghează la trunchiul cel plecat
Al salciei pletoase - şi-ntinse-a apei arii
În cercuri fulgerânde se pleacă lin suflării
A zefirului nopţii şi sună cadenţat.

Îi pare că prin aer în noaptea înstelată,
Călcând pe vârf de codri, pe-a apelor măriri,
Trecea cu barba albă - pe fruntea-ntunecată
Cununa cea de paie îi atârna uscată -
Moşneagul rege Lear.

Uimit privea Cezarul la umbra cea din nouri,
Prin creţi ai cărei stele lin tremurând transpar,
I se deschide-n minte tot sensul din tablouri
A vieţii sclipitoare... A popoarelor ecouri
Par glasuri ce îmbracă o lume de amar:

"În orice om o lume îşi face încercarea,
Bătrânul Demiurgos se opinteşte-n van;
În orice minte lumea îşi pune întrebarea
Din nou: de unde vine şi unde merge floarea
Dorinţelor obscure sădite în noian?

Al lumii-ntregul sâmbur, dorinţa-i şi mărirea,
În inima oricărui i-ascuns şi trăitor,
Zvârlire hazardată, cum pomu-n înflorire
În orice floare-ncearcă întreagă a sa fire,
Ci-n calea de-a da roade cele mai multe mor.

Astfel umana roadă în calea ei îngheaţă,
Se pietrifică unul în sclav, altu-mpărat,
Acoperind cu noime sărmana lui viaţă
Şi arătând la soare-a mizeriei lui faţă -
Faţa - căci înţelesul i-acelaşi la toţi dat.

În veci aceleaşi doruri mascate cu-altă haină,
Şi-n toată omenirea în veci acelaşi om -
În multe forme-apare a vieţii crudă taină,
Pe toţi ea îi înşală, la nime se distaină,
Dorinţi nemărginite plantând într-un atom.

Când ştii că visu-acesta cu moarte se sfârşeşte,
Că-n urmă-ţi rămân toate astfel cum sunt, de dregi
Oricât ai drege-n lume - atunci te oboseşte
Eterna alergare... ş-un gând te-ademeneşte:
Că vis al morţii-eterne e viaţa lumii-ntregi."


Mihai Eminescu - Imparat si Proletar. 

25 de comentarii:

  1. Iarta-i meine freunde ca nu stiu ce vorbesc! Una este viata particulara, ce-l priveste pe fiecare in parte si alta este societatea in care traim cu totii... Din modul lor de exprimare intelegi ca ar fi doar o problema particulara daca s-ar legaliza hotia, sau tilharia, pentru ca pina la urma, il priveste pe fiecare ceea ce face?! Ce-i aia morala, un moft! Legea trebuie sa raspunda necesitatii particulare a fiecarui individ! Daca eu sint cleptoman, atunci legea trebuie sa-mi permita manifestarea mea ca individ traitor pe pamint!

    De parca ar interesa pe cineva, cum isi petrece viata X sau Z, ori ce pierdere imensa reprezinta ei pentru geniul speciei! Cind anual se nasc milioane de tipul lor, intr-un nesfirsit ciclu al naturii!

    RăspundețiȘtergere
  2. De data asta mi s'aintamplat si mai si.
    Mi s'a sugerat ca sunt paranoic. Cand am indraznit sa ma apar, negand posibilitatea, avand si ceva argumente... :) , mi s'a bagat sub nas ca nebunii isi neaga nebunia!!!

    In plus, am fost supus, foarte politicos si la o proba de emancipare, care m'a lasat fara cuvinte: " tu ai iesit vreodata din Romania"? . Cum n'am iesit decat pana la vecinii unguri, recunosc, sunt cel mai putin emancipat...
    Iar ca logica sa fie stralucita pana la sfarsit, recunoscand ca mai degraba nu'i cred pe aia cu bombele de la Boston si ma gandesc ca si le'au pus singuri, gandindu'ma la metehnele americanilor de'a'si baga coada in cel mai nesimtit mod si in ultima crapatura de pamant de pe planeta asta, omorand femei si copii in conflictele generate de..ei! - pana la urma, avand astfel destule argumente sa ma indoiesc, sau macar sa'mi pun intrebari, mi s'a pus eticheta: conspirationist.
    Pana la urma cred totusi ca o prefer pe asta, fara a ma crede unul, decat in masura in care am tot dreptul sa'mi pun intrebari legitime cu privire la orice eveniment de pe planeta asta, si netragand concluzii decat atunci cand cred cu tarie in baza unor probe, fie ele si de natura logica, tradand niste interese, o prefer celei de fraier sau credul, cum vad ca se regasesc cu gratie inteligentii mei colegi de specie, care inghit pe nerasuflate orice galusca debitata de stapanii lor.

    De'aia l'am pus pe Eminescu.
    Si el era un conspirationist. Nu'i placea nici statul, nici religia. Ii placea sa'si foloseasca creierul. Cel putin in poezia de mai sus, spune condensat cam..tot.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. :))Uite că cel puţin în problema "Boston" mai ai un nebun lângă tine... Nici mie parcă nu mi se par nevinovate serviciile lor de securitate!!! Prea ... Prea.... Hm ! :))

      Ștergere
    2. Sigur ca PREA, Șeri.
      De fapt, logic, e singurul mod in care isi justifica astia necesitatea.

      Ștergere
  3. Le iei in serios prostia, pe cind ar trebui sa-ti bati joc de ei! Asta este pentru ei singura modalitate in care pot sa-si perceapa adevarata lor stare. Lundu-i in serios ii nenorocesti pe viata, ajung sa creada ca ca gindirea lor neghioaba este de cine stie ce valoare, fiind posesorii unei legaturi divine, ce le permite sa patrunda adevarurile ascunse! "Initiati" doar in limitele lor strimte, se cred posesorii unor stiinte oculte, "ezoterice", ce le este transmise "pe cai subtile"!

    Pur si simplu te umfla risul!

    Citeam azi in mizeria de "Clic" in stirile lor savante despre Bote, Glote si Zlote, de Costi Ionita, devenit unul din preferatii mei dupa celebra remarca "Nu la toata lumea ii place sa asculte muzica lui Schopenhauer", despre calatoria in India, chipurile pentru promovarea muzicii romanesti! (a se citi tiganesti!), ca el iubeste enorm lectura, in mod deosebit cartile... ezoterice!

    Asa ca ce sa le ceri... Pe de alta parte, sint destui oameni de exceptie, care nu si-au depasit nici macar granitele propriilor localitati! si asta nu le-a stirbit cu nimic din calitatile lor. In privinta subiectului in disputa, daca un om de talia lui Noam Chomsky a descoperit in propaganda americana din cazul razboiului din Iraq si in atacurile teroriste din septembrie 2000, numerose "lacune" ce i-au dat nastere la o serie de banuieli, as zice eu destul de fundamentate, din moment ce nu s-au descoperit niciun fel de arme de distrugere in masa in Iraq, dupa caderea lui Sadam, atunci poti pune la indoiala totul!

    Ar fi trebuit sa stii pina acum, ca orice cuvint jignitor ce vine din partea unor astfel de capete seci, este in realitate o lauda! Iar daca nu ma crezi, inchipuieste-ti rogu-te, cam cum te-ai simti, daca ai fi laudat de astfel de indivizi!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Uite, de data asta mi'am servit'o de la cineva despre care credeam ca are ceva in minte. Si mai ales "emancipat", dat fiind faptul ca atualmente traieste in SUA.
      De'aia'i si mai mare dezamagirea.

      La televizor am renuntat sa ma mai uit, gandindu'ma uneori, atunci cand se uita nevasta'mea, ca ar fi bine sa o salvez, aruncand pe fereastra Lcd'ul.
      Intr'o tara/lume unde de dimineata pana seara ai suficiente motive sa te consideri nebun, din cauza normalitatii care domina nesimtit, singura posibilitate este sa te duci, daca tot vorbim de poeti si poezii, vorba lu' Minulescu, de voia ta la balamuc.

      BTW: Thanks, my friend. :)

      Ștergere
  4. Si iarta-ma! Ce vor intelege dinsii din Eminescu, cind unicul lor tel in viata este sa numere banii si averea altora?! Ei au nevoie de modele, vip-uri, vedete, gen Bahmuteanca, Bote, Zavoranca, Prigoana, Becali, Vintu, Patriciu, Prodanca, Costi Ionita, Vali Vijelie, etc., etc., oameni care au reusit in viata! Care au batut la portile ei si-au plecat cu bratele incarcate! Ce exemplu e asta, al unuia care a murit sarac si uitat, internat intr-un azil de nebuni!!! Ai mai ales si o poezie cu Regele Lear! Alt nebun... :))

    RăspundețiȘtergere
  5. Salut. Imi permit si eu un gand mai ales ca mi-a placut atat mesajul cat si poezia lui Eminescu: poate nu sunt ei si voi, poate nu sunt nebuni si sanatosi, poate suntem toti la fel... Poate "noi" ar defini mai bine relatiile pe care ar trebui sa le construim cu cei din jur. Apreciez mesajele aparute pe acest blog dar poate, tocmai pentru ca constientizam multe din lucrurile care se intampla in jurutul nostru, ar trebui sa incercam sa atacam cu solutii problemele pe care le descoperim. Revenind la mesajul acestei postari, cu toate ca ideea nu poate fi contestata, nu vad nici o solutie constructiva. Din contra, se poate observa o separare intre dumeneavoastra si restul oamenilor care nu va impartasesc viziunea.

    Parerea mea este ca ar fi mai constructiv sa cautam lucruri care ne unesc decat lucruri care ne separa. Lucrand impreuna vom ajunge sa rezolvam toate problemele (din abordarea actuala nu prea se observa vreo luminita la capatul tunelului).

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Salut Dorin.

      Probabil ca raportat la idealul normalitatii, suntem cu totii nebuni de legat, fara echivoc, infectati mai mult sau mai putin cu mizeria "civilizatiei".
      Sau, daca ne gandim la vorbele lui Hristos, ne gandim ca a venit pentru fiecare, in felul in care'l meritam:
      " Apoi Isus a zis: „Eu am venit în lumea aceasta pentru judecată: ca cei ce nu văd să vadă, şi cei ce văd să ajungă orbi.”
      Aici intra probabil si ceea ce foarte bine observai: lipsa de solutii.

      Un om care filtreaza prin constiinta un mesaj, poate deveni viu prin acceptare si actiunea dezvoltata in urma intelegerii, sau poate "muri" din cauza lipsei de atitudine care aduce dupa sine orbirea...constiintei.
      Pare sa fie ceva cu care nu te joci, si are o justete in ea.
      Nici o lege de pe lumea asta nu poate fi mai adevarata decat asta. Nimic exterior, nimic corecitiv. Decat, daca prin intelegere, vine de la tine, izvorand DIN tine.
      Eminescu zicea parca asa: "Nici o scânteie-ntr-însul nu-i candidă şi plină".

      Separarea de care zici, vine ca rezultat al unei apartenente.
      Apartii nu unui grup, nu unei religii, nu unui partid, nu unei echipe de fotbal.
      Apartii unei IDEI.
      Apartii, culmea! - unui dumnezeu VIU.

      Unul e Hristos, putini sunt Gandhi. Insa fiecare in parte poate purta scanteia acestui divin. Mai mult sau mai putin, dupa intelegerea fiecaruia. Asta se concretizeaza prin realitatea ce'o produci prin actiunile tale.

      Exista insa o linie de demarcatie.

      Sunt care nu poarta in sine nimic. Poate chiar mai rau decat nimic.
      Acestia, prietene, am obligatia sa'i respect, poate chiar sa'l iubesc! ( eu sunt mizantrop si fac misto de ei, fara sa'i pagubesc cu ceva in viata reala, niciodata! )
      Insa nu sunt dintre noi.
      Il separa propriile fapte.

      :)

      Ștergere
  6. Pe vremea comunismului se ajunsese pina acolo, incit Eminescu era considerat de propaganda vremii un om de stinga, desi culmea, el fusese in realitate un aparator fervent al conservatorismului, un dusman aprig al liberalilor, care pe atunci erau priviti ca fiind de stinga ("rosii"), sustinator al teoriei "formelor fara fond", a "importurilor" ieftine, care afecteaza si azi societatea romaneasca in aceeasi mare masura, etc., ba chiar un "precursor" al socialismului, tot asa cum Thomas More avea a fi socotit un... "precursor" al comunismului! "Imparat si proletar" era gindita a fi piatra unghiulara in aceasta constructie himerica a noii ideologii.

    Nici succesorii acestor constructori nu s-au lasat mai prejos, ajungind pina la o culme a absurdului si prostiei, Abramburica fiind sustinatoarea inflacarata a eliminarii lui Eminescu din manualele scolare, socotindu-l pe acest ultim mare romantic si adevaratul creator al limbii romane, in mintea-i neghioaba, "un scriitor lipsit de importanta pe linga marii clasici ai literaturii universale"! Caragiale, Hasdeu, Xenopol, etc., erau condamnati a impartasi aceeasi soarta... Si azi ma intreb, care or fi fost in mintea lor cei care meritau sa fie trecuti in manualele scolare?! Astfel incit sa-i fereasca pe copii de efortul solicitant si extenuant de-a gindi cu propriile lor capete, obisnuindu-i sa preia ideile gata fabricate, sloganurile si tiparele de gindire, elaborate de ideologii partidului si propagate pe toate canalele media pentru indobitocirea neamului!

    Si asa cum arata realitatea, toata stradania din acesti ultimi 23 de ani, le-a reusit!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Si ca un "conspirationist" ce'mi sunt, afirm cu tarie ca asa au si vrut!

      Nu'i simplu?
      Ascundem valorile sub pres si le inlocuim cu altele surogat: papa de la Roma, un batranel cu gandire de tanar nazist si putin cam pedofil, acuma inlocuit cu un altul care pozeaza mai reusit, un Obama care scapa lacrimi discrete dupa incidentele dintr'o nu stiu ce scoala americana, dar cu dureri mari de spate cand mor copii irakieni si afgani, ucisi de soldatii americani, un regim nord-coreean, care'si dreseaza supusii sa devina cei mai inventivi bucatari, facand diferite supe din scoarta de copac, lucru pt care musai trebuie multumit partidului,( o tempora! ), un Florin Salam care'l inlocuieste pe Beethoven, care si asa si'a compus ultima simfonie fiind surd, toate aceste linii calauzitoare conducand umanitatea, spre ce vedea si Voltaire ca ar fi cea mai mare constructie a Universului: balamucul.
      Adventistii l'au descris altfel si i'au dat alt nume. Insa directia e tot aia. :)

      http://mizantropescu.blogspot.ro/2011/01/delir-in-stil-adventist.html

      http://mizantropescu.blogspot.ro/2012/02/sa-radem-cu-ellen-g-white.html

      Ștergere
  7. Si... in spiritul acestei zile si asa cum este salutul anarhistilor din toata lumea:

    Solidaritate!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Apoi, azi n'am prea solidarizat. Am muncit de mi'au sarit ochii. Sper ca macar tu ai soldarizat cu o bere. :)

      Ștergere
  8. M-a pus Dracu si Talpa Iadului sa schimb cabkurile, nemultumitb de lipsa impamimntarii (operatiune planificata de prin 2000!). Am reusit si mareqa performanta de-a da de pamint cu monitorul! Acum asm revenit la veckile CRT-uri (Doamne! Ce imagine sublima au fata de 3 D-urile astea de rahat!)

    Sint multumit pina la Ceruri, mai aled cin ma gindesc ca trebuiie sa=mui iau un nou monitor! CFaine IPS-urile astea., te tin din primavara pina in primavara urmatoare!

    RăspundețiȘtergere
  9. Solidarizat, solidarizat, ca foar nu m=o lovit strechea sa-mi pun ginduri de facut avere, ca rfestul netotimii!
    A popods, mie unuia mi-a placut pina la nebunie! mesajul lui Dorin S. Mai ales partea cu "poate", care-mi este caracteristica, si trebuie sa recunosc ca a reusit chier sa ma depaseasca! L-ai luat cam tare si l-am pierdut de client! Vezi, trebuia sa te porti nitel cu minusi cu el, nici chiar ca amicul cu cizme de cauciuc, dar nici tu n-ai fost prea departe!!! Pacat de pierderea asta! Nu cred sa mai gasim vreun client, la cit de "draguti" si "amiabili" sintem! Or sa fuga astia ca loviti fr urticarie, de asa ciume si scabii ce sintem!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Dorin mi'a parut un tip ok! Chiar cu destul bun simt!
      Daca si la formularea lui prieteneasca gasesc ceva de criticat, apoi chiar merit sa ard in raiul adventistilor.

      Scabii nu cred ca suntem. Putin cam acizi, satui si imbolnaviti, incolo perfecti. Perfect de legat.

      In mizantropia mea, gasesc loc destul sa descopar oameni care cauta.
      Si daca cauta, cine sunt eu sa nu'i ajut, daca m'ar ajuta prin absurd si capul?

      O conditie, tuturor: bretelele sunt obligatorii. Ajuta la mentinerea pantalonilor pe linia pelvisului in cazul vitezei decolarii.




      Ștergere
    2. Parca pe undeva te declarai anarhist. Recunosc faptul ca nici eu nu inteleg prea bine termenul, am ramas total debusolat dupa ce am citit declaratia lui Noam Chomsky, "Da, sint un anarhist", care mi-a schimbat total optica neghioaba. Prin urmare, sintem cam in aceeasi oala. Ceea ce nu inteleg, este de ce ai oscilat atit si-au tot luat-o pe ocolite, sa dai un raspuns verde-n fata, asa cum ne sade bine! :)

      P.S.
      In ceea ce-l priveste pe Dorin S, am vorbit cu toata seriozitatea... necaracteristica!
      Si, a propos, de Stephen Hawking m-ai lamurit! Ce parere ai de Noam Chomsky?

      Ștergere
    3. Conform a ceea ce gandesc, nu ma vad condus de un alt OM.
      Daca asta inseamna sa fii anarhist, atunci fara indoiala ca sunt unul.
      Insa, cum bine stim, meteahna oamenilor este sa se catalogheze unii pe altii, sa se inghesuie in diferite sisteme de gandire, ca sa se poata recunoaste. Altfel se sperie.
      Are si un dezavantaj: asta te si reduce. Pt ca nu'ti defineste in totalitate modul de gandire. Iar definitia data de wikipedia anarhismului spre exemplu, pare saraca.

      Mai exista si pericolul sa fii asociat unui grup de apartenenta, altul decat cel simplu de ...OM.

      De'asta, m'am ferit sa ma declar. Capisci?

      Despre Chomsky, sigur ca il urmaresc.
      Insa exista pericolul, ca exect descrierii de mai sus, sa'mi obturez intelegerea in ce'l priveste, tocmai prin aceste "filtre".

      Daca l'as privi superficial, as spune ca'mi place anarhistul din el, si ca'l urasc pe socialist.
      As fi insa foarte superficial, nu ? :)

      Ștergere
    4. НЕ ПОНИМАЮ!

      Prea, prea, evaziv. Omul are nevoie in general si de oarecare tarie in afirmatia sau negatia lui. Chiar daca aceasta se poate schimba foarte repede, asa cum este de altfel si firesc. Navigind pe o mare de nesiguranta, niciun explorator n-a descoperit tarmurile. Esti mai nebulos decit Thetis si oferi aceeasi certitudine ca si "urma lasata de o pasare-n zbor, sau de peste in apa" vorba Eccleziastului, omenesc. prea omenesc... :))

      Si ce fel de importanta are pentru tine modul cum te catalogeaza "EI" :)) Cind stii prea bine ce importanta are parerea lor?! Poate doar daca te-ai gindi sa le dai ceva... Vorba Batrinului din Zarthustra, "nu le da nimic, daca vrei sa le faci un bine, ia pe seama ta una din poverile lor", ca si asa nici nu inteleg prea bine de ce patimesc si se poarta vesnic cu aceeasi inconstienta!

      Pe de alta parte teama asta de-a formula o parere personala, pur subiectiva, oricit ai vrea, mi se pare... prea exagerata! Omul are dreptul sa greseasca, este singura conditie sub care isi macina efemera lui existenta! Priveste doar cit de comici sintem noi doi in comentariile noastre si-mi vei da dreptate!

      Ștergere
    5. Catalin, in momentul in care am inceput sa scriu acest blog, nu m'am gandit nici o clipa la nici un fel de consecinte. Pur si simplu mi'am urlat parerile intr'un fel sau altul, mai mult sau mai putin reusit. Spontan, simplu si sincer.

      Am constatat cu timpul ca sunt citit de oameni, din ce in ce mai multi. Oameni care cauta, la fel cum caut si eu. N'am crezut ca sunt atatia, fiind convins de uniformitatea prostiei. Si totusi...marturisesc ca am gresit.
      Suntem mult mai multi decat am crezut.

      Am realizat asta atunci cand am ajuns sa fiu chiar sunat de unii pe telefon, in marea lor majoritate oameni absolut ok. Fara sa fi planificat vreodata, mi'am dat seama ca am adunat in jurul blogului oameni onesti, dornici de'a AFLA..si de'a protesta vis-a-vis de status quo'ul general.
      Asa cum eu, la randu'mi ma simt prins in jurul altora care imprastie cate o bucata de adevar, intr'o lume ca asta.

      Fata de acestia, si dintr'o anume responsabilitate... fata de unele...slabiciuni in intelegere, ma simt dator sa'mi masor cuvintele, si nu din teama de cei pe care'i critic sau spal pe jos cu ei. Cred ca stii ca nu dau 2 bani pe parerea unui rau intentionat... Stii, nu?
      Nu de judecata oamenilor ma tem, ci de cea a propriei constiinte.

      Incolo, raspunsul meu de mai sus cred ca este complet pt cineva care stie intelege. Nu'i deloc evaziv.

      Si da. Suntem comici. Stii de ce? Lipsa instinctului de conservare dezvolta un gen de discutie, la vedere!- probabil ciudat pt unii.

      Ștergere
    6. Ai un 10+ de la mine! Nu mi-am pus niciodata intrebari spre raspunsuri explicite, pentru ceea ce cunosteam implicit. Acesta este raspunsul. Multa vreme n-am putut sa inteleg de ce nu cunos "frica", la fel ca ceilalti... Raspunsul a venit de la sine.

      Ștergere
  10. Aveam un prieten, mai in virsta, fost fofer de TIR. AVea o vorba. de la care i s-a tras pina la urma si porecla, apela pe toata lume cu substantivul propriu "Caliga". Era de-o cinste si corectitudine exemplara, vorba lui era "Caliga, fii cinstit si corect!", parintii lui fusesera adventisti. Batuse mai ales tarile nordice. Ca tot omul, avea si el o meteahna! Ultimul barman de l-a apucat (cu nume predestinat parca, Boc!) locuia pe aceeasi starda cu el. Un baiat fantastic de altfel! Si intr-o buna zi, aflindu-ma in compania lui Caliga (care ma sictirise intre timp cu comuna Haimanale a lui Caragiale!), m-am apucat sa fac biza de Boc. Am reusit inca sa-l antrenez si pe Caliga! Pina a realizat ca "isi pierde taxiul"! (vorba unui amic, "pe unii ii lasa picioarele, pe altii capul!") A urmat o serie de sarje si hohote generale! Toate pe spatel;e "tasxiului", care nu uita sa-i aminteasca de fiecasre data, ca-l va lasa balta!

    Mi-am adus aminte de le azi, reintlnindu-ma cu "taxiul"! Ce ti-e si cu viata! Un moft! Vorba lui Caragiale, "Lac sa fie, ca broaste..."

    RăspundețiȘtergere
  11. Ma intreb asa, ca prostul! cam ce cultura furajera au Abramburica si compania ded Plagiatori?! Eu unul am reusit in amarnica asta se viata asta sa citesc vreo citeva carti si din tot ce-am intilnit pe acolo nu este ceva mai demn de luat aminte si un adevarat indrumar pentru o intreaga viata, decit ceea ce intilnesti la Eminescu! Ma intreb siderat, capetele astea seci, de emit tot soiul de "reflectii", au citit in marunta lor viata, macar o poezie a lui Eminewscu?! Si raspunsul de fiecare data este acelasi. NU! Pentru ca altfel, ar fi invatat si ei sa gindeasca! Cae tragedie ii este data sa traieasca acestui popor! Care intelege sa-si puna in fruntea Tarii pe toti tembelii!

    RăspundețiȘtergere
  12. Buna,imi place meseria ta de clopotar:)))))))))))))))))))

    numai bine! Cami

    RăspundețiȘtergere