10 martie 2013

A fi sau a avea?

Stiti prea bine ca nu'mi place sa complic lucrurile, incercand sa scriu cat pot de simplu.
Pornind de le aceasta idee, aceea a simplitatii, o sa va atrag din nou atentia cu un subiect plictisitor.

Dragostea.
Stiu, stiu! Nu face rating!

Sunt constient ca din partea unui mizantrop suna ca o simfonie de'a lui Beethoven interpretata de taraful de la Clejani.
Prind totusi curaj, cand ma gandesc, realist, ca nici voi, celilalti, nedeclarati mizantropi, nu sunteti cu nimic mai breji decat mine. Ba mai mult, tacit, perfid, ma concurati in ura fata de propria tagma: OAMENII.

As incerca, la modu'mi naiv, afon, sa vorbesc despre dragoste.
Sigur, mult mai neinspirat decat au facut'o altii, vreodata, insa in incercarea de'a puncta unele caracteristici simple, care scapa spiritelor putin slefuite, poate incercand ...cu mult tupeu, sa largesc spectrul intelegerii ei.

Spunea un indian ca dragostea se refera la admiratie, nu la posesiune.

Sa vedem daca avea dreptate.
In intelegera mea, a mizantropului, exista mai multe nivele de apreciere a lucrurilor.
Multe dintre ele imbraca verbul  " a avea" intr'un posesiv nemeritat.
Pentru ca toti vrem sa avem. Sa...posedam obiectul admiratiei, ca si cum am fi stapanii lui. Sau ca si cum o foame irationala ne'ar indemna sa  o dorim.

In dragostea dintre oameni, aceasta dragoste e exprimata prin senzualitate.

Cum insa n'as vrea sa saracesc intelegerea acestui termen, voi forta putin nota, chiar si cu oprobiul ideologilor de duzina, conducand ideea inspre o finalitate....asa cum merita a fi.

Sa luam ca exemplu realitatea imanenta.
Dragostea, e cea care este.

Care se manifesta oricand, oriunde, atemporal.
 Privim spre exemplu o floare. E frumoasa! Ne place! Gasim diferite nuante in a o defini in cuvinte, expresie a unui bogat buget de emotii mostenit.

Ne place atat de mult incat o rupem. O insusim! Din momentul din care am rupt'o a e noastra. O avem! E in posesia noastra!

..................

Doar ca!....doar ca, odata rupta, ....moare.
Vinovat nu e actul prin care am rupt'o .
Ci cel care ne'a facut se vrem s 'o rupem!


.................


Lumea! - prieteni, e frumoasa, pana s'o admiram.  Putem gandi, iubi, crea in minte atatea!.....
Pana apare actiunea.
Actiunea, daca nu e controlata, poate distruge. Chiar si din admiratie!

 .................


In zilele noastre, toate acestea nu mai au nici o valoare.
Nu doar ca rupem floarea pentru posesiune, transformand dragostea din a admira in a avea.

Noi vrem sa avem, inainte de a admira.
Si nu pentru ca vrem noi.
Ci pentru ca la asta suntem directionati sa gandim. Fara sa mai filtram!

Nu mai simtim floarea.

Pt ca floarea nu mai exista.

Exista doar VREAU. Un "vreau sa am " atat de materialist, incat nu mai stie sa fie.

Asa e lumea noastra!

Daca nu gandim.



















23 de comentarii:

  1. Da-mi voie sa te corectez si sa spulber un mit cu "mizantropul este cel care ii uraste pe semenii sai, oamenii", doar pentru simplul motiv ca nu urasti. Nu se simte nimic de acest fel. Nici macar nu cred ca ai, posezi, capacitatea de-a uri. Ura este distructiva. Cel aflat sub mantia ei este marcat de cele mai cumplite patimi ale firii omenesti. Rautatea, uritenia, viclenia, falsitatea, linguseala, ipocrizia, setea de parvenire, lasitatea, minciuna, hainia, dorinta de-ai vedea pe ceilalti in suferinta si chiar de-a le produce rau, pina la bucuria perversa in fata nenorocirilor in care se gasesc. Toate acestea isi lasa o marca profunda asupra sufletului unui om, uritindu-l, schimonosindu-l, mutilindu-l fara putinta de-a se mai putea regasi...


    Faptul ca esti neimpacat cu modul cum arata astazi lumea, il regasesti peste tot. Priveste in jur si socoteste, citi dintre oameni sint mulumiti de felul cum decurg lucrurile. E o mizerie generala ce creaza o nemultumire generala. Iar aceasta intransigenta a ta, si nu esti singurul, vine doar de la nemultumirea si neimpascarea cu gindul ca nu poti face nimic concret ca sa schimbi ceva... Asta nu e ura. Numeste-o cum vrei: revolta, nemultumire, exasperare, dezamagire, sau oricum altcumva.

    Dar voiam sa vorbesc de dragoste(si iar am inceput sa bat cimpii cu gratie!).

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Catalin, n'am fost niciodata un mizantrop.
      Nu stiu nici sa urasc, nici sa port pica, nici sa urzesc raul.

      A fost totusi o vreme in care eram chinuit de fantezii mizantropice, vazandu'mi colegii de specie, dorintu'mi la vremea respectiva sa fi avut colegi ramele, considerand ca au mai multa coloana vertebrala...

      Ștergere
    2. M-am chinuit nitel sa inteleg ce semnifica "ramele" :)) Dar am dat pe google si m-am luminat! Gindindu-ma acum, sa stii ca n-ai avut deloc idee rea la alegerea insectelor. Organizate tot pe o ierarhie, un model de societate perfecta, o disciplina si ordine care pare a fi tocmai ceea ce lipseste mai mult societatii umane :)
      Gindindu-ma acum, daca ar fi sa aleg ce sa fiu, de-ar fi sa ma mai nasc inca o data, mi-as dori sa traiesc intr-un roi de albine. Nu, nu ca trintore! Ca astia au viata scurta. Toamna albinele le rup aripile si-i arunca afara. Admir libertatea ce le-a fost harazita acestor gize minuscule, de-a zbura nestingherite in vazduh, infruntind vintul si pericolele, atit de preocupate de sarcina lor, de dedicate si constiincioase, care se sacrifica fara nici cea mai mica ezitare pentru a-si apara Regina si mica lor comunitate. Desi cam asta e comportamentul la toate insectele, ele parca reusesc totusi sa -l depaseasca.

      Ștergere
    3. Poate esti mai nobil ca mine, gandind in spiritul comunitatii.

      Eu m'am imaginat ba prosop, ba sutien.
      Glumesc.

      Poate uliu. Sa am libertatea pe care mi'am imaginat'o fara s'o fi putut avea vreodata.

      Ștergere
  2. Nu exista nicio noblete aici si nicio lipsa a ei dincolo.

    Dar hai sa zic ceva si pe tema dragostei. Eu cred ca dragostea nu exista decit in rindul oamenilor. Si desi sintem obisnuiti sa ne exprimam in genul, "iubesc padurea", "iubesc libertatea", "iubesc natura, cinstea, viata, onestitatea, virtutea...", sau orice altceva apartinind lucrurilor, chiar si fiintelor vii, cu exceptia omului, ea nu se poate aplica in aceste cazuri, la fel cum unirea sexuala intre doi oameni, nu inseamna dragoste. Lipsita de intelect, dragostea devine un simplu act de admiratie, o placere resimtita ca cea pe care o manifestezi in fata scrierilor sau actiunilor unei persoane disparute. Nu poti spune despre un mort ca il iubesti, decit cel mult la timpul trecut si asta doar daca l-ai cunoscut in mod direct. Sau asa cum se manifesteaza persoanele ce tin de o anumita religie sau alta, care isi exprima pe toate site-urile "dragostea" fata de ceva nedefinit, invizibil si intangibil, ce ramine pentru totdeauna va ramine de nepatruns si de neatins. Nu poti "iubi" ceva ce nu cunosti in mod nemijlocit, doar pentru ca altii iti spun ca se poate si asa. Este ca si cum as spune ca iubesc in mod concret ceva, dar care nu-si are o existenta in planul realitatii inconjuratoare! Nu te poti indragosti de o idee, cel mult te poti ralia unei idei. Dragostea nu se poate manifesta decit intre doi oameni care simt o atractie sexuala (m-am ferit sa spun de sex opus, pentru ca evidentele arata si existenta unui alt tip de dragoste de care vorbeai cind faceai trimitere la Platon). Prin urmare, are si o implicare sexuala. Iar o dragoste care nu-ti ia mintile, nu mai e dragoste! In mod paradoxal, dragostea implica si o doza de irational, de nebunie! Tocmai de aceea este si sentimentul cel mai complex, pe care se straduiesc sa-l descrie toti marii poeti sau romancieri ai lumii. Insa cu precadere poetii, pentru ca dragostea implica si o imaginatie extraordinar de bogata. Ca sa-ti poti inchipui ca este atit de usor de gasit o dragoste completa, in care cele doua fiinte se iubesc cu o intensistete cel putin apropiata. Tocmai de aceea cazurile de adevarata dragoste sint atit de putine. Nu stiu daca exista in toata istoria mai multe exemple cunoscute, decit degetele de la ambele maini! Probabil au existat numeroase cazuri ramase anonime. Cele pe care le cunoastem sint insa extrem de putine. Si ma refer aici la o dragoste care sa nu-si piarda nimic din intensitate dupa posesiune, ba chiar dimpotriva, sa cunoasca o crestere, o explozie irationala, care duce pina la arderea completa a celor indragostiti, la disparitia lor!

    Cealalta iubire existenta intre oameni, reprezinta doar o pretuire, o stima, o consideratie, manifestata in fata unui om care este asemeni tie. Tot asa cum admiratia presupune existenta unui sentiment de pretuire.

    Cam asa ceva, desi este foarte posibil sa fi gresit pe undeva, sau chiar in mai multe locuri. :) Le-am insirat in comentariu, unde nici macar nu poti sa urmaresti bine firul ideilor. Daca am gresit cu ceva, imi cer scuze.

    RăspundețiȘtergere
  3. Am uitat sa integrez ideea cu budismul, una din putinele religii (desi cunosc despre ea foarte putin!) care evita aceasta cadere prapastioasa in ridicol, prin renuntarea la lumea materiala si afirmarea ideii devenirii spirituale sub forma "trezirii", a dorintei de-a atinge comuniuna cu Unul, atingerea Maya si o integrare in Nirvana. Fara insa s-o propovaduiasca celorlalti si recunoscind existenta reala a egoismului firii umane. Toti cei care se roaga unei zeitati, doresc in primul rind un bine pentru ei insisi, desi nu recunosc asta, invocind rugaciunea pentru aproapele lor! Curat fariseism! Daca-i iubesc pe ceilalti "mai mult decit pe ei insisi", de ce nu le daruiesc toate "posesiunile" care se afla vremelnic in mana lor?! Vaticanul spre exemplu, este detinatorul celor mai fabuloase bogatii, in vreme ce restul crestinatatii se zbate in foamete si mizerie! Sau fastul excentric si imensa bogatie vestimentara, hainele impodobite cu fir de aur si coroane batute in diamante si nestemate, etalate de Inaltii prelati ai BOR, si asta chiar din vremea la care Regele Carol I si-a batut coroana din otelul unui tun turcesc! Ca sa nu mai vorbim de ideea exagerata a Catedralei necesara pentru mantuirea poftelor fara sat ale unei paturi reduse, compusa din Inaltii prelati, intr-o tara ce se chinuie sa traiasca la limita saraciei absolute! Pina si acest indemn al lui Isus, nu poate fi privit decit ca o reactie in fata egoismului omenesc.

    RăspundețiȘtergere
  4. Nu stiu de ce, dar chiar ma revolta peste masura ipocrizia astora de cinta in cor o idee ce le-a fost inoculata in creier si nu inteleg nimic din ceea ce ea doreste sa modifice in mentalitatea omului. Daca nu-ti recunosti realitatea naturii, nu poti nici sa o schimbi! Chiar nu inteleg ce vor sa spuna ei prin aceasta "schimbare"?! Ca vad ca de mii de ani omenirea e condusa de aceleasi principii, frica si dominatia, si tulburata de aceleasi racile umane, prostie, rautate, invidie, ura, care produc catastrofele razboiului, revoltelor, revolutiilor si inecarea lor in singe. Iar la putere (in virful piramidei politice, eclesiastice, sociale) sint tot sarlatanii, care nici macar nu dau 2 parale pe vietile celorlalti!

    RăspundețiȘtergere
  5. Prietene, de ce crezi ca'mi termin, mai ales in ultima vreme articolele cu un indemn la gandire?

    Cred ca e degeaba toata contemplatia si mai ales galagia asta daca nu filtrezi cognitiv, facand efortul de'a intelege dragostea intr'un mod inteligent.

    Pt ca eu, citind descrierea ei, facuta de apostolul Pavel, pe undeva pe la ! Corinteni, cap. 13, vad o descriere a ceva inteligent!

    A, ca umanitatea asta idioata incearca sa si'o traga mereu la nivelul ei de intelegere, fiind mai usor decat sa urce la ea, e destul de clar.

    Vazandu'ti raspunsul, imi vine sa zambesc, pt ca mai ieri ii raspunsesem cam cu acelasi continut unui ateu, pe un blog religios.

    http://www.adventomania.ro/index.php?option=com_content&task=view&id=157

    Si din nou, constat ca suntem cam pe'o minte. :)

    RăspundețiȘtergere
  6. Eu as vrea sa ne mai si contrazicem, ca altfel o sa dam mai tirziu o batalie catastrofala! :))

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Putem sa ne si contrazicem!

      Mie spre exemplu nu'mi place Linux'ul. :))

      Ștergere
    2. Ha, ha, ha! Te-am prins! Cum poti sa spui ca nu-ti place ceva din ce n-ai... gustat?! Incerci o pacaleala!

      Ștergere
    3. Ti'am mai spus ca frate'miu mi'l tot recomanda.
      Insa eu cum n'am ca hobby prinsul urechilor la calculator, nu ma atrage.

      Oricum, la cata minte am, ma bucur ca am reusit sa inteleg care'i treaba cu Windows'ul, macar din mare.

      Ștergere
    4. Exagerezi, nu las partea cu modestia, acvolo o doza rezonabila nu face rau nimanui, ci la partea cu complicatia. Nici eu nu stiu linux, sint doar un simplu utilizator. Dar nu ai nevoie de absolut nimic in plus, eventual doar de un script si un modprobe pentru placi video, etc. Si daca nu esti in realitate un expert in informatica si in Visual Basic (ma pot astepta la orice!) nu cunosti mai nimic pe windows, si chiar asa, n-ai acces la prea mult, decit daca eventual ai lucrat la Microsoft! In linux poti deschide fiecare biblioteca, fiecare fila, si o poti modifica asa cum doresti. Ce ai inteles din windoaws, vorba lui Eminescu, "cind nu-i nimic de inteles?" :))

      Ștergere
    5. Ia incearca de curiozitate o versiune Linux Mint sau Kubuntu, au schimbat ieri versiunea si merge chiar mai bine decit windows 8. Si vei vedea ca nu ai nevoie sa inveti nimic in plus. O instalezi peste windows, pe om partitie pe care o "rupi" din partitia D si o formatezi in ext4. Vei avea si vechiul windows si un Linux genial!

      Faci la fel cum a facut un prieten, ce m-a influentat si pe mine! Cind a aparut win XP, l-am luat la un pret destul de bun, dar atit m-a frecat la cap, cu win9x, incit l-am folosit prea putin. Am tot incercat sa-l conving ca 2k este incomparabil mai bun, pina si partitia NTFS care permitea fisiere mai mari de 2 Gb arata asta, el sustinea sus si tare ca mai toati habarnaristii de pe net, ca este de fapt un downgrade si ca winNT e cel mai bun! Pina cind a scris primul DVD si i-au trebuit vreo 2 ore si jumatate ca sa-l termine! Abia dupa aia, l-am auzit si pe el pentru prima oara spunind ca winXP e mai bun. Dupa 6 ani de la aparitie! Acum a renuntat la windows de vreo 3-4 ani. De fapt, lui ii datorez adoptarea linux-lui! Eu il foloseam doar ca un hobby.

      Ștergere
    6. No, acuma faci prozelitism informatic? :))

      Nu'mi place si gata.
      Oricum, habar n'am ce's alea: partitie NTFS, downgrade sau winNT.
      Downgrade ma gandesc ca e cand un om devine din om normal, adventist... or something.

      Singurul program pe care'l stiu folosi corect e U torrent! :))

      Ștergere
    7. No, dar incremenit mai esti :))

      Ștergere
  7. Nu-mi merg link-urile, am instalat blocker de redirectionare, dar chiar si dupa google nu ma lasa sa intru pe site-ul astora. Probabil este prea demn de incredere!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Cu adventistii e greu, mate! Pana si sistemele de protectie informatice se autosesizeaza!

      Ștergere
  8. Aha, sint bagati la blacklist in rindul celor ce se ocupa cu legatura cu 'al de Sus!

    RăspundețiȘtergere
  9. "Exista doar VREAU. Un "vreau sa am " atat de materialist, incat nu mai stie sa fie.

    Asa e lumea noastra!

    Daca nu gandim."
    ......

    Aha, si crezi ca daca incepi sa gandesti, se schimba ceva? Ramai acelasi ptr. ca asa este omul croit. Perfid, lacom, posesiv....la fel ca stapanul care "l-a creeat". Si nu se mai pune problema ca in ADN-ul unuia "calitatile" astea sunt intr-un procentaj mai mare, si intr-ale altuia in procentaj mai mic. Cert e ca le detin toti.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Daca incepi sa gandesti te ingrozesti. Atata tot.

      Ștergere
    2. poate-i mai bine ingrozit si constient decat drogat cu ochelari roz.

      Ștergere
    3. De acord, darling! Insa asta e greu de suportat pt gloata. O pot duce doar ... oamenii. ;)

      Ștergere