28 martie 2013

Teoria involutionista.

Sunt sigur ca ati citit, cel putin pe fuga, vestita teorie a lui Darwin, cea a evolutiei.
Teorie conform careia, marele biolog incearca sa ne convinga ca noi provenim din euglene, via maimute.

N'o sa incerc sa'l contrazic, dand astfel satisfactie partidei creationistilor, nici sa'i dau dreptate savantului, dandu' le astfel apa la moara adeptilor teoriei lui.
Pe ei, pe toti, o sa'i lasam sa arunce cu cacat unii intr'altii, ca niste buni colegi de specie ce sunt,  preferand ca noi sa adoptam o alta cale, uitandu'ne la noi insine si gandindu'ne ca practica contemplatului in oglinda ne'ar putea revela adevarul.

Intotdeauna, observarea obiectiva a realitatii, a constituit cel mai onest experiment ce'l poate practica un om pe propria lui piele, si cea mai mare provocare in acelasi timp.
Sigur, sunt si alte practici, mai putin oneste, dar care au ca rezultat batjocura adusa propriei persoane. Sau, cazuri in care propria persoana este oferita  ca material didactic pt cei cu simtul umorului...

Cei mai multi dintre noi ...si o sa repet asta pana va saturati si nu'mi mai cititi fitzuika, prefera sa observe realitatea prin ochii altora. Ii inteleg si nu'i judec prea dur......azi.
Aici ii regasim pe cei care nu'si folosesc capul, de teama sa nu'l consume. 
Unii sunt orbi, sau poate doar chiori, iar organele vazului sunt esentiale in aceast nobil antrenament.
Unii au alte organe deteriorate, cum ar fi nasul, fiind astfel incapabili sa miroasa o minciuna.
Altii au probleme cu papilele gustative si nu pot gusta o gluma!

Iar altii sunt prosti, stare destul de nasoala, din care omul nu poate nici vedea, nici mirosi si nici gusta nimic.
Toate gandurile lui sunt indreptate inspre minunata lui persoana, pe care o vede inalta, blonda si cu ochi albastri, sursa inepuizabila de ....buna dispozitie pt cei care sunt mai putin asa.
Actiunile lui, sunt rezultatul chiar propriilor ganduri, si intotdeauna au idealuri foarte inalte: se invart dupa propria coada: EU. Ba chiar se imbogatesc prin posesivul lui EU: MIE si AL MEU.

Se vede asadar de la o posta, pt orice prost, ca sursa de inspiratie influenteaza intelegerea.
Cei care privesc realitatea asa cum e, au sansa sa recunoasca multe dintre minunatiile cu care ne este ornata lumea, avand capacitatea de'a vedea color, de'a mirosi si de'a gusta. Ba chiar a pipai.
Insa incomparabil mai bogata( ;)  ) .. este experienta in care omul isi este propria sursa de inspiratie!...de'asta e si aleasa ce cei mai multi, cu atata entuziasm.

Dupa cum ati vazut in articolul precedent, in care va aduceam in atentie faptul ca un popor primitiv, constituit in trib ca organizare sociala, avea totusi capacitatea de'a observa realitatea, cu ajutorul unor metafore.
Natura duala a omului era personificata de doi lupi. Unul nobil, altul mai putin.
Iar intreaga viata omului, primitiv cica, era un perpetuu conflict intre cele doua naturi.

Societatea omeneasca a evoluat de atunci.
Nu mai suntem organizati in triburi. Nu ne mai conduce sfatul batranilor.
De'acu' , ne conduce statul, si sfatul idiotilor: guvernul, care se aduna intr'un cort mare: Palatul Parlamentului.
Cand acestia nu se descurca, ii mai ajuta si popii, ei fiind o semintie aleasa, fara de care nu stiu ce ne'am face.

Rezultatul?
Ca de secol 21.
Omul, habar n'are de el... .
Nu prea mai are la indemana nici metafore, nici simboluri, nici lupi, care sa'i spuna despre natura lui duala.  Nici scoala nu'i mai prea ajuta, nici cultura, nici cititul.

Intelegerea omului, prieteni, nu mai e una bogata. Nu mai e nici adanca. Nici inalta, nici lata.

E ....plata.

Omul nostru ,sarmanul, nu mai are sursa de inspiratie realitatea. Si'a pierdut mijloacele de'a o vedea, auzi, gusta.
Fara realitate, nu mai exista nici cunoastere interioara. In ce sa se oglindeasca? In iluzie?

Singurele standarde ale omului ramanand autoconservarea, egocentrismul si spiritul de acaparare.
De asa standarde, chiar si  lupului cel rau i'ar fi fost putin jena.
Singura creatura care ar privi cu intelegere o astfel de scena ar fi maimuta....
Stiti, creatura aia care'si ia banana si fuge pe ramura lui s'o manance fara s'o  vada careva, sa nu trebuiasca s'o imparta!..

Vedem astfel ca omul, privind in realitate, duce o lupta. Cu sansa reala de'a urca scarile propriei evolutii.
Celalalt, care priveste inspre sine, a si terminat lupta. Sansele lui sunt de'a cobori scarile, pe panta involutiei.

Daca la nivel de indivizi stam subtirel, compensam la partea sociala: suntem prosti, dar macar multi.
De'aici si linistea noastra. Ne adapostim in grupuri de fata realitatii.

....................................................

Nu stiu daca Darwin a avut dreptate cu teoria lui evolutionista.
Insa stiu ca eu da, cu a mea involutionista.
Pt ca teoria mea cel putin e demonstrabila.
Daca nu credeti, intrebati realitatea! Poate are chef sa va bage in seama.











27 martie 2013

Cei doi lupi.



Un batran indian, din neamul Cherokee, statea impreuna cu nepotul sau si-l invata:
"In viata fiecarui om de pe pamantul asta se da o lupta formidabila, o lupta intre doi lupi. 

Unul rau: el intruchipeaza frica, mania, invidia, lacomia, autocompatimirea, aroganta, viclenia, resentimentele.
Celalalt e unul bun: el aduce bucuria, linistea, smerenia, increderea, darnicia, adevarul, blandetea, mila, iubirea. 

Copilul priveste intrebator spre bunicul lui.
"Si care dintre ei va invinge?"
Batranul il priveste in ochi:
"Cel pe care il vei hrani!!!

......................

Aia era la indieni.

La noi, civilizatii, in viata fiecaruia se duce o lupta intre doua maimute.
Dintre care una moare la nastere. 

Si lupta se termina.
 
........................
Cool, nu?  

25 martie 2013

Aplatizare.

Die
A little more
A little more for every day

Lord why
Oh tell me why
Do the seasons slowly grey ?


 ....................


Atat! 

21 martie 2013

De ce mi se intampla numai mie?

Motto:

"Tati, ăsta nu'i  normal! "

...................................................

E clar. Am lipici la idioti.

Invartindu'ma azi prin unul dintre depozitele de materiale de constructii din Cluj, ma intalnesc cu un consatean. Ca unde altundeva ne puteam intalni?
De la banalele ce mai faci si cum mai esti, plicticoase oricum, insa necesare in vederea socializarii corecte, ma abordeaza direct, la subiect:

 - In seara asta este program la noi la biserica. ( omul fiind penticostal ). De ce nu vii sa vezi cum e?

Destul de putine lucruri ma mai socheaza pe lumea asta, insa trebuie sa marturisesc ca omul m'a luat prin surprindere.

Ca sa fiu politicos, i'am spus ca am lucruri mai bune de facut, tocmai in seara asta.
Insa ca un penticostal inflacarat, omul nu intlelege unde trebuie sa se opreasca, si continua!

 - Ce ai mai bun de facut?

La asa intrebare, mintea imi pendula in a'l trimite in... sanul lui Dumnezeu, asa cum doar ardelenii stiu s'o faca, sau sa'l iau peste picior. Am ales varianta doua.

- In seara asta trebuie sa ma maseze nevasta pe spate.

Cine dracu avea chef sa'l auda pe pastorul Calin Turcu cum screme o predica oligofrena, cine avea chef sa'i auda pe toti afonii cum urla cantari de slava, si'n plus...sa stai in banca cu hotii de lemne, mi s'a parut putin exagerat  pentru o singura seara de joi....  Oricum daca voiam sa cant,
 o faceam sub dus, fara sa'i vad sau aud pe astia.

V'am spus ca la noi se taie padurea?
Nu cred.
Oricum, nu v'as fi spus nimic nou. Stiti prea bine cum sunt macelarite padurile, sub obladuirea organelor statului....in numele banului.
Insa nu stiati ca hotii de zi cu zi sunt credinciosii de duminica!..sau in cazul asta, de joi.

Anyway, ideea era ca trebuia sa stau in banca cu hotii si sa fac mutra buna, ceea ce mi'a displacut profund.

Penticostalul meu, insa era pornit sa ma evanghelizeze. Si continua, slava Domnului!

- Atat de mult as dori sa gandesti ca mine!

Cugetare inteligenta, care marturisesc, m'a facut sa ma cutremur din toata fiinta, marcandu'ma profund.
N'am mai putut decat sa'i dau o replica palida:

 - Si eu as vrea sa pot gandi ca tine, ca as  fi mai odihnit.

Spre surprinderea mea, i'am simtit iritatea din ton, si nu pt ca ar fi inteles aluzia, cit pt ca am refuzat in continuare sa gandesc ca el:

- In Biblie scrie sa avem partasie unii cu altii!

Omul, consecvent in logica lui, mi'a intins frateste un brat, sa ma ajute! Sa ma salveze!
 La care, fara suparare....

- ..si ce vrei?  Sa furam impreuna?

Mimica fetei n'o  pot descrie intr'o singura fraza. 
Insa va pot spune ca s'a indepartat aproape strigand ca am citit Biblia degeaba.


.................................



Va intreb:
Eu!
Cu ce'am gresit?



Pt ca fecioru'meu de 11 ani a fost foarte marcat de discutie.
I'am explicat ca asta e un lucru normal.

- Dragu' tatii,  asta face religia din om.






19 martie 2013

Despre idiotenie si idioti.

In urma ultimelor articole, mi'a fost atrasa atentia de unii, care ma acuza ca sunt prea dur.
Pentru ca, cica,  nu se face sa tot numesc o categorie de oameni, idioti.

Ce nu inteleg oamenii care'mi tot atrag atentia e ca eu am toata simpatia fata de acesti idioti!

In mod normal, acestia nu sunt asa cum ii descrie DEX'ul.
Nu sunt total lipsiti de inteligenta, prosti, neghiobi, tampiti, cretini sau imbecili.
Nu au nici coeficientul de inteligenta egal cu temperatura camerei! Si nici facand lucruri pe care un om in firea lui nu le'ar face, nu! Si nici lipsiti de orice ideal, crez sau ceva inteligent care sa'i insufleteasca.Si nici facand atata rau in jur.  Nimic din toate acestea!

Idiotii, in realitate, sunt oameni extrem de inteligenti si buni. De fapt, sunt niste ingeri.
Insa cazand in pacat, Dumnezeu le'a inchis spiritele inteligente si bune in corpuri de oameni, ale caror mijloace de exprimare sunt extrem de reduse, avand organele de perceptie putin dezorganizate, adica creiere cu neuroni foarte putini, de regula grupati in numere pare: doi, devenind astfel ba adventisti, ba ortodocsi, ba musulmani, ba.....politicieni, ba slugile din sistemul actual.

In felul acesta, Dumnezeu vrea sa le arate ca daca faci pe prostul, cazand in pacat, s'ar putea sa ramai asa.
Temporar doar! Ca dupa ce mori, esti dezlegat de trupul ce ti'a fost  inchisoare si devii iarasi inteligent...

In concluzie, idiotii sunt niste genii cu neuroni putini si comportament haotic, inchisi intr'un corp de ...idiot!

Am scris acest articol, in speranta ca idiotii n'or sa se mai supere pe mine ca le spun idioti, ci o sa'si redirectioneze supararile spre lucrurile care'i fac sa fie asa.
Unii ar putea fi suparati pe parintii lor, care in ignoranta lor nu s'au gandit sa'i faca un frate mai reusit, pt ca se stie, un frate reusit are sansa sa'l traga in sus pe cel mai putin reusit.
Altii ar putea fi suparati pe scoala! Care in loc sa'i invete sa gandeasca, ii invata sa memoreze si sa repete ca papagalii, sau bagandu'i de mici copii in masina de tocat a sistemului.
Altii ar putea fi suparati pe politicieni, care le'au bagat in cap ca ei nu'si pot conduce vietile singuri, consecinta fiind necesitatea lor, ca hoti si mincinosi si talhari la drumul mare.
Iar altii s'ar putea supara pe religii, care le plimba mintile o viata intreaga prin alte meleaguri decat REALITATEA, toate acestea, transformand umanitatea intr'o gasca imensa de ..idioti.

Exista si posibilitatea sa se vindece, si astfel sa nu mai fie idioti.
Insa asta presupune musai sa invete sa gandeasca cu creierele lor.
Stiu, destul de greu, dupa ce o viata intreaga au fost obisnuiti sa gandeasca cu ale altora.

Pana atunci, fara suparare, o sa continui sa spun ce gandesc, fie ca le place fie ca nu.
Pt ca, in fond, de ce sunt idioti si citesc articole in care se regasesc? 








18 martie 2013

Biblia, Consumerismul si Adventistii.

Toata nenorocirea incepe cand religia ia locul ratiunii.

Dupa cum am vazut in articolele anterioare, omul e in aparenta normal. Macar la suprafata.
Sau macar se preface.
Insa din momentul in care se intalneste cu religia, incepe delirul.

Un ortodox renunta la ratiune, imaginandu'si ca o icoana din lemn poate sa planga.
Un musulman renunta la aceeasi ratiune, imaginandu'si ca daca devine kamikaze in numele lui Allah, va primi in rai 77 de virgine, ca dar.
Iar un adventist renunta la gandire atunci cand devine vegetarian, pe considerente religioase.

Sa analizam putin cum o idee interpretata burtologic, poate deveni dogma pt o gasca de idioti in numar de peste 16 milioane, pe intreg cuprinsul planetei.

Citim in Biblie in cartea Numerilor, la capitolul 11, intre versetele 4 - 33, capitolul numit "prepelitele".

Capitol in care, Dumnezeu incearca sa arate unui popor imbecilizat prin robia egipteana, ca daca se incred in El, n'au de ce sa se teama. Le ofera...tot!
Si ma refer la nevoile lor de baza.
De prisos de spus ca'i invata inclusiv chestiuni elementare, de igiena, ducandu'i pana acolo incat sa reunte la FRICA omeneasca de'a se teme de ziua de maine.
Pt ca...in sanul lui Dumnezeu, nu'i asa...esti ca in rai!  Intelegeti, nu'i asa?
Asadar, Dumnezeu le da ZILNIC mana, cazuta din cer. Nu ma intrebati ce'i aia, ca habar n'am. Dar daca ma intrebati despre idee, iaca, va spun.
Mana trebuia culeasa in fiecare zi, doar potrivit necesitatilor fiecaruia. Nu putea fi facuta stocuri, pt ca se altera si facea viermi.
In felul asta, ma gandesc, si nu ca un evreu, n'avea rost sa depozitezi, daca primeai zilnic! Trebuia doar sa renunti la instinctul tau de maimuta, acela de acaparare si sa crezi ca Dumnezeu se ingrijeste de tine, facand astfel un echilibru intre dorintele tale, uneori exagerate si oferta Lui, indestulatoare.

Concluzie:  Nu bagam in sacul fara fund al lacomiei niste resurse, pt ca n'avem nevoie!
Si nici voie!

Ce'au priceput evreii?
Evident, nimic.
In consecinta, i'au reprosat lui Moise ca i'a scos din Egipt, unde chiar daca erau sclavi, macar aveau ce manca! So basic! Chiar daca in Egipt nu puteau negocia decat numarul de bice primite peste spinare...
Asadar, cand au avut ocazia, au prins niste prepelite, le'au pus pe protap si le'au gatit, mancand pana le'au pleznit pantecele ca alora de la Auschwitz, cand, imediat dupa eliberare, au dat iama in depozitele de mancare.

Ce legatura are povestea asta cu adventistii?
Are!
Si inca cum!

Ce'au inteles astia, si mai ales prin Ciresica lor, Ellen White, ti se face parul maciuca.
Au inteles ca evreii au murit nu din cauza necredintei lor. Nici din cauza lacomiei! Nuuu!
Din cauza... prepelitelor.
Asadar, carnea nu e buna ca mori din cauza ei, cum au murit evreii. Si aia de la Auschwitz.

Putem trage asadar concluzia ca adventistii nu sunt mai destepti decat evreii care n'au priceput nimic.
Insa si'au tras o ditamai dogma si o reforma a "sanatatii " bazata pe eroarea lor de interpretare, eroare altfel reparabila, daca ar fi intrebat un copil de 12 ani intreg la cap.

Ok, sa'i lasam putin deoparte pe idiotii de adventisti.  In fond, n'avem voie sa radem de dreptul lor de'a fi idioti. Noi respectam liberul arbitru!

Haideti insa sa ne gandim noi putin la episodul cu prepelitele, dar nu ca adventistii! Si nici ca evreii.

Ce'ati spune daca v'as zice ca planeta asta a noastra are resurse finite? Desi foarte mari, exploatate corect! Finite totusi, in comparatie cu lacomia noastra infinita!

Nu suntem putin ca sobolanii, care consuma tot, si ce nu'i cazul?
Sau ca lacustele! Sau ca orice pradator ce va trece prin minte!
 Toate in numele religiei consumeriste!

Insa nu ca oamenii...

Pt ca oamenii, prieteni...gandesc!.
Asta daca nu cumva vreo religie le'a luat mintile.
Si cand spun religie, ma gandesc la idolii ce ni'i alegem ca sa ne intunece ratiunea.

Caci nu'i asa.....parca nu e nici o diferenta intre religie si idol.









10 martie 2013

A fi sau a avea?

Stiti prea bine ca nu'mi place sa complic lucrurile, incercand sa scriu cat pot de simplu.
Pornind de le aceasta idee, aceea a simplitatii, o sa va atrag din nou atentia cu un subiect plictisitor.

Dragostea.
Stiu, stiu! Nu face rating!

Sunt constient ca din partea unui mizantrop suna ca o simfonie de'a lui Beethoven interpretata de taraful de la Clejani.
Prind totusi curaj, cand ma gandesc, realist, ca nici voi, celilalti, nedeclarati mizantropi, nu sunteti cu nimic mai breji decat mine. Ba mai mult, tacit, perfid, ma concurati in ura fata de propria tagma: OAMENII.

As incerca, la modu'mi naiv, afon, sa vorbesc despre dragoste.
Sigur, mult mai neinspirat decat au facut'o altii, vreodata, insa in incercarea de'a puncta unele caracteristici simple, care scapa spiritelor putin slefuite, poate incercand ...cu mult tupeu, sa largesc spectrul intelegerii ei.

Spunea un indian ca dragostea se refera la admiratie, nu la posesiune.

Sa vedem daca avea dreptate.
In intelegera mea, a mizantropului, exista mai multe nivele de apreciere a lucrurilor.
Multe dintre ele imbraca verbul  " a avea" intr'un posesiv nemeritat.
Pentru ca toti vrem sa avem. Sa...posedam obiectul admiratiei, ca si cum am fi stapanii lui. Sau ca si cum o foame irationala ne'ar indemna sa  o dorim.

In dragostea dintre oameni, aceasta dragoste e exprimata prin senzualitate.

Cum insa n'as vrea sa saracesc intelegerea acestui termen, voi forta putin nota, chiar si cu oprobiul ideologilor de duzina, conducand ideea inspre o finalitate....asa cum merita a fi.

Sa luam ca exemplu realitatea imanenta.
Dragostea, e cea care este.

Care se manifesta oricand, oriunde, atemporal.
 Privim spre exemplu o floare. E frumoasa! Ne place! Gasim diferite nuante in a o defini in cuvinte, expresie a unui bogat buget de emotii mostenit.

Ne place atat de mult incat o rupem. O insusim! Din momentul din care am rupt'o a e noastra. O avem! E in posesia noastra!

..................

Doar ca!....doar ca, odata rupta, ....moare.
Vinovat nu e actul prin care am rupt'o .
Ci cel care ne'a facut se vrem s 'o rupem!


.................


Lumea! - prieteni, e frumoasa, pana s'o admiram.  Putem gandi, iubi, crea in minte atatea!.....
Pana apare actiunea.
Actiunea, daca nu e controlata, poate distruge. Chiar si din admiratie!

 .................


In zilele noastre, toate acestea nu mai au nici o valoare.
Nu doar ca rupem floarea pentru posesiune, transformand dragostea din a admira in a avea.

Noi vrem sa avem, inainte de a admira.
Si nu pentru ca vrem noi.
Ci pentru ca la asta suntem directionati sa gandim. Fara sa mai filtram!

Nu mai simtim floarea.

Pt ca floarea nu mai exista.

Exista doar VREAU. Un "vreau sa am " atat de materialist, incat nu mai stie sa fie.

Asa e lumea noastra!

Daca nu gandim.



















3 martie 2013

Devenire.

In articolele mai vechi v'am plictisit destul de des cu acea latura a umanitatii, putin interesata de logica, reflectie, meditatie sau gandire, crezand in particularitatea omului de a rationa.

Nu pot sa nu remarc cat de goale mi'au fost criticile, omitand deliberat, sau poate nu, mici detalii despre ceea ar trebui sa inlocuiasta formele cu ... continut.
Sufletul! - ar trebui sa fie ceva viu, care sa ofere consistenta.
Poate ca am exagerat, fata de o anumita categorie a cititorilor mei, in incercarea de "desacralizare" a prostiei, neoferind in schimb prea multe si in felul acesta lasand un gol, ca un mare nihil, pt cei care nu pot citi printre randuri.

Am sa incerc, la modu'mi modest, sa indrept acest neajuns, poate din dorinta de'a nu fi plasat critica in partea intunecata a priceperii, facand'o o victima a lipsei de intelegere, sau a uneia superficiale.

Sa purcedem, zic intru consistentizare.

Motto: " „Dacă aţi avea credinţă cât un grăunte de muştar, aţi zice dudului acestuia: „Dezrădăcinează-te şi sădeşte-te în mare”, şi v-ar asculta. "    - Luca. 17.6.

 Sa completam, pe fundal, inainte de orice comentariu, muza care m'a insotit in redactarea acestui post:



Omul! - stim foarte bine ca e doar un mamifer. Nu mai mult, nici mai putin decat altele care nasc pui vii. Doar cu putin mai inteligent decat un ...delfin, prin deosebirea fundamentala ca deja contoleaza....fibra optica. Sau volumul de la Iphone. 
De ce am comparat cu un delfin?  Ca doar n'o sa'l compar cu cainele lui Pavlov...  Stiti experimentul ala! Ala, cu reflexele conditionate!  Cand poti determina o fiinta inteligenta sa reactioneze la stimulii pe care'i doresti.
In cazul lor, inteligenta pare sa se rezume la a reproduce, a imita.  Vedem peste tot asta!
Vadim Tudor spre exemplu, in ochii lumii e un "om inteligent"!  Un elev poate fi "bun"!  - pt simplul fapt ca au capacitatea de'a memora aproape la infinit niste date si  a la reproduce.  
Nu conteaza cum la structureaza in minte! Nici cum le proceseaza moral!
Cunosc - pt ca acumuleaza. Si pt ca au acumulat - sunt inteligenti.

...................................


Haideti sa vedem care ar fi rolul credintei intr'o lume atat de inteligenta precum cea de mai sus.

Credinta, zice Cel Ce Este, ar da viata lucrurilor.
Cum?
Dandu'le consistenta.
Pt ca altfel, ce daca stii... si daca n'are viata? 

Putini stiu ca TOTUL ar trebui sa aiba viata!  Tot ce ne inconjoara! Animale, plante, legi naturale...
Insa foarte putini stiu ca si ...cuvintele au viata...

 Si vorba englezului:  : what if!
Dar daca....
"Dacă aţi avea credinţă cât un grăunte de muştar, aţi zice dudului acestuia: „Dezrădăcinează-te şi sădeşte-te în mare”, şi v-ar asculta.  ".

Dar daca un lucru pe care'l observi in realitatea  care te inconjoara, o lume vie, deja creata dealtfel! - ti se reflecta accidental...sau nu!  :) - pe peretii inimii, in propria'ti lume vie, transformand'o intr'un izvor viu de trairi, emotii, toate definite. Cognoscibile!

Nu te'ar insufleti, dand sens a tot ce stii? Dand sens informatiei.......


......................

Intotdeauna, umanitatea a fost condusa inspre progres de oameni. Nu care au memorat ca papagalii! Ci de cei care au crezut.
Care au avut..idei. Crezand. 
Ba intr'un ideal al frumusetii, devenind artisti, ba intr'unul al libertatii, devenind astfel idealisti, ba intr'; unul al dragostei, devenind astfel...sfinti.

Omul, prieteni, fara sa fie "tranzitat" de idei, de idealuri, de teluri, e doar un mamifer.
Insa mergand mana in mana cu ele, devine.
Devenirea noastra, v'as surprinde, dupa atatea critici... 
Devenirea noastra e... Hristos.
Telul nostru, dumnezeul nostru.
Viata noastra.

Norul din pustie. Focul din constiinta.  
Lumina din minte si din inima.