1 februarie 2013

O altfel de .... moarte.

Sa vorbim din nou despre lumea in care traim.
Despre cum arata.
Despre cum suntem.

Am purtat in zilele acestea o discutie care mi'a adus aminte de un film pe care'l vazusem mai demult, si care m'a marcat. Un film genial.

Vorbeste despre omul nascut si crescut intr'o lume ingusta.
O lume care'l educa pe personajul principal ca este totul.
O lume careia ii devine prizonier.

Personajul principal suntem noi toti. Fiecare. Individual. Daca vrem...

Oameni crescuti intr'o lume care impune niste limite, hotare intre care avem voie sa gandim, care daca o lasam devine cusca sau mormantul spiritului nostru.
Oameni - sclavi ai unor ideologii, doctrine, legi stupide. 

O lume care ne institutionalizeaza, care ne reduce.
Care ne face incapabili de mai mult.
Ne ciunteste.
Ne amputeaza spiritul.

Atat, incat devenim speriati cand ni se deschid noi perspective.
Ne speriem.
Ne ascundem.
Fugim in pesteri.

.......................

Ne sperie lumina. Refuzam.
Si refuzand, ne sinucidem.

Credeti ca sinuciderea e doar fizica?

Sau a trai intre regulile astea nu'i sinucidere? 


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu