21 ianuarie 2013

Print si Cersetor.

O poveste pt copii, neascultata de multi adulti.
O poveste marca Mark Twain, plina de adevar, umor, dinamism, dramatism, care surprinde prostia omeneasca in toata splendoarea ei, versus inteligenta nativa a saracului. data de o anume simplitate.....
Mie mi se pare geniala!

Absolut exceptional pusa in scena...radiofonica. Printre putinele lucruri  date spiritului intr'o vreme de maxim intuneric...
Credeti ca'i tarziu daca o ascultati cu rabdare acum?
Si poate o s'o puneti la dispozitie copiilor vostri, asa cum fac si eu.
Ce lectie!





12 comentarii:

  1. Multumesc! Nu cred ca-ti poti imagina ce surpriza placuta mi-a prilejuit postarea ta... Mi-a adus aminte chiar de povestea unui copil care in drumul lui catre scoala trecea pe linga un mic chiosc, ce avea in vitrina o carte pe care trona "Mark Twain". Si din banii de inghetata se chinuia sa chiverniseasca suficient pentru a atinge marea bucurie de a-i stringe copertile in mainile lui micute si cu ochii insetati sa poata sa soarba aventurile nemaivazute inchise intre paginile ei, atit de frumos colorate... Si intr-o zi, la insistentele lui si induiosata de "sacrificiile", care erau totusi destul de firave (o ingetata polara nu cred ca era mai mult de vreo 75 de bani! pe atunci), cartea mult visata, avea sa-i fie cumparata!

    P.S. Culmea este ca el si-a dorit "Aventurile lui Huckleberry finn, si in schimb a primit... "Print si Cersetor"! Vrajitoarea cea rea a refuzat sa-i ofere cel mai aspru pamflet la adresa prostiei omenesti, l-a primit pe cel de-al doilea in schimb!

    Cu ceva vreme in urma descoperit "Riga Lear", aproape l-am invatat pe dinafara! Si am ajuns la concluzia ca puterea viziunii oferita de teatrul radiofonic, bate pina si cel mai bun film!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Eu abia dupa ce ascultesem ca si copil discul, mi'am cumparat cartea ca s'o citesc! Insa n'am facut rabat la inghetata. Gasisem alta sursa: am vandut sticle si borcane. :)

      Si apropos de teatru radiofonic, cred ca rezonam: bate filmul. Ce scene bogate erau in mintea mea ascultand derularea scenetelor! Uneori, dupa ce imi imaginasem o piesa, vazusem ecranizarea, care era mult sub ce'mi imaginasem eu.

      Aveam o stiva de vinyluri cu povesti pe care le stiam pe toate pe dinafara!
      Ca oricum, decat sa ma fi uitat la "Cantarea Romaniei", sau "omagiu conducatorului iubit"...orice altceva mai bun de facut era mai inteligent. :)

      Ștergere
  2. Superb! Inca mai am acest dublu disc!

    RăspundețiȘtergere
  3. M-ai lasat fara cuvinte! De mai mult timp... Oricum, iti mulumesc si din partea mamei mele, care din fericire mai traieste. I-ai oferit o bucurie....unica! Si pina la urma, cred ca siam de la ea dinainte povestea...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. N'as fi crezut ca o simpla postare poate activa...trecutul. Cand am facut'o ma gandeam la viitor! :)

      Complimente mamei tale!

      Ștergere
  4. Spre fericirea mea, am daruit demult toate cartile copilariei!

    RăspundețiȘtergere
  5. Culmea ironiei, este ca cea care a refuzat pe HuckleberryFinn, este o buna prietena si colega de facultate a primului si ultimului traducator in lb. romana a lui Emerson!

    RăspundețiȘtergere
  6. Povestea mea preferata e Soldatelul de plumb de Sacha Lichy. Imi place la nebunie, mai ales faza aia cand printesa il sacaie pe Thole ;)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ciudata adventista! Te'au lasat sa asculti asa ceva?

      Ștergere
  7. Cred ca nu cunosti povestea de vezi ceea ce nu e. Dar nici o tragedie, poate vei avea ocazia.

    RăspundețiȘtergere