25 decembrie 2013

Proiectul Camelot.

 Daca pana acuma mi'am obisnuit cititorii cu un anumit gen de articole, in general foarte critice si demolatoare la adresa supei in care ne scaldam de vreo 5000 de ani de civilizatie, astazi voi face ceva nou si diferit.
Voi posta un filmulet de pe Youtube, pe care am sa va rog sa'l vizionati si pe urma, sa va exprimati impresiile cu privire la ce ati vazut. 

Si asta pt ca am convingerea ca implicarea Dvs. directa intr'o discutie constructiva, va va face un imens bine nu doar Dvs, dar si celor mai sfiosi, celor care le este teama sa spuna ceea ce cred, din cauza ca ar putea fi ridiculizati sau judecati de majoritate.

Daca vreti sa'mi cunoasteti parerea, si poate pt a va incuraja sa va exprimati liber, am sa va spun ca dincolo de orice consideratie metafizica, omul are datoria sa'si cunoasca realitatea. Fie cea interioara, fie cea care'l inconjoara. 
Stim prea bine ca marea majoritate a colegilor nostri de specie se scalda intr'o ignoranta, de multe ori sora cu prostia. 
Mai stim foarte bine si ca aceasta ignoranta sta la baza realitatii pe care ne'am construit'o la nivel individual sau ca specie. Si mai stim, pt cei care vad sau incep sa vada, ca directia spre care ne indreptam nu este cea corecta.
Ba din contra!...

Stiu si ca unii dintre cei care vor viziona filmul vor fi sceptici. Poate unii se vor grabi sa catalogheze, dupa vechea meteahna a omului, ceea ce nu cunoaste. Daca exista - si vor exista binevoitori, ii asigur ca nu sunt in ignoranta la randu'mi vis-a-vis de tot ceea ce insemna patologie si diferitele ei forme de manifestare,  asigurandu'va ca sunt deplin constient de provocarea la care va supun, si ca atare comentariile rauvoitoare ii rog sa si le autocenzureze.
Vreau sa merg mai departe de acestea, si asta impreuna cu voi.

De aceea, rog comentatorii sa isi exprime parerile semnate fie cu un pseudonim, fie cu propriul nume. As aprecia mult mai mult decat anonimatul...
Mentionez ca insultele, atacurile la persoana vor poposi in spam. 
Doresc ceva constructiv, nu distructiv.
 

Va multumesc si...curaj!


10 decembrie 2013

Merry Matrix!

Motto:

  •  Ascultaţi cuvântul Domnului, căpetenii ale Sodomei! Ia aminte la Legea Dumnezeului nostru, popor al Gomorei!   „Ce-Mi trebuie Mie mulţimea jertfelor voastre, zice Domnul. Sunt sătul de arderile de tot ale berbecilor şi de grăsimea viţeilor; nu-Mi place sângele taurilor, oilor şi ţapilor.  Când veniţi să vă înfăţişaţi înaintea Mea, cine vă cere astfel de lucruri, ca să-Mi spurcaţi curţile?    Nu mai aduceţi daruri de mâncare nefolositoare, căci Mi-e scârbă de tămâie! Nu vreau luni noi, Sabate şi adunări de sărbătoare, nu pot să văd nelegiuirea unită cu sărbătoarea!   Urăsc lunile voastre cele noi şi praznicele voastre; Mi-au ajuns o povară, nu le mai pot suferi.   Când vă întindeţi mâinile, Îmi întorc ochii de la voi; şi oricât de mult v-aţi ruga, n-ascult, căci mâinile vă sunt pline de sânge!"    - Isaia Cap. 1.

..............................................




Din pacate, nu peste multa vreme incepe isteria sarbatorilor de iarna.
Da, acea corvoada mercantila, in hora careia intra toti idiotii, de frica sa nu fie judecati ca ar fi sanatosi la minte din greseala, de catre cei dragi care le sunt alaturi.
Si nu pt ca s'ar bucura de ceva, asa cum ar spune insasi notiunea de sarbatoare.

In general, gasca nu pune intrebari.
Fac diferite chestii, doar pt ca asa le fac toti, si daca le fac toti, asa e bine. Asta e normalitatea in lumea in care traim! 
Genul asta de bine, in mai toata lumea se numeste traditie, iar a nu respecta traditiile e pacat.
Exceptiile care nu agreeaza acest mod de gandire,   in general sunt prea lase ca sa'si expuna punctul de vedere si sa lupte impotriva curentului, si sunt curand anihilati de majoritate.

Vorbeam de sarbatori.

Cica vine Craciunul. Una dintre  cele mai mari idiotenii inventate de om, pt a se insela singur.
Ce mai conteaza ca originile lui s'au pierdut in negura istoriei, si ca marea majoritate habar n'are ce sarbatoreste!

Daca asa spune traditia, atunci nu se pun intrebari, si ne putem pleca linistiti capetele sub dictatura majoritatii!...

Asadar, poate putini stiu ca in Imperiul Roman, tot pe data de 25 decembrie, se sarbatoreau saturnaliile. Sarbatoare in onoarea zeului Saturn, celebrata in cel mai pagan mod cu putinta. In ziua de azi, crestinii nostri nu sunt mai breji...

Ironic, daca'i intrebi pe crestinii nostri de ce'l sarbatoresc pe Isus Hristos de ziua lui Saturn si de ce se imbraca in Mos Craciun, va asigur ca n'or sa se simta niste idioti.

Ca sarbatoarea sa fie si mai de minune, oamenii s'au gandit sa taie cantitati imense de brazi, paduri intregi. Cum ce sa faca cu brazii taiati! Sa'i bage in case, sa'i orneze cu vata, de parca ar fi la ciclu, sa puna tot felul de bilutze de sticla pe el si mai nou, ca dovada ca omul chiar o ia razna, beculete care clipesc........si sa'i arunce la gunoi peste 2 saptamani.
De ce toate astea? 
Pt ca e frumos.
E frumos sa privesti hoitul unui brad, care e mult mai frumos mort decat viu, inghesuit in casa, plin de te miri ce, si inconjurat de o gasca de oligofreni care'l privesc si canta cantece de slava lui Isus.
Cantecele sunt intotdeauna frumoase. Intr'unul, este vorba de un iepuras din blana caruia putem sa' i facem vesmant lui Isus. Sau o sapca. 
Mare bucurie trebuie sa fie pe Tatal lui Isus, creatorul iepurasului si al brazilor, la vederea scenei!   Dar si mai mare la vederea incununarii creatiei Lui: Omul.
Nici nu ma mir ca ne'a dat cu sutul in fund din rai, ca sincer, n'aveam ce cauta acolo.
Poate puteam sa'l facem praf si pe ala, tot intr' o zi de sarbatoare.

Cum se poate propaga totusi aceasta isterie grotesca?
Simplu: oamenii vor sa'si invete copiii lucruri frumoase.
Si cum nu'i duce capul sa'i duca in padure, unde inca mai sunt brazi asa cum i'a facut tata lui Isus, ii mint, mintindu'se la randu'le ca altfel le fura copilaria. Auzi tampenie! 
In consecinta, le aduc padurea in casa. 
Gest frumos, care pecetluieste soarta viitoarelor generatii de oligofreni, vesnic copii la minte, care vor face si ei la fel, till the end of time, asigurand astfel dezvoltarea armonioasa a umanitatii, care in curand, daca nu deja demult, e patrupeda din punct de vedere spiritual.




20 noiembrie 2013

Adevar prin muzica.

Daca va indoiti ca pana acum n'as fi scris adevaruri, fac un apel la alta forma de exprimare: muzica.
Ascultati ce spun baietii astia.
Daca le gustati muzica, cu atat mai bine. Suna al naibii de bine albumul asta.







We have to teach them all that we know
Their evolution moves far too slow
Expand their minds and reject compliance
Upgrade their knowledge, upload our science

This revolution will lead to their demise,
We should not make the same mistake twice
We're kept alive by artificial means
We've lost our souls to a world of machines

Listen to the Warning 

We need to teach them to fight disease
They seem so helpless and need our expertise

I see them dying all across the globe
Their greatest foe is but a small microbe

The sudden change leads to overpopulation
Shifting the balance, destructive habitation
Killing a live biological invasion
Consuming it by ruthless exploitation

Can you see the fire in their eyes?
Can you hear the anguish in their cries?
Can you see the beauty in their eyes?
Can you sense the love within their hearts?
I can taste the freedom we once had
I can touch their pain when they feel sad
I can smell the fragrance of the air
I remember times we used to share

(Don't want to live in a world that's dying)
(Don't want to live in a world that's dead)

Listen to the warning 

(Before the dark powers of destruction unleashed by science engulf all
humanity in planned or accidental self-destruction)

(Human Kind has acquired a collective power and ability to
dramatically alter the environment of the entire planet)

(This will not be another Vietnam)
(The only thing we have to fear is fear itself)

(Our task is not only to win the battle, but to win the war)

We gave them feelings what did they sence?
Shout out the world at their defence.
We gave them science what did they do?
They built a bomb and they used it too.

We gave them wisdom, what did they learn?
Wore out the planet and mare it burn!
We gave them armor, what did they make?
Nuclear weapons for their own sake!
We gave them insight what did they see?
Vanquish the noble, enslave the free!
We gave them wisdom, what did they seek?
Destroying all that's within their reach!
We gave them language, what did they say?
They put the planet in disarray!
We gave them dreams!
What did they dream?

Don't want to live in a world that's dying.
Don't want to live in a world that's dead.

Listen to the warning 

A chain on guilt around her neck
A planet straying in darkness

What can we say in lives we wreck?
I say we should find a way
I say stop this decay

Can you see the fire in their eyes?
Can you hear the anguish in their cries?
Can you see the beauty in their eyes?
Can you sense the love within their hearts?
I can taste the freedom we once had.
I can touch their pain?
I can smell the fragrance of the air.
I remember times we used to share

15 noiembrie 2013

Romanii, prostia si hoiturile.

Poporul asta al nostru este un popor mai deosebit.

V'am mai spus treaba asta.
In timp ce pe aceiasi planeta de rahat, alte popoare se mai screm sa'si duca existenta facand ceva constructiv, noi romanii, doar distrugem.
Si asta e ceva: atunci cand nu esti in stare sa faci nimic, macar sa distrugi. Si ne pricepem, ca nimeni altii.
De asta, cu riscul de'a ma repeta, proclam poporul asta ca cel mai prost din Europa. Ba nu! Din lume.
Nicaieri nu mai gasim o natie atat de imbecilizata.

Haideti sa vedem si de ce.

Am mai scris despre mineritul minune de la Rosia Montana. Ca vin unii, ne fac praf totul in numele banului. Daca nu'i lasam, nu mai sunt prieteni cu noi.
Asa si cu gazele de sist: pe unde au scurmat astia dupa gaze, au lasat in urma prapad.

Se zice ca sunt 3 feluri de oameni. Cei care invata din greselile altora, bag seama ca sunt aia intelepti. Cei care invata din greselile proprii, sunt aia mai putini intelepti. Si cei care nu invata nimic sunt aia prosti. Noi romanii, n'am invatat nimic niciodata. Deci e cum spun: prosti.

Atunci cand vrei sa imbecilizezi un popor, care n'ajunge ca si asa este deja prost gramada, faci asa: ii distrugi invatamantul si educatia, transformand segmentul asta intr'o comedie.
Optional, poti merge si mai departe, distrugand cultura si arta. Asta fac comunistii astia imputiti acuma.
Lasand omul fara repere, il poti manipula fara grija, cum vrei tu.
La noi e clar: romanii n'au habar de muzica buna, dar cunosc vaicarelile manelistilor.
Nu stim de Dostoievski sau Soljenitin, dar hey! - stiu de moastele sfintei Parascheva. Nici hoitul sfantului Nectarie nu ramane nepupat! Pupam tot!
Se apropie craciunul. Alt rahat mare. Cu ocazia caruia, il cinstim pe Isus Hristos, taind padurile de brad, ca sa inghesuim in case hoitul unui brad, pe care o sa'l aruncam la gunoi peste nici 3 saptamani, batandu'ne joc de Tac'su si de creatia lui.

Ce sa facem, asta e traditia, iar traditia e sfanta.

Sa facem praf tot ce atingem. Tot ce e viu si frumos.
Ca asa e la romani: ne place kitsch'ul, hoiturile si moartea.

Eu sunt mandru ca sunt roman.

Voi nu? 

1 noiembrie 2013

In lumea mea.

In lumea mea....nu mai exista diferente.
Nu mai exista oameni mari sau mici.
Nu mai exista clase.
Nu mai exista religii.
Nu mai exista politici.
Nici doctrine, nici vreo inventie omeneasca care ar atenta la unitate.

Doar oameni.
Sau doar o lume in care sa ne bucuram impreuna, nu sa suferim.
O lume in care sa invatam impreuna Universul si legile lui.
O lume in care sa simtim pentru oricine.
O lume in care  sa traim.
O lume pentru care sa traim.

Asta e lumea mea.
Pe toti cei rataciti pe alte meleaguri, va invit lumea mea. .

Sa traim.

25 octombrie 2013

Baterii pentru sistem

Astazi va coplesec cu mult in putine cuvinte.
Sunteti privilegiati.



Dar mai mult!
Va descriu sistemul in cant!
Cum care! Ala caruia va inchinati. Caruia ii sunteti obedienti!

Si nu ca n'as crede ca lucrurile astea n'ar fi normale.
Sunt, ce dracu'!


Insa daca sunt, sunteti cu totii dati dracului.
Bolnavi.
Va urez un bun venit acasa!


19 octombrie 2013

Moastele Sfantului Adevar.

Se face ca, potrivit Bibliei, fratele nostru Adam a fost creat de Dumnezeu, sa populeze Pamantul, sa'l ingrijeasca si sa se bucure de el.
Asa incepe totul.

Sa vedeti cum continua!

Majoritatea religiosilor nu pricep absolut nimic din simbolistica asta, preferand sa repete ca pe o mantra povestioara alegorizata de mai sus, pe care am convingerea ca o stiti prea bine cu totii deja.
Ce inteleg ei de fapt?
Ca a fost creat un om, pe care'l chema Adam, ca i s'a scos o coasta pe care ulterior a luat'o de nevasta, ca a mancat un mar din pomul cunostintei, sacrilegiu pt care a luat suturi in fund si indrumat politicos afara din Eden, ca isi va manca painea cu sudoarea fruntii, ca a avut 2 copii, dintre care un criminal, etc, etc si etc.

Oriunde ma uit, sub imperiul vast al variatiunilor pe aceiasi tema, aud aceiasi poveste, care ma plictiseste atat de mult, incat nici cascatul nu mi'l mai provoaca.
Oameni fericiti, in firea lor chipurile! - ca au privilegiul sa nu inteleaga absolutamente nimic despre valoroasa poveste despre originile noastre, transformarea noastra ca specie, evolutia sau involutia noastra, colapsul nostru si ma rog, pt unii alesi, pe criterii de competenta de data asta, salvarea.

Nimeni, sau poate foarte putini observa acest trend, al imbecilizarii. Al incapacitatii spiritului de a interpreta rational si logic un mesaj atat de valoros.
Nimeni nu vede ca se vorbeste de o specie, de crearea ei, de evolutia ei ulterioara ca despre niste adevaruri simple, care ne explica de foarte multe ori originile si destinul, in functie de ce vrem sa alegem.
Nimeni nu vrea sa abandoneze aceste explicatii refractare, mostenite din cultura noastra prea putin luminata.
Nimeni nu are curajul sa termine odata cu mascarada asta.
Toti prefera, de lasi ce sunt, sa cante religiei in struna, ca si cand constiinta lor ar avea cordonul ombilical inca netaiat de mama-religie.
Nimeni nu mai vrea sa abandoneze vechiul ritual al inchinarii in fata fantomei trecutului.

Realitatea, cu conditia sa vrem s'o vedem, ne ofera intotdeauna adevaruri noi, ne ofera hrana proaspata, altele decat idolii carora vrem sa le slujim in continuare, ca intr'un gest- reflex, nefiind mai inteligenti decat cainele lui Pavlov.

Insa, asa cum este acum adevarul...mai ca i'as subscrie lui Nietzsche. Deja a murit.

Iar noi ne inchinam , in luminatul secol 21, moastelor lui.


9 octombrie 2013

Coma sufletelor.



Poate ca cei mai multi dintre noi se cred credinciosi.
Poate ca cei mai multi dintre noi se cred buni sau inteligenti.
Poate ca cei mai multi dintre noi se cred liberi. 

Insa foarte putini isi constientizeaza lanturile care ii tin legati de timpul lor decadent, situatie in care timpul insusi construieste mintii omenesti gratii, facand'o servul docil al unei profunde come spirituale, ruda apropiata cu moartea.

Omenirea, cam de cand se stie, si'a construit reguli, care sa reglementeze convietuirea, niste reguli goale, lipsite de viata, care in marea lor majoritate, au ajuns niste dictatori nemilosi, nefacand altceva decat sa dezumanizeze si mai mult fiinta umana, s'o dezbrace de intelegere, aruncand'o in haul haosului interior, haos care se reflecta tot mai acut in vietile noastre traite in uitare pe planeta asta.

Am ajuns 7 miliarde de singuri, dezbracati de pretioasa unicitate si transformati in clone, cu singurul scop si ultim, de a servi ca sursa de energie a masinariei diabolice care se hraneste cu vietile noastre.

 Exceptia a facut'o intotdeauna o mica ramasita, formata din cei care si'au pastrat curajul de'a gandi cu mintea lor,  oameni care au avut curajul sa refuze normele lumii.

Acest act a avut intotdeauna meritul de'a fi destelenit gandirea colectiva intepenita intr'un anumit timp, si a o impinge mai departe, spre viitor, spre progres.
Fie ca e vorba de aspectele sociale, politice sau religioase ale problemei, acest adevar si'a facut intotdeauna simtita prezenta, ca un efect al credintei personale, curajului si actiunii.
Acesti oameni s'au desprins din timpul lor, reusind sa traiasca simultam in doua lumi: una in care sunt constransi prin obligatiile partii lor biologice, iar alta in care si'au trimis gandurile sa vietuiasca.

Potrivit credintei lor, au facut un pas sau mai multi inspre eternitate.
Unii au prevazut o lume mai buna, contribuind activ la crearea ei.
Altii, e drept, extrem de putini, fiind capabili sa darame in mintea lor toate conditionarile omenesti, sa le inteleaga, si sa'si trimita spiritul sa traiasca la adapostul infinitului, ca o arvuna a eternitatii data in dar OMULUI.

In articolele trecute, scriam despre Noua Ordine ce sta sa prinda viata tot mai mult si mai apasator, ca o fiara pornita sa pustiasca furibund, plin de ura, tot ce inseamna sfant, bun, frumos si demn de inchinat.
 Mi'ar fi placut ca acest mesaj sa prinda viata in orice minte.
Stiu prea bine ca nu va fi asa.

Stiu ca celui ce are i se va mai da, si celui ce n'are i se va lua si ce are.

Putini vor fi interesati, altii si mai putini il vor baga in seama ca pe un adevar.
Nu'i ce asteapta ei.

 Cei mai multi, in cel mai bun caz, vor ofta plictisiti, si vor pleca mai departe, intorcand spatele invitatiei de'a fi luat cina cu Adevarul, coplesiti poate de dorintele mintii omenesti, blocate in timpul ei decadent de'a'si mai bate un cui in cosciug. 

Stiu ca oamenii vor continua sa'si iubeasca mormantul: normele lor, regulile lor, politica lor, religia lor, dogmele lor, ideologiile lor, toate, anuntand  ingerul care le va canta ultimul mars funebru.






6 octombrie 2013

Ordine Naturala sau Noua Ordine?




Cei care ma citesc cu abnegatie, au putut vedea ca strig cat ma tin rarunchii impotriva sistemului.
De fapt, insusi blogul meu e impotriva lui, ca o voce care striga in pustie.

Va si spun, a nu stiu cata oara de ce.

Sistemul, prieteni, sfideaza ordinea naturala a lucrurilor, inlocuind'o cu nesimtire cu o alta, nenaturala, cu pretentii de naturala ! 
Ati inteles, nu?

Pentru creierele mai odihnite, cum se poate intampla sa mai nimereasca cu totul accidental pe'aici,  adicatelea, legea naturala, data de Dumnezeu alduitul, e inlocuita de una facuta de om.
Ca sa'si sustina creatia monstruoasa, omul are pretentia ca de fapt asta e ordinea  lucrurilor!

In consecinta, cu toate ca risc sa ma repet pana la suprasaturatie, statul, cel care ne paraziteaza pe toti, cica e natural.
Ia sa vedem ce scrie in cartea cu crestini despre asta:

http://mizantropescu.blogspot.ro/2011/02/israelitii-cer-un-imparat.html

Vedeti? Scrie alb pe negru ( asa e la mine pe blog, invers decat la altii ) , ca daca'ti pui pe cineva sa te conduca, ajungi sluga lui.
Iar voi, sunteti niste sclavi, si va felicit pt asta.  Bravo!
Insa poate ca unora la scapa asta, din cauza rutinei, un instrument misto de nivelat creierele. 

Unii dintre cititorii mei, mai religiosi din fire, vazand ca am scris despre stat, au rasuflat usurati, gandindu'se ca religia e naturala  si'n consecinta, scapa necriticata.
Nu dragilor. Religia e tot un rahat mare, la fel de nenatural ca si statul. 
Si ca si orice structura ierarhizata de pe planeta asta - inchisoare.

Acuma, fiind majoritatea dintre voi baieti cuminti si obedienti, care nu puneti intrebari multe, care nu va fortati creierele cu sinapse inutile, vedeti totul ca pe ceva bun.

Eu va zic altceva.

Omul, de cand s'a trezit pe planeta asta, a vrut, nu stiu de ce, sa'i intoarca fundul, sfidand ce este natural, si sa'si construiasca propria lege, ca un edificiu cu care sa atinga cerul.
In ziua de azi, cohorte intregi de produsi ai sistemului intuneca cerul cu prostia lor,  momind mintile slabe sa accepte ideea ca asta e ordinea naturala. Si iata ca reusesc!
Omul nu mai stie care e adevarul, si oscileaza ca o trestie batuta de vant printre otravurile ideologice si dogmatice, tarandu'se conform normelor corecte politic, dezumanizandu'se pana  la stadiul de schelet. Nu mai au consistenta! Se tampesc, se imbecilizeaza!
Eu sunt foarte sceptic cum ca asta ar insemna ordinea naturala.

Ba mai mult, imi pare ca si cei care mai au o bruma de minte, sunt mult prea sfiosi, mult prea neincrezatori in puterea lor, incat glasul lor se aude doar ca un zgomot de fond aproape imperceptibil.

Haideti totusi sa ne constientizam puterea, si sa intelegem cat de importanti suntem fiecare dintre noi in demersul nostru, acela de a trezi pe cei de langa noi.

Haideti sa aratam ca suntem vii. Gasiti'va curajul de a va impotrivi. De a rosti deschis adevarul!
Chiar daca pt moment, am putea fi numiti paria societatii. Sau poate chiar mai rau.
Haideti sa le daramam astora edificiul ala nenorocit, cusca in care ne'au inchis mintile.
Minciuna pe care o numesc ei adevar.






24 septembrie 2013

Adventism cronic.


Motto:  " E dificil să eliberezi proştii de lanţurile pe care le venerează. " - Voltaire.



   Sunt un om care a auzit multe, si de asta, sunt putine lucruri care ma mai pot surprinde.
Cugetarea aceasta era valabila insa numai pana i'am intalnit pe adventisti.
Secta asta pare sa fie o sursa inepuizabila de surprize, majoritatea depasind chiar ridicolul insasi nasterii lor pe scena religiilor aprobate oficial.

......................................................

Dupa cum bine stiti deja, sunt un mare fan al religiei. Le iubesc pe toate cu aceiasi ardoare: deloc.

Insa daca ma intrebati, o sa va spun ca le pot tolera pe cele care macar s'au straduit sa impacheteze rahatul frumos.
Nu ca as tolera minciuna! Ci pt ca am toata admiratia vizavi de munca intelectuala.

Din acest motiv, apreciez de exemplu budismul: macar minte frumos. Le da oamenilor o poveste misto, in care se reincarneaza de cate ori vor, optional si in animale, nu'i sperie prea tare cu iadul, nu'i ostracizeaza, nici demonizeaza si se multumeste cu bani putini.
Este adevarat, adeptii budismului nu sunt foarte inteligenti, dar hey! - nici la celelalte culte nu sunt mai breji.

Islamistii sunt ceva mai exuberanti, iar din cauza asta, religia lor a ridicat stacheta si le'a promis 77 de virgine, cu conditia sa duca un Jihad imaginar cu toti cei care nu sunt de acord cu ei.
De asta, Allahu Akbaru, mortalitatea a depasit cu mult natalitatea,  reducand astfel suprapopularea.
Smart guyz, huh?

Sa ne intoarcem insa la adventistii nostri, singurii si cei mai alesi de Domnul, pionii principali din marea lupta dintre pacat si neprihanire, cei despre care stim ca fac parte din planul lui Dumnezeu, bla, bla, bla.
Pentru cititorii mei neadventisti, va readuc aminte cum sta treaba cu ei.
Profetesa lor, Ellen G. White, fata desteapta dealtfel, si destul de citita pt perioada victoriana, a cam plagiat unele scrieri ale vremii, avand pretentia ca i'a aratat Dumnezeu.
A construit o miscare religioasa, cu tot tacamul: dogme, doctrine, reguli, moda, si bineinteles! - n'a uitat partea cu banul, caci nu'i asa, ochiul dracului ii place mult lui Dumnezeu.

Despre Ellen White, numai cuvinte de lauda: un bun capitalist, care a stiut unde sa'si investeasca bunurile castigate: in banci, terenuri si case. Ca sa scoata ochii naivilor, a facut si niste spitale si le'a  tras adventilor o reforma a sanatatii de nici acuma nu'si revin la minte, dar, per total, a fost un om bun. Nu se cade sa vorbim de rau mortii.

E, povestea continua si in zilele noaste, la fel de frumos precum a si inceput.
Cica pastorul adventist Cornel Darvasan, mare fost realizator la Speranta Tv, a trecut putin la Islam, facand uz, in avans, de una dintre cele 77 de virgine promise, alta decat nevasta'sa. 
Cum se mai intampla accidental ca in astfel de miscari religioase sa mai existe oameni care'si pun intrebari, la presiunea lor, si'a dat un pic demisia.
Insa, nu de tot.
Auzii zilele acestea ca nestiind sa faca altceva, si sincer nici nu prea placandu'i , vrea sa'si faca o biserica particulara, evident sub patronajul lui Isus Hristos Domnul si sub evidenta Lui binecuvantare.
Si cum BAZS, nu'i putea pune la dispozitie un spatiu unde sa'si tina predicile, s'a gandit ca cel mai aproape de modestia cu care ne'a invatat Isus, nascandu'se in iesle, biserica lui s'ar putea naste, tot in modestie, dupa modelul hristic la Grand Hotel Bucuresti.
Dupa cum v'am spus, sunt greu de surprins. Insa adventistii, pardalnicii de ei, iata ca au reusit totusi: ii mai dau o sansa!
Asadar, Cornel ii va invata in continuare cum sa fii crestin.

Si sunt de acord cu ei: oricum nu merita mai mult, decat pe Cornel.
Ca daca au inceput cu Ellen White, de ce ar temina sanatosi la minte! 




15 septembrie 2013

Anotimpul egoismului.

   Zilele acestea am avut ceva mai mult timp decat de obicei sa vagabondez pe web, plictisindu'ma de privit ca idiotul  la televizor dupa primele ... 2 minute.  Asta daca nu cumva reusesc sa ma si enervez in timpul asta.
Pt ca in afara de emisiunile din jurul orei 17, pt care o sa'mi arunc pe fereastra televizorul,  mai sunt si emisiunile dezinformative, mai jegoase decat cele de entertainment pt copii cu sindromul lui Down mai sus amintite....

Asadar, dupa cum spuneam, rasfoind blogurile ma rataceste dracul pe un sait religios unde intrasem, sincer, pt entertainment.
Am un pacat mare: imi place sa rad. Si cum nu pot rade singur ca prostul, rad de altii, religiosii fiind o sursa inepuizabila de buna dispozitie. Astfel, rad de fapt de mine, oglindit in ei...

Pe un sait adventist, subiectele, unele mai spumoase decat altele: pastori platiti din banul fraierilor, avand masini scumpe si mai multe femei. Nimic nou pt mine!  Nu m'am mirat atunci cand in religiile mai ... avangardiste cum ar fi catolicismul, pasorii isi iau de nevasta un barbat!... Adventii macar si'au pastrat intr'o oarecare masura coloana vertebrala avand doar o curva. Maxim doua.
In plus, salariile nesimtie reclama o stare de fapt ca la balamuc. Ma rog, unul organizat intr'un sistem.

Cel mai interesant lucru este insa felul in care mintile zombificate accepta acest adevar simplu: anume ca oamenii lui dumnezeu sunt de fapt dati dracului si ca ei, se trezesc fraierii pamantului, platind zeciuiala din putinul lor, unui neobrazat care nu da doi bani pe ei, crezand ca prin acest gest, cumpara bunavointa divina.
Nu pot intelege nici cum in inconstienta lor colectiva, au creat o aratare, o imagine psihica, care n'are fata de salvator, ci intruneste mai degraba profilul psihologic al unui psihopat.
Insa de lacomi ce sunt, i'au sfartecat si impartit trupul crezandu'se la Cina Domnului, cu o mica obiectie: au mancat trupul gresit.


In consecinta, din dragoste de aproape institutionalizata, s'ar strange de gat unii pe altii, demonstrand ce'au inteles dupa sedintele de spalat creierii: iubirea.
Nu va grabiti,  ma refer la aia de sine, aia dezgustatoare, aia care te face sa simti senzatii eviscerale ciudate.
Tabloul e apocaliptic: unii mai rasariti, sau chiar realmente inteligenti care scot capul, sunt trasi de picioare in jos de masa amorfa de morti vii, cu un cinism poreclit dragoste, de pana si Dante si'ar rescrie Purgatoriul...
O gandire infasurata in turban, tributara evului mediu intunecat.
O intrecere intre nebuni, in care toti vor sa se salveze, calcandu'se in picioare unii pe altii, fara regrete sau vreun strop de constiinta, sau utopic, empatie.
Iar asta, zic ei, se numeste generic Biserica lui Hristos.

Din pacate, am intrat sa rad, dar am plecat tulburat.
Stiti pt ce?

Pt ca tabloul asta e valabil oriunde, in orice biserica. In societate. In politica. In arta. In psihiatrie!

Totul este atat de egocentric, incat tare mi'e ca mai jos decat suntem....nu mai este nimeni.

Nici macar iadul.



14 septembrie 2013

Despre ipocrizie.



Astazi o sa vorbim putin despre manipulare si ipocrizie.
Va spun acusica si in ce context.

Subiectul la moda este exploatarea de la Rosia Montana.
Cu parerile pro si cele contra.
Stim prea bine ca toata afacerea este asa: noi punem la bataie muntii nostri, si altii vin si ni'i scurma bine in cautarea aurului, lasand in urma lor conform promisiunilor facute un adevarat paradis: cascade, izvoare cristaline, caprioare zburdand vesele pe campiile rezultate din muntii facuti praf, si bineinteles un popor fericit din cauza locurilor de munca castigate din frumoasa exploatare.



Poporul evident ca n'o sa vada nimic din toata treaba, insa har domnului ca macar politicienii nu sunt atat de prosti, si vand totul pe bani, pe care evident ca or sa'i vada doar ei. Ca si cum tara asta ar fi a lor.
De asta si fac lobby in favoarea corporatiei care ne va face totul praf in numele banului.

......................

Ziceam despre ipocrizie.
Cum voi, cititorii mei sunteti cu siguranta mai inteligenti decat mine, am convingerea ca deja v'ati facut o idee despre biznisul in cauza, ati vazut propaganda pro, ati vazut si proteste contra. Ati vazut si protestele facute chipurile de minerii care vor sa munceasca. Si de care, guvernului i se rupe inima.

I se rupe atat de tare, incat mai ieri, in numele salvarii economiei, si bineinteles sfatuiti de hienele de la FMI, au concediat sute de mii de oameni, lasandu'i fara locuri de munca.
Adica au salvat ( hahaha!) rahatul de economie, in detrimentul omului, de care, ma repet, li s'a rupt de traumele prin care trece.

Acuma, de ipocriti ce sunt se vaicaresc ca cica unii aflati in stare de protest in fata minelor, vor sa munceasca. De parca cei pe care'i lasasera mai ieri pe drumuri n'au vrut acelasi lucru...

Vazand starea aceasta de fapt, ma gandeam sa propun relansarea economiei romanesti cu ajutorul oamenilor care vor sa munceasca, precum vor si minerii cazati la intrarea in mina si sa se creeze cadrul legal, conform cu moralitatea guvernantilor, urmatoarelor categorii profesionale:
 - hotilor de lemne ( care sunt credinciosii de duminica.. )
 - hotilor de fier vechi
- jmecherilor,
- mafiotilor
-casei regale tiganesti
- puturosilor
- politicienilor
-popilor


- tuturor hotilor!...






8 septembrie 2013

Despre RESPECT.

  Dintotdeauna am fost un salbatic, placandu'mi natura nepoluata de copitele omului.
Nici vizual, nici sonor, nici de nici un fel.
Asa cum este ea.
Am crescut descult, umblu si acum de multe ori, de primavara pana toamna. 
Inca gust ploile de vara, fara sa ma ascund de ele.
Am purtat intotdeauna in suflet ceva aparte, fugind de civilizatie, de zgomotul ei, de poluarea ei, de mizeria ei, de moartea ei.

Iata un discurs absolut superb al unui sef de trib indian, care ar trebui sa dea de gandit ...civilizatilor.

Mizantropescu. 

................................................................


“Marele Şef din Washington ne trimite vorbă că dorește să ne cumpere pămîntul. Marele Şef ne trimite de asemenea vorbe de prietenie şi bune intenţii. Considerăm aceasta o dovadă de politețe din partea sa, pentru că ştim că nu are mare nevoie de prietenia noastră în schimb. Dar vom lua în considerare oferta sa. Pentru că ştim că dacă n-o facem, omul alb va veni cu arme şi ne va lua pămîntul oricum.
chief_seattle_zw1
Cum poţi cumpăra sau vinde cerul, căldura pămîntului? Această idee este ciudată pentru noi. Din moment ce nu deţii prospeţimea aerului sau a apei, cum le poţi cumpăra?
Fiecare parte din acest pămînt este sacră pentru poporul meu. Fiecare ac de pin, fiecare mal nisipos, fiecare ceaţă în pădurea întunecată, fiecare poieniţă, fiecare insectă bîzîitoare este sfînta în memoria şi experienţa oamenilor mei. Seva care curge prin copaci poartă cu ea memoriile omului roşu.
Morţii omului alb îşi uită pământul unde s-au născut cînd se ridică la ceruri. Morţii noştri nu uită niciodată acest pămînt minunat, pentru că el este mama omului roşu. Noi sîntem parte din el, şi el este parte din noi. Florile parfumate sînt surorile noastre, căprioară, calul, marele vultur, toţi sînt fraţii noştrii. Crestele muntoase, roua pășunilor, căldura trupului poneiului şi omul, toate fac parte din aceeaşi familie.
De aceea, cînd Marele Şef din Washington ne trimite vorbă că dorește să ne cumpere pămîntul, el cere foarte mult de la noi. Marele Şef ne promite că ne va rezerva un loc numai pentru noi, unde putem trăi confortabil. El va fi tatăl nostru, iar noi, copiii lui. De aceea vom lua în considerare oferta sa de a ne cumpăra pămîntul. Dar nu va fi uşor. Pentru că acest pămînt este sacru pentru noi.
Omul roşu s-a retras mereu dinaintea omului alb, aşa cum ceaţa muntelui fuge de razele soarelui de dimineaţă. Dar cenuşa părinţilor noştri este sacră. Mormintele lor ne oferă sanctuar şi astfel dealurile acestea, copacii, tot acest pămînt ne este consacrat nouă. Ştim că omul alb nu ne înţelege obiceiurile. O bucată de pămînt este pentru el la fel ca oricare alta, pentru că el este un străin care vine noaptea şi ia cu forţa de la pămînt orice îşi doreşte. Pămîntul nu este fratele, ci duşmanul său, şi atunci când l-a supus, pleacă să cucerească mai departe. El uită oasele tatălui său rămas în urmă şi nu-i mai pasă de ele. El răpește pămîntul de la copiii săi şi nu-i pasă. Mormintele părinților săi şi drepturile prin naştere ale copiilor săi sînt uitate. El îşi tratează mama, pământul, şi pe fratele său, cerul, ca pe nişte lucruri care pot fi cumpărate, exploatate, vîndute ca nişte obiecte. Pofta sa nelimitată va devora pămîntul şi va lăsa în urma doar un deșert.
Nu ştiu. Felurile noastre de a fi sînt diferite de felurile voastre. Vederea oraşelor voastre răneşte ochii omului roşu. Dar poate e pentru că omul roşu este un sălbatic şi nu înţelege.
Nu există nici un loc liniştit în orașele omului alb. Nici un loc unde poţi asculta şoapta frunzelor primăvara sau graba timidă a aripilor insectelor. Dar poate e așa pentru că eu sînt un sălbatic şi nu înţeleg. Zgomotele din oraşele voastre par făcute doar ca să insulte urechile. Ce rămîne în viaţă dacă un om nu poate ascultă cîntecul privighetorii sau orăcăitul broaştelor în jurul iazului, noaptea? Eu sînt om roşu şi nu înţeleg. Indienii prefera sunetul adierii care mîngîie faţa lacului şi mirosul vîntului însuşi, curăţat de ploaia de vară sau parfumat de pădurea de pini.
Aerul este preţios pentru omul roşu, pentru că toate fiinţele împart aceeaşi respiraţie, animalul, copacul, omul, toate respiră din acelaşi aer. Omul alb nu pare să observe aerul pe care-l respiră. Ca un muribund care zace de multe zile, el este imun la duhoare. Dar dacă vă vindem pămîntul, trebuie să ţineţi minte că aerul este preţios pentru noi, că aerul îşi împarte spiritul cu orice formă de viaţă pe care o susţine. Vîntul care i-a dat bunicului nostru prima sa respiraţie i-a primit-o de asemeni pe ultima. Şi tot el trebuie să dea copiilor noştrii spiritul vieţii. Dacă vă vindem pămîntul, trebuie să-l păstraţi şi să-l protejați ca pe un loc unde pînă şi omul alb să poată merge să guste aerul parfumat de florile cîmpului.
Prin urmare, o să luăm în considerare oferta voastră de a ne cumpăra pămîntul. Dacă vom decide să acceptăm, o să pun o condiţie. Omul alb trebuie să trateze animalele acestui pământ ca pe fraţii lui.
Eu sînt un sălbatic şi nu înţeleg nici un alt mod de a trăi. Am văzut mii de bizoni putrezind în preerie, abandonați de omul alb care i-a împuşcat dintr-un tren în mişcare. Eu sînt un sălbatic şi nu înţeleg cum poate calul-de-fier-fumegînd să fie mai important decât bizonul pe care noi îl omorîm doar ca să supraviețuim şi-i cerem iertare pentru asta.
Ce este omul fără animale? Dacă toate animalele ar pieri, omul ar pieri şi el de o mare singurătate a spiritului. Pentru că orice se întîmplă animalelor urmează curînd să i se întîmple şi omului. Toate lucrurile sînt legate între ele.
Deci, vă vom lua în considerare oferta de a ne cumpăra pămîntul. Dacă acceptăm, va fi pentru a ne asigura rezervaţiile pe care ni le-aţi promis. Acolo, poate, vom putea să ne trăim zilele care ne rămîn aşa cum dorim. Când ultimul om roşu va fi dispărut de pe acest pămînt şi amintirea lui va fi doar umbra unui nor alunecînd prin preerie, aceste ţărmuri şi păduri vor păstra încă spiritul oamenilor mei. Pentru că ei iubesc acest pămînt aşa cum un nou născut iubeşte bătăile inimii mamei sale. Deci, dacă vă vindem pămîntul, iubiţi-l aşa cum l-am iubit şi noi. Îngrijiţi-l aşa cum l-am îngrijit şi noi. Păstraţi în minte amintirea pămîntului aşa cum l-aţi primit. Şi cu toată puterea voastră, cu toată mintea şi toată inima, păstraţi-l pentru copiii voştri şi iubiţi-l, aşa cum Dumnezeu ne iubeşte pe toţi!
Atîta lucru ştim şi noi: pămîntul nu aparţine omului, ci omul aparţine pămîntului şi toate lucrurile sînt interconectate aşa cum sîngele uneşte o familie. Toate lucrurile sînt legate între ele. Orice soartă are pămîntul, aceeaşi soartă o vor avea şi fiii pămîntului. Omul nu a ţesut pînza vieţii, el e doar un fir în ea. Orice-i face el acestei pînze, îşi face lui însuşi.
Dar vom evalua oferta voastră de a merge în rezervaţia pe care aţi stabilit-o pentru oamenii mei. Vom trăi separat şi în pace. Contează prea puţin unde ne vom petrece restul zilelor. Copiii noştrii şi-au văzut părinţii umiliţi şi înfrînţi. Războinicii noştri au cunoscut ruşinea şi după ce au fost învinşi îşi consumă zilele în inerţie şi-şi otrăvesc trupurile cu mîncăruri dulci şi băuturi tari. Contează prea puţin unde vom muri. Triburile sînt făcute din oameni, nimic mai mult. Oamenii vin şi pleacă, la fel ca valurile mării.
Nici măcar omul alb care vorbeşte cu Dumnezeu ca și cu un prieten nu poate fi scutit de destinul comun al tuturor. Poate sîntem totuşi fraţi, în cele din urmă, vom vedea. Atîta lucru ştim şi noi, şi poate că omul alb îl va descoperi şi el într-o zi: Dumnezeul nostru este acelaşi. Poate credeţi că-l deţineţi aşa cum vreţi să ne deţineţi pămîntul – dar nu puteţi. El este Dumnezeul oricărui om, şi compasiunea Sa este aceeaşi, şi pentru omul roşu, şi pentru cel alb. Acest pămînt este preţios pentru El, iar a răni pămîntul înseamnă a-i dispreţui Creatorul. Şi oamenii albi vor trece, poate mai repede decît alte triburi. Continuaţi să vă contaminaţi aşternutul, şi vă veţi sufoca în propriile dejecţii.
Dar în pieirea voastră, voi veţi străluci, aprinşi de puterea Dumnezeului care v-a adus în aceste ţinuturi, şi din anumite raţiuni speciale v-a dat putere asupra lor şi asupra omului roşu. Destinul vostru este un mister pentru noi, pentru că noi nu înţelegem. Cînd bizonii au fost toţi măcelăriţi, caii toţi îmblânziţi, colţurile secrete ale pădurii îngreunate cu mirosul multor oameni şi vederea dealurilor înverzite, obturată de fire vorbitoare, unde este desişul? Unde este vulturul? Şi ce înseamnă să spui la revedere poneiului liber şi vânătorii? Sfârşitul vieţii şi începutul supravieţuirii.”

Acest discurs a fost ţinut de Marele Şef De Trib al Ligii Duwamish, cunoscut nouă ca Şeful Seattle, în anul 1854, cu un an înaintea marelui consiliu care avea să încheie tratatul între triburile indiene şi guvernul Statelor Unite.

SURSA: 

6 septembrie 2013

Adevarul ESTE.



Trebuie ca omul sa lucreze prin experienta personala.

Experienta lui, este aceea care ii va demonstra nevoia ce o are de a-si fixa un scop.
El trebuie sa lucreze din propria alegere, din propria lui voie si nu prin constrangere. Chiar efortul poate avea pret, daca provine dintr-un consimtamant liber, si nu din dorinta de a te conforma la idealul altuia.
Cand efortul inceteaza, actul devine spontan, perfectiunea este realizata, actiunea pura  e dobandita.Virtutea, efectuata prin efort, nu este virtute.

Omul trebuie sa aspire a pierde simtul eului, care ii ascunde adevarul si il impiedica a razbi pana la el. Sa nu cadem in greseala de a situa adevarul in afara de noi insine.
Adevarul se gaseste acolo unde nu este ego, unde nu este "eu". O mica frunza frageda in copaita mainii inchide eternitatea, daca stim sa o privim de dincolo de "eu"; si ea poate sa ne faca sa descoperim intr'adevar esenta a tot ceeace contine. Adevarul intreg.

Pentru ce sa-ti pui speranta in viitor ? Pentruce sa scrutezi trecutul ? Trecut, prezent, si viitor sunt irealitati.
Omul care se increde in timp, este prins in nalucirea lui. Interesul este sa traiesti in Prezentul etern in care omul concentrat, incordat intr-un echilibru perfect, stie sa prinda adevarul.

Adevarul lasa pe oameni indiferenti, pentruca ei nu stiu ca fara el nu pot fi fericiti. Ei cauta fericirea si nu adevarul si de aceea fericirea se fereste atat de ei.
Tot ceea ce spun este experienta mea, este adevarul pe care eu il traesc, acest adevar, pe care toti oamenii, toti, trebuie sa-l indeplineasca.
Da, aceasta indeplinire, aceasta desavarsire, nu este rezervata unei mici elite de initiati sau supra-oameni oarecari. Am spus, ca pentru mine, nu exista supra-om.

Adevarul nu este apanajul nici al unui centru anumit. El nu este nici detinut de vreo asociatie, de o institutie, de o biserica sau o academie oarecare. Adevarul nici nu se compara si nici nu se vinde. El nici nu se dobandeste prin merite. Adevarul este. Si e deajuns sa fii om. pentru a participa la esenta lui.

Jiddu Krishnamurti. 


SURSA: 

4 septembrie 2013

Iubitorii de animale il iubesc pe Eu.

Zilele acestea, se vehicula in presa stirea conform careia, in Bucuresti, o haita de caini a ucis un copil.

Fara indoiala, nu este nici cap de afis, nici rupt din breaking news. Stim prea bine situatia cainilor vagabonzi de peste tot. Stim si ca Bucurestiul se poate lauda cu atat de mult gunoi, incat a reusit sa ajunga la promitatoarea suma de 65. 000 de caini vagabonzi.
Astazi nu vorbim si despre sobolani, alti oportunisti ai civilizatiei noastre...

Si cu toate ca stiti, cu toate ca stiu si autoritatile, evident romanesti, s'a mers dupa cum ne e soiul pe gandirea autohtona: e bine si asa. Poate or sa vina altii sa ne rezolve problema, daca ii deranjeaza, ca pe noi, nu.

Consecinta indolentei colective a fost moartea unui om.

As indrazni sa ma gandesc ca de fapt noi l'am ucis. Insa nu va fortez limitele moralitatii.

Totusi, ca prostia mioritica sa poata inflori pe mai departe, mandra si cu coada sus, apar, tot evident,  si reactiile iubitorilor de animale.
Care cica nu sunt de acord cu masuri dure, aplicate unei situatii care tocmai a creat un precedent, ci eventual sa'i scarpine pe spate.

Cum se poate sa fim atat de duri cu bietele animale! - se vaicareste ipocrit gloata de iubitori...

Pai, sa'mi fie scuzata observatia urmatoare.

De ce dracu mai mananca atunci carne de porc! Sau vita, sau pui? - daca mai sunt atat de iubitori!

Mie de exemplu nu'mi plac cainii. Mi se pare mult mai sensibil sa iubesti porcii.
Si nici n'au omorat un copil!
Sa exterminam deci cainii si sa iubim porcii.

Stiti de ce?

Pt ca EU.

Ce va uitati asa la mine, cu chip atat de intrebator! Va raspund acusica!
Pt ca ...CAINELE este al MEU.  De fapt, noi iubim acest pronume, bata'l vina.
Eu, mie, al meu.

In concluzie... si ganditi'va bine!
Iubitorii de animale il iubesc pe Eu. 




17 august 2013

Despre CREATIE.



Am scris multa vreme impotriva sistemului.
Pentru ca'l urasc.
Nu urasc OMUL, ci pe el, diavolul.

Mi'am condus insa cititorii, dandu'le uneori mura in gura inspre esente, educandu'l  sa vada substanta.
Cel putin pe acest blog, mi'ar placea sa cred ca s'a lepadat suzeta, premergatorul si pampersii si ajungem incet si sigur inspre lucruri mature.

Haideti sa vedem cu ce va plictisesc astazi.

Motto:

Ascultă şi tu, pământule! Iată, voi aduce peste poporul acesta o nenorocire care va fi rodul gândurilor lui; "  - Ieremia 6. 19.

Am vazut pana acum starea de fapt care domina lumea noastra.  
Daca aveti contestatii, sperand ca e altfel de cum v'am prezentat, plangerile va rog sa le lasati in condica realitatii.  
Sa ne punem intrebarea legitima altfel, cui i se datoreaza TOTUL!

Majoritatea, au sa'si deverseze responsabilitatile in ograda altora. Asa e omul.
Unii pe sistem, altii pe scoala, pe politic, pe laic, pe matusa Tamara, insa putini au sa vina cu raspunsul corect:
 EU INSUMI!

.................


Haideti s'o luam cu alfa, ca oamenii de bun simt. 
Omul!-  e inteligent. Si nu ma refer doar la cititorii mei, care, evident, sunt mai inteligenti decat ai altora.
In consecinta, are unele ganduri.
Ganduri care pandesc, pardalnicele de ele la poarta, facand sarmanul Om sclavul actiunii.
Si iac'asa, omul nostru, naiv dar avid in ale creatiei, ia ghiciti care'i prima decizie pe care o ia: 
sa creeze!

.............


...si asa a aparut cacatul.

...............

Glumesc, evident.

Pe dracu.
Omul nostru a creat haos.
Academic spus, un rahat mare.

Fiind un amalgam de trairi, nedirijate intelectual, omul si'a creat o lume in care sa traiasca si care il reprezinta.
Putin ratata, insa plina de alti oameni, care'i impartasesc nu numai viziunea, ci mai ales suferinta.

In ajutorul omului nostru, au venit amicii mei, pe care'i critic cam de cand blogul, AUTORITATILE.

Fie politice, fie religioase, fie wtf cares mai ce.
Care l'au educat intru..uitare.
Sa uite adica!

Cum ce!
Ca el creaza!

Adica...lumea. Mediul lui . Personal. Si ca specie. 

 ...................


Entuziasmul imi scade dramatic vazand cum a inteles sa'si creeze realitatea.
Mai urate decat ruinele civilizatiei, ale moralitatii lui sunt doar perspectivele.
  
...................


Imbarligat, nu?
Stiu, stiu.
Altfel, nu ganditi!

Un lucru simplu, prieteni.
Voi va creati totul.
Puterea de'a va crea realitatea va este confiscata de politic, de laic, de oricine va preia responsabilitatea propriei creatii.

Puterea e a oamenilor.

Si a lor va fi in veci. 

Aveti puterea de'a crea un rai.
Sau, balamucul in care traim. 

Haideti sa nu ne lasam voia confiscata!
 



 

 


 


3 august 2013

Despre Autoritate.




  Din momentul in care am venit pe lume, ne este prezentata "mostenirea" culturala cu care au fost inzestrati parintii nostri, care la randu'le au primit de la parintii lor, care prin bunavointa inaintasilor lor au facut aceleasi lucruri, cam de cand lumea, am zice. Fara sa'si puna problema, nici unii, nici altii, daca darul cu care ne'au cadorisit e bun sau rau.

Conform cu aceasta credinta, stim ca viata noastra trebuie sa'si duca cursul dinspre punctul A inspre punctul B, de regula, fiind variatiuni pe aceeasi tema, cu finalitate determinata, fara sa faca prea multe bucle.

Asadar, crestem ca si copii, statistic, dupa niste norme.  Norme, carora ne supunem orbeste, fara sa ne punem problema, inca odata! - daca nu cumva conduc inspre un viitor premeditat, in care suntem inregimentati, fara drept de apel, rezultatele fiind unele..statistice!

De la gradinita, via scoala, ne sunt prezentate niste lucruri, intotdeauna intre niste limite bine stabilite, la care nu avem voie sa atentam prin intrebari legitime, ca nu cumva sa perturbam bunul curs al acestei masinarii.
Ne este inoculata asadar autoritatea.
Ca unui bun sclav.
Si iaca asa, castigam un stapan.

Evident, toate in folosul nostru.  Ca unor prosti autentici, si fara sa ne simtim macar indignati de situatie.

Ca masinaria sa fie greu detectabila, ne este predata pe fragmente.
Statul nu este una si aceeasi mizerie cu biserica, ca si cum n'ar functiona in interes comun: inrobirea si controlul.  Amandoua vanzand iluzii, proiectand existenta fiecaruia dinspre prezent inspre un viitor, viitor niciodata tangibil, insa cu scopul evident de'a dezbraca individul de personalitatea lui, inghesuindu'l intr'un grup de apartenenta unde sa se simta in aparenta siguranta, si de unde nu pune intrebari, doar executa docil. Genial, nu?


V'as intreba, manat de spiritul meu vesnic pus pe intrebari, cum ar fi viata fara acestea!
Adica, daca de exemplu, de mic copil, ati fost lasati fiecare sa functionati normal, coagulandu'va propria constiinta, nu prostia de la adapostul grupului! - si ajungand la o anumita maturitate spirituala?
Carei autoritati v'ai supune?

Uneia exterioare - fiind sclavi, sau uneia interioare - fiind oameni liberi?

Stim cu totii ca este usor incomod sa raspunzi in fata propriei constiinte, si preferabil este sa raspunda altii. Altii, care, prin bunavointa lor, ne preiau vina in cazul propriilor greseli comise in incercarea de'a evolua, insa intotdeauna in schimbul unor costuri.
Ori, mai simplu, cu putin curaj, asumarea directa a lor, cu riscul de'a ne simti putin stanjeniti de greselile noastre proprii, insa cu posibilitatea de'a le corecta si astfel maturiza. Singurul bici fiind propria constiinta, insa suficient de blanda totusi in a nu ne vinde altora.

Ce'am prefera, care autoritate: umanismul unei autoritati exterioare, care ne scapa de vina,insa dezbracandu'ne de noi insine.... sau lipsa de confort data de o constiinta vie pe care n'o  poti nici vinde, nici minti, dar care are ca finalitate noua creatie: OMUL ?
















17 iulie 2013

Vinovatii!



Fara nici o exceptie, ne mintim singuri.

Si cu toate ca aspiram si cautam pacea mintii, ne impiedicam de prejudecatile, ideile preconcepute care ne'au fost lasate mostenire, de cele mai multe ori de familie, si ca si cum n'ar fi de'ajuns, au contribuit la ele, scoala si..societatea.
Maldarul de gunoi ajungand sa eclipseze soarele fiintei noastre, ajungand sa nu mai stim cine suntem.

Iata o simpla cugetare.
Va las s'o rumegati cu mintea voastra.
S'o filtrati voi cognitiv.
Moral.

........................

In societatea noastra, ma simt ca la azil.
Condamnat sa'mi extrag spiritualitatea din realitatea existenta in minte, in timp ce o alta realitate ma constrange sa recunosc ca este suverana peste timpul meu, actiunile si fiinta mea.
Stiu ca si voi simtiti la fel.

.........................


 Am judecat in mintea mea un OM.
Si din cauza asta nu l'am mai putut iubi.

Vinovatul sunt eu.


Si voi, toti.  

.........................

Care mai e realitatea! 

23 iunie 2013

Despre tine insuti !

Motto:  Căci au iubit mai mult slava oamenilor decât slava lui Dumnezeu. " ( Ioan 12. 43. )



Stiti cum arata lumea in care traim, nu ?

O societate decazuta, decimata, condusa de interese directe sau nu, colaterale sau reciproce, neinsufletita de nimic, moarta in ea insasi, compusa din indivizi - produsi ai diferitelor institutii, creati special pt a servi unor scopuri bine definite, majoritatea prosti gramada dar cu pretentii savante, incapabili sa'si prevada propria finalitate sau a actiunilor pe care le intreprind.

 ..................

Dar haideti sa ne intoarcem ... cam obsesiv... la o idee pe care am mai tratat'o pe acest blog: omul si ce anume il face sa fie asta.
Omul, prieteni, e singura creatura de pe planeta asta care e constienta de sine. Stiti atat de bine, incat va enervez spunandu'va.
Va intreb, ca pe unii mult mai inteligenti decat mine, ca pt clasa 3-a:

"  - In ce anume isi oglindeste omul nostru constienta de sine?
 
 - Elev   romînescu ,  sa ne spui tu.

- In realitate, tovarasu' mizantrop. Si stiu nu numai eu asta, dar si copiii de clasa 4-a!

- Si ce'i aia realitate, elev romînescu ?

- Aia care ne inconjoara, tovarasu' mizantrop, ce, nu stiti?  "


Vedeti asadar, dragi cititori, cum copii de 11 - 12 ani stiu deja lucruri elementare.
Anume ca omul se vede pe sine insusi in oglinda realitatii, de care este inconjurat cu multa gratie.

Sa vedem insa evolutia elevului  romînescu  in urmatorii ani, lucru esential pt a afla de ce anume finalitatea elevului nostru este de a sfarsi prost gramada, cand a pornit  totusi atat de promitator, intelegand lucruri elementare...de clasa 3 - a.

..................................

Ajuns mare, il intalnim pe elevul nostru, acum un tanar vanjos de 30 de ani, la biserica. Asculta o predica, apoi canta si se ruga pt sufletul lui pacatos, dupa care intentiona sa se grabeasca inspre sectia de votare, sa'si exercite dreptul constitutional de'a vota pe cineva care sa'l reprezinte.

Mirat, il intreb daca'si aduce aminte de discutia de peste ani.  Aia in care stia ca este inconjurat de realitate, in fata careia singurul reprezentant era el insusi.
 - Sigur, imi raspunde vadit miscat !  Si'mi mai aduc aminte ca intelegeau si copiii de clasa 4- a lucrul asta!

....................................

Cum de totusi a ajuns la performanta de'a uita de realitate? Si de el insusi!

Simplu: perceptele, valorile, pachetul de ideologii si dogme, de invataturi...atat..atat de intepenite in prejudecati, in propriul construct omenesc,  l'au adus in situatia asta jenanta.

El, acum, nu se mai oglindea in realitate.
Se oglindea in ochii celorlalti.
De fapt...nu mai era chiar el. Era .....  altcineva.
Era cineva care iubea imaginea din ochii celorlalti. Un alt fel de sine insusi. Unul..fals.
Unul departe de candoarea unui copil sincer de clasa 3-a.
Un monstru.

...................................


Dupa cum bine ati intuit, elevul  romînescu  suntem fiecare dintre noi.
V'ati recunoscut, nu? Nu intru in amanunte, ca sa nu ziceti ca va violez intimitatea, cu toate ca este atat de previzibila...

....................................

Ce n'a inteles elevul nostru?
Un lucru elementar: realitatea va fi intotdeauna cu voi.
 Doar daca....


.....doar daca nu veti alege sa va creati alta.

Stiti, constructul ala omenesc puturos, creatia propriei voastre minti si maini, care va fi in final propriul vostru mormant.
Stiu, va intrebati dupa ce distingem duhoarea constructului oemenesc. Va inteleg. Si eu m'am intrebat odata.
Ferice de voi ca intrebati, pt ca adevarat va spun ca cine intreaba, gaseste raspunsuri!

Putoarea constructului omenesc se simte dupa interesele proprii si personale carora la servim ca orbii, se simte dupa frica de'a ne asuma raspunderi personale, dupa indolenta, dupa ignoranta, dupa lasitatea care ne impiedica sa recunoastem ADEVARUL, dupa lipsa de valori care ne ghideaza.

Pt ca prieteni!
Realitatea asta NOI o cream!
Prin fiecare gand, prin fiecare actiune a noastra.
Si in asta traim, transformandu'ne vietile in rai sau iad.  Pe ale noastre sau pe ale altora.

Responsabilitatea nu este a politicianului, nici a preotului, nici a altuia.
Ci a fiecarui om in parte.

Ma rog, vorbesc despre cei vii.

Ceilalti, fuguta la biserica si la sectia de votare.
Aveti o viata de vandut:
a voastra.