8 iulie 2012

Prin noroiul propriei istorii.



  Stim cu totii povestea creeatiei biblice, povestea parintelui nostru Adam. Insa o stim dintr’o perspectiva religioasa, fara sens parca. 
O poveste desprinsa  dintr’o realitate alternativa, proiectata undeva dinspre nicaieri si inspre nicaieri. Poveste pe care o mare majoritate  se multumeste s’o accepte si s’o multimplice la nesfarsit, chiar daca n’a inteles mai nimic.  Sigur, se pot extrage multe invataminte, se poate filosofa pe marginea ei, insa intotdeauna se ignora partea ei reala, miezul: realitatea istorica. Autenticitatea ei. Adevarul. 

Ultimele articole nu le’am postat intamplator, ci am vrut sa conduc cititorul inspre anumite concluzii. Am vrut sa’I las placerea de’a avea propria revelatie. Daca s’a inamplat sau nu, n’am de unde sa stiu.  

Din pacate, lecturarea Bibliei a ajuns sa fie exclusiv o preocupare religioasa, ignorandu’se aspectele istorice, antropologice, filosofice si chiar practice, dar nu numai, limitand intelegerea la una saraca si fara sens. 
Oare asta a vrut cel ce’a trimis mesajul?  Sa creeze o rasa de zombie, de clone, care sa nu puna intrebari, dar care sa invete incantatii religioase si sa’si proiecteze intreaga existenta in afara realitatii

Haideti sa parcurgem impreuna putin din ceea ce as numi adevarata istorie a umanitatii. Istorie scrisa nu de cei aflati la putere, nu de cei capabili sa manipuleze trecutul – si astfel prezentul si viitorul. 

Povestea noastra incepe cu Adam. Adam inseamna OM.  Tare ma tem ca totul are o semnificatie simbolica aici, iar Om ar insemna  chiar…specia noastra.  Specie  numita generic Adam.
In varianta biblica, omul era asezat intre Tigru si Eufrat, undeva in Mesopotamia.  Existenta lui se limita la lucruri simple, de baza. Adevaratele nevoi zilnice.  Intotdeauna, la baza, in orice parte a globului, societatile primitive erau de vanatori-culegatori. Nu munceau. Culegeau roadele  pamantului, existand o incredere deplina intre om si mediul sau.  Asa erau societatile din Mesopotamia, din Africa, Asia, si chiar amerindienii. 

Ceva ciudat a trebuit sa se fi intamplat si a dus la ruptura dintre om si mediu, in sensul profund al perceptiei, astfel incat omul nu s’a mai multumit cu ce primeste si a inceput sa produca.  Sa risipeasca. Sa  nu mai aiba incredere deplina in mediu. Astfel, biblia scrie ca a fost  alungat din paradis.
Acum,  el  exista, dar nu mai traia dupa fluxul naturii. Era “ afara “. ( Geneza 3.23 ).
Nu mai primea ce I se dadea. Voia sa controleze.
A trebuit sa’si castige existenta. Sa munceasca! ( Geneza 3.17-18 ).

Din acest moment, aceeasi Biblie scrie ca Omul a avut 2 descendenti: Cain si Abel.  Se pare ca nevoia de control asupra  mediului  s’a  diversificat  in 2 deprinderi : pastori si agricultori. 
Cain cultiva pamantul, iar Abel  se ocupa cu pastoritul.  Amandoua  fiind mijloace prin care omul isi controla propria viata, agresand mediul.  Iar dintre cele doua, cea mai putin agresiva, considerand sursa,  fiind cresterea animalelor.  Agricultorii aveau nevoie de tot mai mult pamant, intrand astfel in conflict cu crescatorii de animale, consecinta fiind crima. Cain l’a omorat pe Abel. 

Un lucru interesant de remarcat e urmatorul: Dumnezeu l’a creeat pe Om dupa chipul Lui. Insa omul cand avut copii, I’a avut dupa chipul propriu. ( Geneza 5. 1-3 ).
Oare ce s’o fi intamplat in mintea omului, si in ce fel I s’a schimbat perceptia, daca urmasii lui ii semanau lui si nu Creatorului ? 

Din acest moment, omul  si’a pierdut generatie de generatie esenta “divina”, diluandu’si cunostinta despre realitatea din care a fost alungat, pana intr’atat incat a ajuns intr’o crunta robie.
Controlul asupra mediului s’a extins incet si asupra semenului. Foamea. 

Foamea de control si putere sunt bazate pe crima, lacomie si uzurpare. Iar acestea  oricat le hraneste, ramane cu o foame… si mai mare. Un monstru care creste. Leviathanul.
Ajungem in Egipt, primul imperiu. Prima putere mondiala, bazata pe principiul fortei, al agresiunii totale asupra mediului si semenului.   

Se intampla ca evreii sa fie robi in Egipt, iar Moise, sa’I scoata din robie si sa incerce sa’I indrume inapoi inspre originile omului. O lume fara agresiune, fara forta, fara realitate alternativa, fara minciuna, bazata pe increderea totala intre om si mediu, exact ca la inceput.
Dar, din pacate, asa cum s’ar intampla si acum, asa cum s’a mai intamplat de destule ori in decursul istoriei, mintea omului e prea intepenita in mediul care I’a creeat perceptia, incat refuza. E prea dependent. Refuza realitatea, libertatea, chiar daca sunt evidente.
Astfel, ajunge sa se deformeze si mai tare, cerand sa fie condus de un OM! Israelitii cer un imparat!
Degeaba sunt avertizati ca vor ajunge sclavi. Isi aleg imparat!
Observati  deformarea perceptiei omului?
Omul la origine liber, traind in armonie cu legile naturii. Singura lege vie si adevarata.
Versus omul ajuns sclavul semenului si legilor absurde menite sa'i  reglementeze convietuirea!  
Omul a inebunit!
 Iar asta noi o numim cu mandrie “ PROGRES “ !

“PROGRESUL”  civilizatiei a ajuns sa produca mult gunoi si multi morti.
Tot “ progresul “ a facut planeta praf.  A pustiit totul.
Ne platim existenta.
Ne’am facut legi prin care cei bogati stapanesc peste saraci. Banul.
Banul, o alta gaselnita prin care cei care’I au stapanesc peste cei care n’au. Proprietatea.
Locke si Smith ne’au explicat cum sta treaba cu proprietatea….
 In timp ce vanatorii-culegatori n’aveau nimic , insa prin asta TOTUL, baietii destepti ne’au trasat granite peste granite. Prejudecati peste prejudecati, ajungand sa sfidam ridicolul.
 Legi absurde peste legi absurde, date azi doar spre a se anula maine.  Si o intreaga lume indobitocita peste veacuri ajunge sa traiasca intre aceste limite impuse de OM.
O intreaga nebunie! Omul si’a pierdut mintile!
Si’a pustiit casa, planeta, si’a nenorocit existenta, isi omoara semenul, a distrus tot. A exterminat  specii.
Si  asta e numit  “ progres “ !
Ce’am castigat?  Dependenta. Depindem de tot.
Nevoile noastre nu mai sunt roadele pamantului. Nevoile noastre sunt cateva sute. Avem nevoie de  te miri ce ca sa fim “ fericiti “. Si tot nu santem! De ce oare? De ce simtim totusi ca nu suntem impliniti?
Insinctele noastre naturale au degenerat in cele mai josnice patimi, plasandu’ne de cele mai multe ori sub icoana animalelor.
Ni se promite eliberarea, de catre religii, politicieni, guru, daca se poate totul pe…bani. Totul e afacere. Toti mint!  ( Ieremia 8.10 – “. Căci de la cel mai mic până la cel mai mare, toţi sunt lacomi de câştig mârşav, de la proroc până la preot, toţi înşală!”.   )

Omenirea a luat’o razna iar directia e distrugerea. Nimeni nu poate contesta asta. Cine ridica sabia, de sabie va muri. Se intoarce impotriva noastra!
Cat de departe suntem de originile noastre? Cat ne’a ajutat “progresul “ ? Cat de bine ne’a facut siluirea la care am supus planeta sau semenii?  Cat? Durata propriei vieti?  Placerea perversa de’o clipa ? Doar atat valoreaza omul?
Printre noi mai sunt oameni care au reminescente de umanitate, de normalitate.  Din inconstientul nostru mai ies la suprafata, uneori,  din deprinderile si normalitatea ancestrala. 
In prima faza, constatam ca ceva nu’I in regula cu totul. Pt ca mai apoi, scormonind prin noroiul propriei istorii sa intelegem incotro e ADEVARUL.  CEL pe care l’am uitat. Cel pe care l’am batjocorit, fara ca El sa riposteze vreodata. Natura lui nu e agresiva ca a noastra. El indura si asteapta.

 Ne asteapta inapoi, ACASA.   Iar aici, asa, acum, nu e ACASA. 

Ne'am desavarsit opera creand un sistem, o masina care a ajuns sa ne guverneze vietile, care face sa ni le traim in uitare, care a ajuns stapanul nostru, inamicul nostru, iar acest sistem ne transforma pas cu pas mintile intr'unele sintetice, goale si  fara viata. 

Acum vrem noi un imparat!  Dar nu cum cereau evreii. Acum vom avea unul care ne va controla total.
Am pierdut...tot. 




Doar daca....