4 iulie 2012

Ishmael - Daniel Quinn

 


.......................................

Folosindu-şi creionul ca şi arătător, a indicat zona dintre Tigru şi Eufrat. 
 — Aceasta, desigur, este pământul dintre râuri, locul de naştere al Takerilor. Ce crezi că reprezintă punctele? — Popoare de Leaveri? 
 — Exact. Nu sunt gândite ca şi o exprimare a densităţii populaţiei. Şi nici nu sunt făcute să indice că fiecare bucată de pământ disponibilă era locuită de vreun popor de Leaveri. Ceea ce indică este faptul că asta nu se-ntâmpla nici pe departe într-o lume pustie. Înţelegi ce-ţi arăt? 
— Păi, cred că da. Tărâmul Căderii se află în interiorul Semilunei Fertile şi era înconjurat de non agricultori. 
 — Da, dar pe lângă asta, îţi mai arăt şi faptul că, la vremea respectivă, la începutul revoluţiei voastre agricole, aceşti Takeri timpurii, fondatorii culturii voastre, erau necunoscuţi, izolaţi,neînsemnaţi. 
Următoarea hartă din acel atlas istoric este cu patru mii de ani mai târziu. Ce te-ai aştepta să vezi pe ea?
 — M-aş aştepta să văd că Takerii s-au extins. A încuvinţat din cap, indicându-mi să întorc pagina. Aici, un oval desenat, denumit
Culturi Calcolitice , cu Mesopotamia în centru, înconjura întreaga Asie Mică, şi toată zona dinspre nord şi est până la Marea Caspică şi la Golful Persic. Ovalul se extindea înspre sud până la intrarea în Peninsula Arabică, care avea o zonă haşurată în care scria
Semiţi 
 — Acum, a spus Ismael, avem ceva martori. 
— Cum aşa? — Semiţii n-au fost martorii oculari ai evenimentelor descrise în capitolul trei din Geneză.A desenat un mic oval în centrul Semilunei Fertile. 
— Acele evenimente, cunoscute la un loc sub numele de Cădere, au avut loc aici, la sute de kilometrii nord de Semiţi, într-un cu totul alt popor. Vezi cine erau ei? 
— Potrivit acestei hărţi, erau caucazienii. 
— Dar acum, în anul 4500 î.e.n. Semiţii sunt martorii oculari ai unui eveniment ce are loc chiar în faţa casei lor: expansiunea Takerilor.
 — Da, înţeleg.
 — În patru mii de ani, revoluţia agricolă începută în zona dintre râuri s-a răspândit peste Asia Mică în vest, şi înspre munţii din nord şi din est. Dar înspre sud se pare că au fost blocaţi. De ce anume? 
 — După câte se pare, de semiţi.
 — De ce? De ce o blocau semiţii? 
— Nu ştiu. 
— Ce erau semiţii? Erau agricultori? 
— Nu. Harta arată clar că nu făceau parte din ceea ce se petrecea cu Takerii. Deci presupun că erau dintre Leaveri.
 — Da, Leaveri, dar nu mai erau vânători-culegători. Şi-au dezvoltat o altă adaptare ce urma să devină tradiţională pentru popoarele semitice.
 — A, erau pastori. 
— Desigur. Ciobani.A indicat graniţa dintre cultura calcolitică, a Takerilor, şi semiţi.
 — Deci ce se întâmplă aici?
 — Nu ştiu. Ismael a arătat cu capul spre Bibliile lângă picioarele mele. 
— Citeşte povestea lui Cain şi Abel din Geneză, şi vei afla. Am ridicat-o pe cea de deasupra şi am deschis-o la capitolul patru. Câteva minute mai târziu am murmurat: 
— Dumnezeule!  
 
După ce-am citit povestea în toate cele trei versiuni, mi-am ridicat privirea şi am spus. 
— Uite ce se întâmpla: de-a lungul acelei graniţe, Cain îl ucidea pe Abel. Muncitorii pământului îşi udau câmpurile cu sângele pastorilor semiţi. 
— Desigur. Asta s-a întâmplat întotdeauna de-a lungul graniţei de expansiune a Takerilor: Leaverii sunt ucişi pentru ca mai mult pământ să poată fi cultivat. Ismael şi-a ridicat mapa şi a deschis-o la propria lui hartă a acestei perioade. 
— După cum vezi, haşurările agricultorilor s-au răspândit peste întreaga zonă, cu excepţia teritoriului ocupat de semiţi. Aici, la graniţa ce separă muncitorii pământului de pastorii semiţi, Cain se confruntă cu Abel
Am studiat harta câteva momente, iar apoi am clătinat din cap: 
Şi cei ce studiază Biblia nu înţeleg asta?
— Nu pot spune, desigur, că nici unul dintre ei nu a înţeles asta vreo dată. Dar majoritatea citesc această poveste ca şi cum s-ar fi petrecut într-un tărâm de basm, ca şi una dintre fabulele lui Esop. Cu greu le-ar trece prin cap să o vadă ca pe un elemet de propagandă de război a semiţilor. 
— Exact asta e, clar. Ştiu că întotdeauna a fost un mister motivul pentru care Dumnezeu l-a acceptat pe Abel cu ofrandele lui, dar l-a respins pe Cain cu ofrandele sale. Asta explică totul. Cu această poveste semiţii le spuneau copiilor lor, "Dumnezeu e de partea noastră. Ne iubeşte pe noi pastorii, dar îi urăşte pe acei muncitori ai pământului din nord." 
— Aşa-i. Dacă citeşti povestea ca şi cum şi-ar avea originile printre proprii tăi strămoşi culturali, este incomprehensibilă. 
Începe să capete sens doar când realizezi că îşi are originile printre inamicii strămoşilor tăi culturali.