5 mai 2012

Leviathan: fiara dezordinii

Leviathanul este o fiinţă monstruoasă, evocată în mai multe rânduri în cărţile Bibliei (în Isaia, în psalmi, în cartea lui Iov, în Apocalipsă). Monstrul dormitează amorţit pe fundul mării; nu este bine să fie trezit din somn. Forma lui e, poate, aceea a unui dragon, a unui şarpe uriaş sau a unui crocodil.

Leviathanul simbolizează contrariul ordinii, forţa necruţătoare, malefică şi invincibilă, care poate transforma buna rânduială a lumii în haos. Dacă era trezit din letargie, Leviatanul putea înghiţi soarele (iudeii îşi explicau în acest chip eclipsele), aruncând lumea în bezna indistincţiei: „Cine este atât de nechibzuit încât să-l întărâte?” (Iov, 41: 9-10). Iconografia medievală sugerează Leviathanul printr-o gură monstruoasă, în care se prăvălesc sufletele păcătoşilor. El este intrarea în infern.

În filosofia politică, Leviathanul a devenit un simbol al Statului atotputernic, care stăpâneşte şi oprimă indivizii, având drept de viaţă şi de moarte asupra lor. Din simbol al haosului, el devine simbol al arbitrariului statal. Thomas Hobbes (1588-1679) şi-a intitulat tratatul de filosofie politică: Leviathan or The Matter, Forme and Power of a Common Wealth Ecclesiasticall and Civil (1651).

Într-un comentariu al tratatului lui Hobbes, Carl Schmitt reproşează filosofului englez tocmai alegerea acestui titlu. Hobbes nu avea o bună cunoaştere a mitologiei. El nu trebuia să-şi intituleze tratatul despre puterea Statului Leviathan, ci mai potrivit Behemoth. Totuşi, una din operele postume ale lui Thomas Hobbes se numeşte Behemoth or the Long Parliament.

Emil Gheţu