31 decembrie 2012

Arma supremă de distrugere în masă: Controlul vremii


Tehnicile de modificare a mediului (ENMOD) pentru utilizare militară constituie în contextul prezent arma supremă de distrugere în masă.
 Ironic, Pentagonul, în timp ce recunoaşte oficial capacitatea sa de a modifica vremea Pământului pentru scopuri militare, spune că se alătură eforturilor de a studia impactul încălzirii globale.
 În studiul pe care l-a efectuat, niciun cuvânt nu este menţionat cu privire la programul său principal de război meteorologic: HAARP, ce are baza în Gokona, Alska, administrat în comun de Forţa Aeriană Americană şi Marina Americană.
Un fapt despre care nu se vorbeşte în dezbaterile privind schimbările climei la nivel global este cel al modificării condiţiilor meteorologice, prin apelul la o nouă generaţie de arme electromagnetice sofisticate. Atât Rusia, cât şi SUA, au dezvoltat capacităţi de manipulare a climei în scopuri militare.
Modificarea intemperiilor, potrivit documentului AF 2025 a Forţei Aeriene Americane “oferă luptătorului în război o gamă largă de posibile opţiuni de a învinge sau constrânge capacităţile unui adversar, acestea mergând până la declanşarea inundaţiilor, a uraganelor, secetelor şi cutremurelor.
Modificarea condiţiilor meteorologice va deveni o parte din securitatea internaţională şi ar putea fi realizată în mod unilateral. Ar putea avea aplicaţii ofensive şi defensive şi ar putea fi folosită chiar şi în scopuri de descurajare. Abilitatea de a genera precipitaţii, ceaţă şi furtuni pe Pământ sau de a modifica vremea spaţială şi producţia vremii artificiale sunt toate o parte dintr-un set integrat de tehnologii militare”.

Tehnicile de modificare a vremii au fost aplicate de către armata americană de peste jumătate de secol. Matematicianul american John von Neumann, în colaborare cu Departamentul de Apărare American, şi-a început cercetarea privind modificarea condiţiilor meteorologice la sfârşitul anilor ’40, în punctul culminant al Războiului Rece şi a prevăzut “forme de luptă de război care sunt de neimaginat”.
În timpul Războiului din Vietnam, tehnici de creare de nori au fost folosite, începând cu 1967 sub numele de Proiectul Popeye, al cărui obiectiv era să prelungească sezonul musonului şi să blocheze rutele de aprovizionare ale inamicului de-a lungul drumului Ho Chi Minh.
Armata SUA a dezvoltat capacităţi avansate care atunci când sunt activate modifică selectiv tipare de condiţii meteorologice. Tehnologia, care este perfectată în cadrul Programului de Cercetare Aurorală Activă de Înaltă Frecvenţă (HAARP), şi care este o anexă a Iniţiativei de Apărare Strategică, “Star Wars”. Dintr-un punct de vedere militar, HAARP este o armă de distrugere în masă, acţionând din afara atmosferei şi fiind capabilă să destabilizeze sistemele agricole şi ecologice din jurul lumii.
Există şi o Convenţie în ceea ce priveşte Interzicerea Utilizării Militare sau în Orice Alt Mod Ostil a Tehnicilor de Modificare a Mediului care spune că: “Termenul «tehnici de de modificare a mediului» se referă la orice altă tehnică pentru schimbarea, prin manipularea deliberată a proceselor naturale, a dinamicii, compoziţiei sau structurii Pământului, inclusiv a  biotei sale, a litosferei, hidrosferei şi atmosferei, sau a spaţiului cosmic”.

“Armamentul meteorologic” este arma supremă de distrugere în masă, cu potenţialul de a destabiliza ecosistemul inamicului, distrugerea agriculturii sale, dezactivarea reţelelor de comunicare. Cu alte cuvinte, tehnicile ENMOD pot afecta o întreagă economie naţională, pot sărăci milioane de oameni şi pot “ucide o naţiune” fără ajutorul trupelor şi armamentului militar.
Prin acest articol, profesorul Michel Chossudovsky doreşte reluarea dezbaterii privind pericolele armamentului de război meteorologic şi speră că va contribui la lărgirea obiectivului pacei mondiale care necesită “dezarmarea” neobosită a aparatului militar SUA-NATO.

  • Războiul meteorologic
 Expansiunea semnificativă în ceea ce priveşte arsenalul de război meteorologic al Americii, care reprezintă o prioritate pentru Departamentul de Apărare, nu este un subiect nici de dezbătut şi nici de discutat. În timp ce ecologiştii dau vina pe administraţia Bush pentru că nu a semnat protocolul Kyoto, problema “războiului meteorologic”, în special manipularea tiparelor vremii pentru uz militar, nu este niciodată menţionată.
Forţa Aeriană Americană are capacitatea de a manipula clima fie în scopuri de testare, fie pentru simpla utilizare a informaţiilor militare. Aceste capacităţi se extind până la declanşarea inundaţiilor, uraganelor, secetelor şi cutremurelor. În ultimii ani, cantităţi masive de bani au fost alocate de către Departamentul de Apărare American pentru o dezvoltare şi o perfecţionare în continuare a acestor abilităţi.

Nu trebuie să mai spunem faptul că acest subiect este un tabu ştiinţific. Posibilitatea manipulării mediului sau a condiţiilor meteorologice, ca parte dintr-o agendă militară, nu este considerată niciodată relevantă. Analiştii militari sunt muţi în ceea ce priveşte acest subiect. Meteorologii nu investighează problema, iar ecologiştii sunt prea captivaţi de problema încălzirii globale şi a protocolului Kyoto.
Ironic, Pentagonul, în timp ce recunoaşte capacitatea sa de a modifica vremea Pământului pentru utilizare militară, s-a alăturat consensului încălzirii globale. Într-un studiu major, Pentagonul a analizat în detaliu implicaţiile diferitelor scenarii de încălzire globală.
Documentul Pentagonului constituie o muşamalizare convenabilă. Niciun cuvânt nu este menţionat în ceea ce priveşte programul său principal de război meteorologic: HAARP, ce are baza în Gokona, Alska, administrat în comun de Forţa Aeriană Americană şi Marina Americană.
Există mai multe explicaţii principale privind vremea şi schimbările climatice, însă niciuna dintre acestea nu explică complet evenimentele foarte neobişnuite şi complet haotice ale vremii, fără să mai menţionăm de “costurile umane” şi devastările produse, care au dus la destabilizarea unui sistem ecologic şi agricol. Aceste explicaţii nu s-au referit niciodată la problema manipulării climei pentru uz militar.

SURSA:  

29 decembrie 2012

Aparitie editoriala!

Anunt cu placere o noua aparitie editoriala.
Sub semnatura prietenului meu Dumitru George, cel care semneaza blogul Reset Your Religion , recomand cu caldura romanul " Pana cand viata ne va desparti ".

http://www.librariaatlas.ro/pana-cand-viata-desparti-p-19400.html


Inspirat dintr-un caz autentic, romanul relateaza povestea unui baiat nascut in Romania, emigrat in Spania si stabilit definitiv in Germania. Romanul nu este altceva decat o fotografie a relatiilor interumane in diversitatea lor, fie ca este vorba despre relatii sociale, interreligioase, interculturale, sau pur si simplu relatia oscilanta a unui cuplu, incepand de la momentul cunoasterii celor doi parteneri si continuand mult timp dupa drama divortului. Sunt redate in paginile sale, intr-un mod foarte ilustrativ, conflictele sociale, de constiinta, religioase, dar mai ales cele de ordin personal, sufletesti, psihologice, atunci cand personajul principal ajunge la un moment de cumpana din viata sa, moment in care trebuie sa faca decisiva alegere intre a se sinucide sau a continua sa lupte.

Romanul nu reprezinta doar descrierea luptei inversunate a unui parinte de a-si mai vedea copilul pierdut dupa divort, ci a insasi vietii in sine in toata complexitatea ei, privita din punctul de vedere al cuiva educat intr-o biserica neoprotestanta.
Personajul se metamorfozeaza religios o data cu trecerea timpului, cunoaste de-a lungul anilor diferite tari si culturi, isi schimba mentalitati si renunta la prejudecati… cu alte cuvinte trece printr-un lung si dureros proces al definirii si cautarii de sine. Cazul sau poate fi foarte bine povestea tragica a multor tati care isi pierd dreptul de a-si mai vedea si auzi copilul in urma unui proces de divort dureros, lucru care ii urmareste din punct de vedere psihic multi ani dupa aceea. Autorul propune cititorului, in final, singura solutie viabila intr-un astfel de caz: speranta. Iar deznodamantul cartii demonstreaza cu putere ca viata merita traita, oricat de negri ar parea norii de deasupra capului la un moment dat.

26 decembrie 2012

Pamant primordial.

Oare daca ne'am fi folosit inteligenta, unde am fi fost?  Oare daca n'am fi fost brutali, agresivi, competitivi, lacomi, ci doar...nevinovati..cum ne'ar fi aratat lumea?


20 decembrie 2012

Cum sa iesi din sistem !

Ce te tine pe loc ?
De ce esti inca sclav ?
De ce umanitatea este exploatata milenar de o mana de oameni ?

1. Prostia este prima pe lista pacatelor libertatii si trebuie considerata pacatul principal in societate si istorie. Este pacat ca prostia nu e dureroasa. Nu mai poate fi vorba doar de ignoranta intr-o societate care creste considerabil in stupiditate. Aici se incadreaza si cei care isi urmeaza drumul tinand cont de absolut tot ce li se spune. Mijloacele de informare promoveaza o prostie cultivata ca atitudine, care nu este doar acceptata ci si laudabila (docilitatea este considerata o virtute de catre sistemul ticalosit). Oamenii trebuie sa invete sa vada prin 'trucuri' si nu-si pot permite sa fie atinsi de prostie si manipulare.
"Cel mai bun argument împotriva democraţiei este o discuţie de 5 minute cu un votant obişnuit" - Winston Churchill

2. Vanitatea - sistemul te maguleste sa muncesti peste masura si sa consumi pentru fericire si normalitate, traduse eventual ca si apartenenta la grup. Aceasta greseala este la egalitate cu prostia prin modul in care sunt pastrati banii in circulatie in zilele noastre. Natura fiecaruia impune un anumit sentiment de superioritate indiferent daca acesta este justificat sau nu.

3. Asimilarea - Este greseala de a te conforma opiniei si dogmei pe care initial nu o accepti. Aceptarea acestui compromis inseamna asimilarea ta in masa de carne inerta, transformarea si schimbarea ta in ceva care urasti si dispretuiesti ; paradoxal oamenii se asimileaza inconstient pentru a fi acceptati exact de acei oameni pe care-i urasc si dispretuiesc.

Sistemul de asimilare porneste din copilarie, din gradinitele si cresele devenite peste noapte obligatorii, scoala (indoctrinare), religie (indobitocire) - practic impunerea unei scari de valori false. O copilarie sintetica va atrage automat o viata sintetica. Totodata mental vei fi dezarmat, vei fi orbit - sistemul iti va sterge orice urma de bun simt care te-ar mai putea slava.


4. Autoamagirea este un alt pacat important. Mondial "idealul" suna cam asa: o munca bine platita si iluzia ca o vom duce mai bine, salariu mai mare, loc de munca mai bun = fericire. Am devenit sclavii unor iluzii si mai grav, este ca si atunci cand le vedem ne facem ca nu observam. Frumoasa viata pe care o ducem: tragem ca hamalii sa platin niste impozite si taxe puse de niste degenerati, facem si doi, trei copii pentru diversificare si la batranete asteptam sa murim cu gandul ca ce rahat mare am realizat. Am fost prinsi de mitul carierei si a reusitei in viata. Dependenta fata de sistem prin intermediul ratelor la banci este firul care ne tine in lesa.

5. Conformismul - evident, din punct de vedere social. Vulgul intotdeauna va judeca ideile noi prin prisma omului care le-a emis si nu a logicii sau a eticii. Oamenii imita si se compara intre ei ; oamenii doar au senzatia ca gandesc. Iti dai seama cum se nasc alegerile si deciziile lor de fapt, cum pot fi influentate. Foarte putini gandesc cu adevarat. Prostii urmeaza 'turma', lasand o entitate impersonala (statul, corporatia, scoala, corectitudinea politica) sa dicteze. Cheia este sa fii propriul Stapan si sa nu te lasi inrobit de "nascocirile" majoritatii care defapt sunt atent implantate de catre o elita.

"Scepticismul este primul pas spre adevăr" - Denis Diderot


6. Lipsa de perspectiva poate aduce multa suferinta pentru un om. Invata sa diferentiezi adevaratele dorinte de influentele societatii (trenduri). Niciodata nu trebuie sa pierzi din vedere cine esti, ce ai devenit. Noi facem istoria acum, in fiecare zi. Pastreaza intotdeauna in minte o ampla imagine istorica si sociala, raporteaza-te atat la tine cat si la grup, societate. Traieste in prezent, dar nu scapa din vedere viitorul.

7. Religia contra Spiritualitatii
- fii constient ca religia este doar o metoda de indoctrinare fortata a lumii, este primul pas catre globalizare - impunerea unei religii (dogme) cu de-a sila. Odata dogma insuflata oamenii gandesc la fel, deci vor actiona la fel, se vor supune aceluiasi stapan si set de reguli pe care culmea stapanii niciodata nu le vor respecta. In plina epoca crestina regii aveau in mod oficial curtezane si concubine. Crestinismul a nascut robul din evul mediu, taranul incult asuprit de feudali. Actualmente taranul s-a transformat in pinguin care sacrifica prezentul pentru eternul maine.


8. Egoul impus - Trebui sa incepem sa oprim imitatia ce are loc zilnic in viata noastra, sa ne scuturam de influente si conditionari impuse de societate ca sa putem gandi liber ! Egoul nu este ratiune, este ratiune deformata, limitata, impusa - ca si mecanism de gandire valideaza doar informatiile benefice individului sau grupului din care face parte, informatiile contrare sunt ignorate sau chiar considerate false. Ego-ul este un cenzor al mintii si al deciziilor.

Egoul este cel mai comun element indivizilor dintr-o anumita societate. Egoul este o conditionare, un algoritm implantat sub care mintea este dresata sa functioneze (stramb, evident) dupa cum vor unii (regii, comunistii, capitalistii, preotii, corporatistii etc).
"Toate partidele fără excepţie sunt forme de absolutism când caută puterea"- Pierre-Joseph Proudhon


9. Lipsa de estetica - Estetica este ceva personal, subiectiv, reflecta propriul caracter, dar exista si sensuri universal-valabile ale placutului si frumosului care nu pot fi negate. Actualmente suntem inundati de kitch, de prost gust, de bumbastic si de socant de dragul socului... prin propagarea uratului asistam la o inversare a scarii de valori - manipulare.

10. Moartea - Guvernele cheltuiesc miliarde de dolari pe secunda pe razboaie, pe drumuri, pe poduri si borduri - dar niciun cent pe o tehnologie de prelungire a vietii. Am fost indobitociti de religie si sistem sa credem ca o fiinta complexa precum omul este normal sa moara. Principala cauza a coruptiei este imbatranirea, multi actioneaza in virtutea "o viata am"... Oamenii nu isi permit luxul verticalitatii atunci cand corpurilel lor se degradeaza - nu vei fii tanar pentru totdeauna. Evolutia spirituala ? La ce bun sute de renincarnari daca memoria iti este resetata defiecare data ? Care ar fi scopul decat controlul tau, o tot iei defiecare data de la zero sa te joci de-a sclavu', Sisif, Oburus, sarpele care isi inghite coada. S-a ajuns sa iti pierzi 27 de ani in scoli doar ca sa poti profesa o meserie. Populatia este intr-o cretere continua - de unde tot vin sufletele astea ? Crezi ca toti oamenii au suflet / spirit ?

"Cum se face că ştim atât de puţin, deşi avem la dispoziţie atăt de multă informaţie?" - Noam Chomsky


Eu, ca si altii - defapt nu scriem pentru desteptarea maselor care prin excelenta nu citesc mai nimic, ci pentru cei care vor sa devina puternici sau sunt deja.

Let there be light
NOI suntem observatorii !
NOI va impartasim observatiile noastre.
Voi vå alegeti viitorul !


SURSA: 

3 decembrie 2012

Christos. Interior

Am evitat mult timp să folosesc această sintagmă pentru că vreme îndelungată ea a suscitat enorme conflicte. Şi o mai face şi acum. Am evitat să intru pe domeniul disputei teologice şi teoretice, preferând să pun alte nume acestei stări de conştiinţă colectivă care se numeşte Christos. Sunt perfect conştient de tensiunile, pasiunile doctrinare şi furia cu care unii apără poziţionările rigide ale instituţiilor care administrează credinţa în dumnezeu, dar am hotărât acum că subiectul este mult prea important pentru a mai evita să rostesc numele celei mai importante trăiri de conştiinţă pe care o poate avea un om aflat în experienţa încarnării. Într-un fel sau altul, tot ceea ce trăim în aceste timpuri, această extraordinară transformare de conştiinţă prin care trece umanitatea, are legătură cu realizarea interioară a lui Christos. Cu trăirea experienţială a lui Unu. „Realizare”, aici, nu înseamnă „înţelegere”, căci acesta este apanajul minţii liniare, ci trăire a stării de conştiinţă în care ne identificăm cu nivelul colectiv al umanităţii şi ne percepem astfel adevărata noastră natură de fiinţe spirituale care au ales experienţa umană. Deci, pentru a fi clar de la bun început, atunci când vorbesc despre Christosul Interior, nu vorbesc despre personajul care a trăit acum două mii de ani, despre omul Isus, ci despre natura experienţei sale. Isus a fost omul care a realizat natura divină a fiinţei omeneşti în timpul experienţei sale omeneşti. A devenit conştient de faptul că „Eu şi Tatăl una suntem”, în terminologia acelor vremuri. În cuvintele psihologiei tranpersonale, acelaşi lucru ar putea fi exprimat prin „stare de conştiinţă extinsă” până la nivelul colectiv al Umanităţii. Am putea spune despre aceeaşi experienţă că este o „realizare a Sinelui” sau o „trăire a naturii lui Budha”. Nu terminologia contează aici, ci trăirea în sine, experienţa, oricum am numi-o. Esenţa acestei experienţe este aceea că, depăşind identificările cu diferite niveluri „umane” ale Fiinţei, cu corpul, energiile, emoţiile şi mintea, regăsind în interior vocea Sinelui şi exprimând-o în timpul cât se află în corp omenesc, o fiinţă umană regăseşte starea de unificare, pe de-o parte cu esenţa sa primordială, şi pe de-altă parte cu toate fiinţele omeneşti cu care împărtăşeşte experienţa încarnării. Fac această precizare pentru a scoate acest subiect sensibil din zona teologiei dogmatice pentru a-l proiecta în aceea, mai liberală, a experienţei de conştiinţă.

De ce este atât de importantă această trăire acum, în vremurile transformării interioare a umanităţii şi ce legătură are experienţa Christică, sau a Christosului Interior, cu criza psiho-spirituală a acestor vremuri? Ce legătură este între căutarea interioară a divinităţii, descoperirea de sine şi starea de conştiinţă extinsă pe care o numim Christos? Rândurile de mai jos tind să se constituie într-un posibil răspuns la aceste întrebări pe care le consider fundamentale pentru clarificarea, atât de necesară multora, a aspectelor transformării.
Am rostit de multe ori convingerea mea izvorâtă din experienţa de conştiinţă, că marea transformare la care suntem martori şi participanţi implică o schimbare fundamentală de paradigmă. Adică o transformare a modului în care ne privim pe noi înşine şi întreaga Creaţie. Ceea ce credem despre noi înşine, despre natura noastră, ceea ce credem că suntem, se reflectă în toate sistemele lumii noastre, care nu sunt decât reflexii ale interiorului nostru. Atunci când viziunea noastră despre ceea ce suntem se schimbă, lumea se schimbă. Cu alte cuvinte, starea noastră de conştiinţă este aceea care determină lumea în care trăim. Cine credem că suntem? Este o întrebare fundamentală în istoria umanităţii şi implică o identitate pe care ne-o asumăm. Dacă credem că suntem doar nişte corpuri muritoare, a căror unică misiune este supravieţuirea, atunci priorităţile noastre sunt într-un anumit fel. Adevărul nostru, iubirea de care suntem capabili, libertatea noastră, compasiunea noastră, toate sunt subscrise identităţii trupului, iar experienţa noastră în această lume este una strict materială. Identitatea noastră este animalul, componenta fizică a fiinţei noastre, iar ruptura faţă de dimensiunile noastre inefabile este completă. Nu suntem conştieţi în nici un fel de Sinele nostru. Credem că el nu există în noi. Atunci când ne credem complet separaţi, imaginea Sinelui devine exterioară. El devine un dumnezeu străin şi îndepărtat, care are de cele mai multe ori caracteristici omeneşti, căci nu este decât o proiecţie, cum se numeşte în psihologie, a identităţii pe care ne-am asumat-o.
Pe măsură ce experienţa umanităţii a evoluat, identificările noastre s-au schimbat. Încetul cu încetul ne-am identificat cu niveluri mai subtile a ceea ce suntem, până la nivelul actual, în care identitatea noastră este determinată de identificarea cu nivelurile mentale ale fiinţei noastre. Suntem identificaţi cu sistemele noastre de credinţă, cu conceptele noastre, scufundaţi complet într-un tip de conştienţă filtrată de minte şi coordonată de personajul iluzoriu numit ego. Iar lumea dimprejurul nostru reflectă această identitate, a ego-ului. Este o lume mentală, iar atributele fundamentale ale Fiinţei, Adevărul, Iubirea, Libertatea şi Compasiunea, reflectă acest nivel de conştiinţă. Adevărurile noastre sunt mentale, iubirea noastră este conceptualizată, libertatea noastră este doar o idee, iar despre compasiune mai mult vorbim decât o trăim. Spun toate acestea pentru a susţine afirmaţia de mai sus: ceea ce credem despre noi înşine, determină lumea în care trăim.
Ceea ce trăim în aceste vremuri este o transformare a felului în care ne trăim pe noi înşine, o transformare a identităţii noastre, a ceea ce credem că suntem, şi astfel, adevărul, iubirea, libertatea, compasiunea, frumuseţea aşa cum le percepem, se schimbă. Iar asta schimbă lumea. Cu cât percepem mai mult din natura Fiinţei noastre, cu atât realitatea noastră experimentabilă va reflecta în dimensiunea încarnată acest lucru. Aceasta este transformarea în linii mari.

SURSA si CONTINUAREA AICI : 

2 decembrie 2012

Pauza de muzica.

Cat efect pot avea cvintele perfecte si tertele  inserate intr'o piesa corala..  Si mai ales prin alternanta dintre major si minor...   Cata culoare, forta si traire pot sa sugereze!

 ..sau..