8 iulie 2012

Prin noroiul propriei istorii.



  Stim cu totii povestea creeatiei biblice, povestea parintelui nostru Adam. Insa o stim dintr’o perspectiva religioasa, fara sens parca. 
O poveste desprinsa  dintr’o realitate alternativa, proiectata undeva dinspre nicaieri si inspre nicaieri. Poveste pe care o mare majoritate  se multumeste s’o accepte si s’o multimplice la nesfarsit, chiar daca n’a inteles mai nimic.  Sigur, se pot extrage multe invataminte, se poate filosofa pe marginea ei, insa intotdeauna se ignora partea ei reala, miezul: realitatea istorica. Autenticitatea ei. Adevarul. 

Ultimele articole nu le’am postat intamplator, ci am vrut sa conduc cititorul inspre anumite concluzii. Am vrut sa’I las placerea de’a avea propria revelatie. Daca s’a inamplat sau nu, n’am de unde sa stiu.  

Din pacate, lecturarea Bibliei a ajuns sa fie exclusiv o preocupare religioasa, ignorandu’se aspectele istorice, antropologice, filosofice si chiar practice, dar nu numai, limitand intelegerea la una saraca si fara sens. 
Oare asta a vrut cel ce’a trimis mesajul?  Sa creeze o rasa de zombie, de clone, care sa nu puna intrebari, dar care sa invete incantatii religioase si sa’si proiecteze intreaga existenta in afara realitatii

Haideti sa parcurgem impreuna putin din ceea ce as numi adevarata istorie a umanitatii. Istorie scrisa nu de cei aflati la putere, nu de cei capabili sa manipuleze trecutul – si astfel prezentul si viitorul. 

Povestea noastra incepe cu Adam. Adam inseamna OM.  Tare ma tem ca totul are o semnificatie simbolica aici, iar Om ar insemna  chiar…specia noastra.  Specie  numita generic Adam.
In varianta biblica, omul era asezat intre Tigru si Eufrat, undeva in Mesopotamia.  Existenta lui se limita la lucruri simple, de baza. Adevaratele nevoi zilnice.  Intotdeauna, la baza, in orice parte a globului, societatile primitive erau de vanatori-culegatori. Nu munceau. Culegeau roadele  pamantului, existand o incredere deplina intre om si mediul sau.  Asa erau societatile din Mesopotamia, din Africa, Asia, si chiar amerindienii. 

Ceva ciudat a trebuit sa se fi intamplat si a dus la ruptura dintre om si mediu, in sensul profund al perceptiei, astfel incat omul nu s’a mai multumit cu ce primeste si a inceput sa produca.  Sa risipeasca. Sa  nu mai aiba incredere deplina in mediu. Astfel, biblia scrie ca a fost  alungat din paradis.
Acum,  el  exista, dar nu mai traia dupa fluxul naturii. Era “ afara “. ( Geneza 3.23 ).
Nu mai primea ce I se dadea. Voia sa controleze.
A trebuit sa’si castige existenta. Sa munceasca! ( Geneza 3.17-18 ).

Din acest moment, aceeasi Biblie scrie ca Omul a avut 2 descendenti: Cain si Abel.  Se pare ca nevoia de control asupra  mediului  s’a  diversificat  in 2 deprinderi : pastori si agricultori. 
Cain cultiva pamantul, iar Abel  se ocupa cu pastoritul.  Amandoua  fiind mijloace prin care omul isi controla propria viata, agresand mediul.  Iar dintre cele doua, cea mai putin agresiva, considerand sursa,  fiind cresterea animalelor.  Agricultorii aveau nevoie de tot mai mult pamant, intrand astfel in conflict cu crescatorii de animale, consecinta fiind crima. Cain l’a omorat pe Abel. 

Un lucru interesant de remarcat e urmatorul: Dumnezeu l’a creeat pe Om dupa chipul Lui. Insa omul cand avut copii, I’a avut dupa chipul propriu. ( Geneza 5. 1-3 ).
Oare ce s’o fi intamplat in mintea omului, si in ce fel I s’a schimbat perceptia, daca urmasii lui ii semanau lui si nu Creatorului ? 

Din acest moment, omul  si’a pierdut generatie de generatie esenta “divina”, diluandu’si cunostinta despre realitatea din care a fost alungat, pana intr’atat incat a ajuns intr’o crunta robie.
Controlul asupra mediului s’a extins incet si asupra semenului. Foamea. 

Foamea de control si putere sunt bazate pe crima, lacomie si uzurpare. Iar acestea  oricat le hraneste, ramane cu o foame… si mai mare. Un monstru care creste. Leviathanul.
Ajungem in Egipt, primul imperiu. Prima putere mondiala, bazata pe principiul fortei, al agresiunii totale asupra mediului si semenului.   

Se intampla ca evreii sa fie robi in Egipt, iar Moise, sa’I scoata din robie si sa incerce sa’I indrume inapoi inspre originile omului. O lume fara agresiune, fara forta, fara realitate alternativa, fara minciuna, bazata pe increderea totala intre om si mediu, exact ca la inceput.
Dar, din pacate, asa cum s’ar intampla si acum, asa cum s’a mai intamplat de destule ori in decursul istoriei, mintea omului e prea intepenita in mediul care I’a creeat perceptia, incat refuza. E prea dependent. Refuza realitatea, libertatea, chiar daca sunt evidente.
Astfel, ajunge sa se deformeze si mai tare, cerand sa fie condus de un OM! Israelitii cer un imparat!
Degeaba sunt avertizati ca vor ajunge sclavi. Isi aleg imparat!
Observati  deformarea perceptiei omului?
Omul la origine liber, traind in armonie cu legile naturii. Singura lege vie si adevarata.
Versus omul ajuns sclavul semenului si legilor absurde menite sa'i  reglementeze convietuirea!  
Omul a inebunit!
 Iar asta noi o numim cu mandrie “ PROGRES “ !

“PROGRESUL”  civilizatiei a ajuns sa produca mult gunoi si multi morti.
Tot “ progresul “ a facut planeta praf.  A pustiit totul.
Ne platim existenta.
Ne’am facut legi prin care cei bogati stapanesc peste saraci. Banul.
Banul, o alta gaselnita prin care cei care’I au stapanesc peste cei care n’au. Proprietatea.
Locke si Smith ne’au explicat cum sta treaba cu proprietatea….
 In timp ce vanatorii-culegatori n’aveau nimic , insa prin asta TOTUL, baietii destepti ne’au trasat granite peste granite. Prejudecati peste prejudecati, ajungand sa sfidam ridicolul.
 Legi absurde peste legi absurde, date azi doar spre a se anula maine.  Si o intreaga lume indobitocita peste veacuri ajunge sa traiasca intre aceste limite impuse de OM.
O intreaga nebunie! Omul si’a pierdut mintile!
Si’a pustiit casa, planeta, si’a nenorocit existenta, isi omoara semenul, a distrus tot. A exterminat  specii.
Si  asta e numit  “ progres “ !
Ce’am castigat?  Dependenta. Depindem de tot.
Nevoile noastre nu mai sunt roadele pamantului. Nevoile noastre sunt cateva sute. Avem nevoie de  te miri ce ca sa fim “ fericiti “. Si tot nu santem! De ce oare? De ce simtim totusi ca nu suntem impliniti?
Insinctele noastre naturale au degenerat in cele mai josnice patimi, plasandu’ne de cele mai multe ori sub icoana animalelor.
Ni se promite eliberarea, de catre religii, politicieni, guru, daca se poate totul pe…bani. Totul e afacere. Toti mint!  ( Ieremia 8.10 – “. Căci de la cel mai mic până la cel mai mare, toţi sunt lacomi de câştig mârşav, de la proroc până la preot, toţi înşală!”.   )

Omenirea a luat’o razna iar directia e distrugerea. Nimeni nu poate contesta asta. Cine ridica sabia, de sabie va muri. Se intoarce impotriva noastra!
Cat de departe suntem de originile noastre? Cat ne’a ajutat “progresul “ ? Cat de bine ne’a facut siluirea la care am supus planeta sau semenii?  Cat? Durata propriei vieti?  Placerea perversa de’o clipa ? Doar atat valoreaza omul?
Printre noi mai sunt oameni care au reminescente de umanitate, de normalitate.  Din inconstientul nostru mai ies la suprafata, uneori,  din deprinderile si normalitatea ancestrala. 
In prima faza, constatam ca ceva nu’I in regula cu totul. Pt ca mai apoi, scormonind prin noroiul propriei istorii sa intelegem incotro e ADEVARUL.  CEL pe care l’am uitat. Cel pe care l’am batjocorit, fara ca El sa riposteze vreodata. Natura lui nu e agresiva ca a noastra. El indura si asteapta.

 Ne asteapta inapoi, ACASA.   Iar aici, asa, acum, nu e ACASA. 

Ne'am desavarsit opera creand un sistem, o masina care a ajuns sa ne guverneze vietile, care face sa ni le traim in uitare, care a ajuns stapanul nostru, inamicul nostru, iar acest sistem ne transforma pas cu pas mintile intr'unele sintetice, goale si  fara viata. 

Acum vrem noi un imparat!  Dar nu cum cereau evreii. Acum vom avea unul care ne va controla total.
Am pierdut...tot. 




Doar daca....





33 de comentarii:

  1. Varianta biblica plaseaza omul in Mesopotamia, personal cred ca in acelasi timp, oamenii apar si se grupeaza in diferite regiuni ale globului, urmand acelasi traseu, cel putin pana la nasterea crestinismului: facere, ispita diavolului, cadere in pacat, evolutie sociala neagreata de divinitate, potop, re-start…
    Dpdv istoric, da, primii oameni erau vanatori-culegatori. Eu cred ca erau doar culegatori(Apoi a zis Dumnezeu: "Iată, vă dau toată iarba ce face sămânţă de pe toată faţa pământului şi tot pomul ce are rod cu sămânţă în el. Acestea vor fi hrana voastră.). Odata cu implicarea necuratului in firea naturala a lucrurilor, omul a deviat de la calea divina echilibrata. Desi esenta divina ramane, pacatul face ca omul alterat sa nasca oameni alterati. Distanta dintre natural si omul modern creste de la o generatie la alta. Si fiecare noua generatie gusta mai cu nesat din fructul oprit.
    Insa nu totul e atat de sumbru pe cat pare. Umanitatea are sanse atat timp cat exista tarani. Ei sunt pastratori de traditii, de identitate, si oricat de corupti ar fi si ei, sunt cei mai apropiati de ce-ar fi trebuit sa fim cu totii. Sunt cei pt care nu conteaza cine e primar sau conducator de urbe, sau parlamentar European, care nu dau 2 bani pe ce inseamna a plagia. Trebuie sa produca pt a hrani. In Romania, cu cat urci mai la munte cu atat e taranul mai curat. Europa sufera foarte mult din punctul asta de vedere, ultima reduta fiind estul Europei, care, incet, incet, cedeaza.
    Printre oamenii moderni apar din ce in ce mai multi oameni care cauta sensul vietii. Insa amprenta lasata de gafa Evei e cateodata prea puternica, si foarte putini reusesc sa se intoarca la ignoranta si simplitate.
    Istoria omului e intesata de simbolistica. Absolut orice a facut omul de la ziua 1 pana astazi a trebuit sa aiba si un alt inteles. Dar asta e, probabil, un alt subiect.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. As avea o rugaminte. O identitate, un nickname, care sa deosebeasca anonimii intre ei. Se poate ?

      Incolo, sunt intru totul de acord cu varful muntelui si cu taranul curat si simplu.
      Am incredintarea ca civilizatia infecteaza tot ce atinge, iar in varf de munte inca n'a ajuns asa cum a facut'o la oras. Inca.

      Ștergere
  2. Mă surprinde într-un mod plăcut articolul, serios :)

    ˝Insinctele noastre naturale au degenerat in cele mai josnice patimi, plasandu’ne de cele mai multe ori sub icoana animalelor.˝

    Dacă punem înaintea omului o noțiune despre om care nu este adevărată, mai mult ca sigur că-l vom corupe. Dacă-l descriem ca pe un mecanism de reflexe, ca pe o mașină care gândește, ca pe un conglomerat de instincte, ca pe un ansamblu de porniri și de reacții, ca pe un simplu produs al eredității și al mediului, noi alimentăm nihilismul, spre care omul modern este oricum înclinat.
    Am cunoscut ultima treaptă a degradării inimii umane în cel de-al doilea lagăr de concentrare în care am fost închis, în Auschwitz. Camerele de gazare de la Auschwitz au fost consecința ultimă a teoriei potrivit căreia omul nu este nimic mai mult decât produsul eredității și al mediului - sau așa cum le plăcea naziștilor să spună, zămislit ˝din sânge și din lut˝. Sunt absolut convins că acele camere de gazare de la Auschwitz, Treblinka și Maidanek au fost proiectate nu într-un minister sau altul din Berlin, ci mai degrabă la catedrele și în amfiteatrele unde conferențiau filozofii și oamenii de știință nihiliști.˝ Viktor Frankl - fost prizonier și supraviețuitor la Auschwitz

    Acestea sunt urmările revoltei omului împotriva Celui al Cărui chip îL poartă:
    ˝Vrem un împărat, nu mai vrem să domnească El peste noi!˝
    Acuma poate mă înțelegi mai bine de ce mă ˝bat˝ cu agnosticii și ateii. Și mai mult de-atât, mai am o poveste, personală, poveste care mi-a împărțit viața în două. Despre asta poate altădată.
    P.S. Ti-am răspuns la întrebarea pe care mi-ai adresat-o, la mine în ˝tarabă˝.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Pentru tine agnostic = ateu?

      Ștergere
    2. perseus
      Precum bine vezi, am folosit două cuvinte distincte, asta însemnând că fac diferență între ele. Având în vedere faptul că nu am brevet de inventator de definiții (pentru asta te invidiez :) ), am să ți le ofer pe cele din DEX:
      AGNOSTICÍSM s. n. Concepție filozofică idealistă care neagă, parțial sau total, posibilitatea cunoașterii obiective a lumii, a esenței

      ATEÍSM s. n. Negare a existenței lui Dumnezeu și a oricărei divinități; concepție care se bazează pe această negare

      Ștergere
    3. Mizantropescu
      Dacă nu agreezi DEX-ul, am pentru tine altceva. Sincer, inițial nu am vrut să scriu asta, dar poate îi de folos. Mai am o definiție pentru ateism, și asta îi foarte valabilă pentru că vine direct din interiorul lui.
      Ți-l citez pe Friedrich Nietzsche: ˝Într-o astfel de lume, rătăcim într-un nimic infinit, în care nu există sus și jos. Va trebui să aprindem lumina în orele dimineții și să inventăm jocuri sacre, care să înlocuiască ceremoniile religioase. În cele din urmă, când omenirea va înțelege cu adevărat ce a făcut omorându-l pe Dumnezeu, va izbucni o nebunie universală.˝
      De menționat că Nietzsche însuși și-a petrecut ultimii treisprezece ani din viață în întunericul nebuniei, îngrijit de evlavioasa lui mamă. Nietzsche nu a fost prea original aici, ci, voluntar sau involuntar l-a parafrazat pe un mare poet evreu, poet care a trăit cu trei milenii înaintea filozofului. Iată originalul: ˝Nebunul zice în inima lui: Nu este Dumnezeu! S-au stricat oamenii, fac fapte urâte; nu este niciunul care să facă binele.˝
      Deci ce înseamnă ateism? NEBUNIE! Și nu în sensul de bolnav psihic internat prin vreun sanatoriu (ăștia merită toată compasiunea). Pentru Agnosticism nu am una anume, dar îmi pot închipui că s-a gândit cineva și la asta; cineva tot din interior.

      Ștergere
    4. Mizantropescu
      în Duminica de Rusalii a anului 1990, mama mea și bunica (mama tatălui meu) coborau cu fruntea sus în ˝apa botezului˝, jurând credință veșnică Mântuitorului. Trei săptămâni mai târziu, în noaptea de 5-6 Iulie, ne aflam în trenul de Sighet-Timișoara, patru copii minori și o mamă albită în cap mult prea devreme, și bătută, izgoniți de acasă de un tată ateu, pentru vina de a ne fi pocăit. N-am să uit niciodată acea noapte; stăteam în holul trenului, păzindu-mi sacul de haine, haine pe care am apucat în grabă să le iau, tremurând de ciudă, pe de-o parte pentru ce n-i se întâmplase, iar pe de altă parte plin de emoții pentru ce va veni. Mă simțeam gol, jefuit de copilărie și de viitor. A doua zi de dimineață am ˝aterizat˝ într-un complex zootehnic, locul unde aveam să ne câștigăm pâinea cea de toate zilele. Îmi amintesc ultimele cuvinte ieșite din gura tatălui meu: ˝Nici la înmormântarea mea nu vreau să vă văd!˝ Un an mai târziu l-am primit de la morga din Timișoara, împachetat într-un coșciug; fusese omorât cu brutalitate de ˝nuștiucine˝ în Iugoslavia.

      Nu am vrut să postez o poveste pentru a primi compasiune, a stoarce lacrimi sau pentru a-mi vorbi tatăl de rău, ci am vrut scot în evidență faptul că ateismul, netratat la timp, naște monștrii. Monștrii care, pentru ˝credința˝ lor sunt în stare să calce peste cadavre. Această ˝nebunie universală˝ va lua o amploare tot mai mare, pe zi ce trece, dar la urmă, ce va fi la urmă? La urmă se va dovedi că totuși, regele (ateismului) a fost gol, însă va fi UN PREA TÂRZIU, MULT PREA TÂRZIU.
      Acum, după mai bine de douăzeci de ani, îmi dau seama că doar credința în Dumnezeu m-a ajutat. Atunci mi s-a întâmplat cel mai bun lucru din viață, și nu mi-aș dori să fie altfel, pentru că știu în Cine am crezut.
      Să ai un weekend plăcut.

      Ștergere
    5. Din pacate ateismul e prezent chiar si in biserici, prin negarea valorilor crestinismului primar si inlocuirea cu altele surogat. De ce zic asta? Pomul se cunoaste dupa roade, iar roadele sunt dezumanizarea in masa. Oamenii n'au nici o treaba cu Dumnezeu, au doar impresia.

      Ștergere
    6. Nu orișicine-Mi zice: ˝Doamne, Doamne! va intra în Împărăția cerurilor, ci cel ce face voia Tatălui Meu care este în ceruri.˝ Matei 7:21.
      De aici pleacă confuzia și la ora actuală calculăm că am fi cam două miliarde de creștini. Întrebarea se pune: ˝Oare câți sunt nominali?˝

      Ștergere
    7. Traim in afara legilor bunului simt, a Universului, distrugem planeta - creeatia lui Dumnezeu si suntem crestini. Yeah, sure.
      Tot ce vad in bisericile lu' peste e incercarea de a se plia dupa fiecare oranduire pe care o strabate.

      Acum ca traim in capitalism, brusc crestinii sunt crestino-capitalisti. Buni consumatori, vajnicii capitalisti se roaga ca Dumnezeu sa le dea tot ce doresc ei. Ca Dumnezeu e duhul lampii, si prin puterea rugaciunii face ce vrea credinciosul, cu conditia sa se roage fierbinte.

      As vrea sa vad cum aplica unul dintre lucrurile pe care primii crestini l'au aplicat: si'au vandut averile si le'au impartit intre ei, spre folosul altora. Ha!

      Ștergere
    8. ˝As vrea sa vad cum aplica unul dintre lucrurile pe care primii crestini l'au aplicat:si'au vandut averile si le'au impartit intre ei, spre folosul altora. Ha˝

      Ceea ce creștinii au făcut atunci a fost un lucru foarte bun în sine, problema e că nu a funcționat mult timp, pentru că nu toți erau ˝un suflet și un gând˝, și asta se vede cel mai clar din cazul Ananiei și Safirei. Diavolul ar fi produs pe bandă rulantă Ananii și Safire, și astfel (probabil) prima formă de ˝comunism˝ a eșuat.
      Îți dau dreptate când zici că creștinii sunt ˝creștino-capitaliști˝, dar nu toți, nu putem generaliza. Unii aplică principiul ˝să nu știe stânga ce face dreapta˝, și rămân anonimi, nu bat cu toba înaintea lor, ca nea Gigi, să vadă lumea că iar a mai făcut fericiți niște oameni. Cunosc oameni care muncesc mult și cinstit, dar trăiesc și într-un mod modest, gata întotdeauna să ajute și pe alții care sunt în nevoi. Să ști însă că sunt mulți ˝nevoiași˝ de profesie (aici am experiențele mele).
      Așa cum spunea Calvin: ˝Munca e o virtute˝, și eu apreciez oamenii care muncesc, dar într-un mod cinstit.
      Apropo, dacă nu sunt indiscret, ești membru într-o biserică evanghelică, sau? Nu-i obligatoriu să-mi răspunzi, dar am impresia că cel puțin ai crescut în una de felul ăsta. :)

      Ștergere
    9. Nu sunt membru in nici o biserica. Am fost botezat in ritul reformat, insa nimeni nu m'a intrebat, asa cum nu m'a intrebat nimeni daca vreau sa slujesc statului sau vreunui om sau vreunei oranduiri.

      Primii crestini numai comunisti nu erau. Era o forma de comunitarism, in care se inlatura notiunea de proprietate privata in folosul interesului comun. Diferenta dintre comunism si comunitarismul de tip crestin ar fi una simpla: prima inlatura notiunea de Dumnezeu, iar a doua il are ca piatra unghiulara. Interes material versus dragoste.

      Ștergere
    10. Am pus intenționat cuvântul comunism în ghilimelele de rigoare :)
      Recunosc că termenul cel mai potrivit era comunitarism, însă pe moment nu mi-a ˝picat˝. Clar că comunismul nu este compatibil cu creștinismul, fie el și de tip comunitar. Însă continui să cred că în sec. 21, în lumea postmodernă, un astfel de sistem nu are viață lungă, și asta tot din cauza omului. Primul motiv ar fi că unii ar avea o prea mare dragoste pentru aproapele, iar alții ar profita prea mult de această dragoste. S-ar încuraja lenevia, nepăsarea și abuzul. Creștinul are un scop dublu în viața aceasta: ˝Să-L iubească pe Dumnezeu și pe aproapele său!˝ Cine înțelege acest lucru, știe ce are de făcut. Oricum sunt multe lucruri pe care le mai avem de învățat, și asta o spun în dreptul meu în primul rând. Scriind aceste rânduri îmi vine în minte titlul unei cărți scrise de un american: CINE EȘTI TU CÂND NU TE VEDE NIMENI? Aceata este întrebarea pe care ar trebui să și-o pună fiecare creștin născut din nou. Atunci se dovedește sinceritatea cu care îL iubește fiecare pe Dumnezeu și pe aproapele său.

      Ștergere
    11. Mai revin cu încă ceva. Ști că în urmă cu câteva zile comentam pe blogul lui perseus, blog pe care l-am părăsit nu pentru că nu aș mai fi avut ce scrie s-au răspunde ci pe pentru că devenise o chestie copilărească. Nu ajungeam nicăieri, e ca și copilul acela care o întreabă pe mama: ˝Mami, ce-i asta? Asta-i ploaie mami. Dar de ce plouă? Păi să crească iarba, plantele, florile. Dar de ce trebuie să crească iarba și florile?˝
      Ști tu, întrebări la nesfârșit, un fel de revers psihologic prin care să te reducă intenționat la tăcere.
      În fine, altceva vreau să zic. La urmă, perseus a scris următorul comment: Crestinismul este una dintre religiile dominante ale Planetei din acestmoment si totusi exista atata foameteExista in acest moment 2,2 miliarde de crestini.Ganditi-va ce s-ar putea face daca fiecare crestin ar dona cel putin0,50$.Am avea 1,1 mliarde de dolari/luna, fonduri extraordinare pentrustoparea foametei in diverse tariVorbim de moralitate? Sa fim seriosi… Moralitatea nu inseamna sa-lpredici pe Isus unor oameni cu burta goala.

      Bună întrebare, dar oare ateii și agnosticii știu că, de exemplu organizația mondială Crucea Roșie a fost fondată de creștini pe principii creștine? Știu ei că sute sau mii de organizații misionare creștine au mii de medici și asistente medicale răspândiți în țările lumii a treia pentru a ajuta oamenii? Aceasta nu o fac cu scopul de a-i converti neapărat pe oameni la creștinism, ci pur și simplu din dorința de a-i ajuta și a le dovedi dragostea pentru aproapele, indiferent de convingerile sale religioase. Oare știu ei cât donează fiecare anonim pentru cauza celor săraci? De ce suferă milioane de oameni de foamete în lumea întreagă? Pentru că în unele țări, în special conduse de extremiști musulmani, nu se poate intra, deși organizațiile de ajutorare au resursele necesare, ei trebuie să rămână departe de granițele țărilor respective. Cine-i de vină pentru faptul că creștinii nu pot străpunge ˝cortina de fier˝ din Coreea de Nord, și să ajute un popor înfometat, fizic și spiritual, din cauza unui despot ateu, obsedat de cultul personalității? De ce nu pun ateii o ˝pilă˝, de ce nu fac loby pe lângă tovarășul de ideologie ateistă să deschidă granițele țării înainte de a fi prea târziu? Știu ei că organizații non guvernamentale creștine din Coreea de Sud (unde creștinismul este la el acasă)au fonduri de zeci de miliarde de dolari, pregătite, pentru ca în cazul în care v-a cădea sistemul dictatorial de la nord, ei să-și poată ajuta vecinii, care de altfel le sunt și frați.
      Este simplu să te uiți în livada creștinismului și să-l acuzi pentru ceea ce se întâmplă rău în lume, dar în ograda lor nu se pot uita pentru că se îngrozesc. Priveliștea care li se așterne în fața ochilor este una a groazei, a urii și a luptei pentru ca cel mai tare să supraviețuiască. Rodul ateismului din ultima sută de ani este unul îngrozitor: lagăre de exterminare în masă, cuptoare unde erau arși de vii toți aceia care nu păreau a fi de ˝rasă pură˝.
      Hitler, Stalin, Pol Pot și mulți alți artizani ai mașinăriei morții au lăsat în urma lor lucrări mărețe, atât de mărețe încât, probabil că, diavolul însuși ar fi în stare să spună (mai pe ardelenește) ˝Să șâ mor io dacă mni-o trecut pân cap așă ceva.˝
      Și, să presupunem că fiecare creștin ar fi dispus să doneze 50 de cenți pentru a eradica foamea în lume, oare cum s-ar putea face acest lucru? Cine ar putea administra o asemenea activitate la nivel mondial. Câți bani ar ajunge cu-adevărat acolo unde sunt destinați, și câți ISCARIOTENI ar naște o asemenea afacere (bună pentru unii? Cred că toate aceste întrebări rămân într-un final doar întrebări.

      Ștergere
  3. Cum bine zici, intr'o era in care omul si'a intors privirile dinspre creeator inspre el insusi, rezultatul e un mare...nihil.

    Il vedem zi de zi, pe strada, in politica, in religii, la televizor, totul e o matrice desenata perfect pt un somn adanc. E ca un vis urat pt cel ce nu'l doarme.

    Am ajuns sa fiu surprins placut atunci cand mai vad pe vreunul ca gandeste.

    RăspundețiȘtergere
  4. Stiu ca ai folosit ghilimelele la comunism, insa imi place sa provoc oamenii. :)

    Perseus e baiat de treaba. E genul care gandeste. Tre' sa stii cum sa'l iei. Doar ca pe subiectul la care am discutat, impresia pe care mi'a lasat'o este a omului care vrea sa se desprinda de dictatura parerii majoritare, si cade uneori, din exces de zel, in cealalta extrema...prea liberala.

    RăspundețiȘtergere
  5. A trebuit sa’si castige existenta. Sa munceasca! ( Geneza 3.17-18 ).
    Totusi odata cu munca oamenii au inceput sa-L caute pe Dumnezeu, sau sa cheme Numele Domnului asa cum spune Biblia. Trecerea de la vanator/culegator la agricultor a dus la inmultirea oamenilor si totodata la cresterea inteligentei.

    Degeaba sunt avertizati ca vor ajunge sclavi. Isi aleg imparat!
    Observati deformarea perceptiei omului?
    Omul la origine liber, traind in armonie cu legile naturii. Singura lege vie si adevarata.
    Versus omul ajuns sclavul semenului si legilor absurde menite sa'i reglementeze convietuirea!
    Omul a inebunit!
    Iar asta noi o numim cu mandrie “ PROGRES “ !


    O turma fara un pastor nu va realiza niciodata nimic. Va sfarsi sfasiata de lupi. Niciodata o turma nu va realiza ceva maret ci doar un pastor care dirijeaza turma. Cred ca doar 1% din populatie are comportament de pastor, restul sunt turma.

    Nu uita ca in timpul teocratiei s-au produs o multime de atrocitati. Cuceririle nu s-au facut prin evanghelizari ci prin crime, violuri si tot felul de abuzuri.

    RăspundețiȘtergere
  6. "Totusi odata cu munca oamenii au inceput sa-L caute pe Dumnezeu ".

    Inseamna ca Dumnezeu nu mai era intre ei! De ce cauti ceva? Nu de'aia ca nu'l mai gasesti? In plus, nu uita ca munca era un blestem! Ciudat, nu ? Ia gandeste.

    Habar n'am de teocratie. Stiu ca oamenii sunt turma fara pastor. Sau cu un pastor lup...
    Insa oamenii trebuie sa se maturizeze odata la cap. Am in minte o umanitate coapta la minte, undeva, departe....

    RăspundețiȘtergere
  7. Spunea cineva (nu-mi mai amintesc cine) ca fericit nu esti cand ai multe ci cand iti doresti puţine. Pentru ca fericirea tine strict de implinirea dorintelor. Cu cat ele sunt mai putine si mai aproape de realizabil cu atat omul este mai aproape de fericire. Adica de D-zeu. Ruptura dintre Om si Creator s-a produs cand omul a inceput sa isi doreasca lucruri inutile.

    RăspundețiȘtergere
  8. Mintea e ca zeul ala scandinav: Loki. Vesnic pusa pe pozne, vesnic nemultumita. Mintea nu cunoaste pacea, decat acceptand prezentul.

    RăspundețiȘtergere
  9. Discutia pe aceasta tema s-a inchiat intre voi cei care ati polemizat. Eu nu discut evolutia umana, spun insa ca biblia, ca o carte a intelepciunii, prezinta simbolic dezvoltarea omului asa cum spui. E greu sa reproduc cum inteleg eu evolutia dar in principiu sunt de acord cu tine, doar ca prezentarea ta este mult prea simplista fata de cum ar putea sa fie. Oricum, ceea ce vrei sa subliniezi este o realitate.
    In ce priveste familia ta, eu nu sunt pentru a trece de la o religie la alta caci Dumnezeu este acelasi pentru oricine, fie ca este ortodocs, catolic, reformat sau iudeu ori chinez. Eu nu imi inchipui ca mama ta nu era botezata inainte de 1990. Poate voi copiii nu mai erati, dar ea ? Nu stiu cum era familia voastra, poate tatal tau era in acel moment revoltata impotriva mamei lui si a religiei ei, sau a divinitatii, dar nu credeam ca exista oameni in Romania care inainte de 1989 nu isi botezau copii, ortodocsi, catolici sau protestanti. Doar poate daca erau deja de o religie la care botezul se facea la o anumita varsta ceea ce au facut atunci .... Nu stii ce traume avea tatal tau in legatura cu confesiunea la care ati aderat. Zic si eu!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Seri, prezentarea mea se vrea un simplu articol, nu un studiu elaborat. L'am scris doar pt a oferi o alternativa celui ce cauta. Un pont.

      Eu n'am trecut de la o religie la alta. Nu sunt pt migratia prin biserici. Aia e pt mintile slabe sau pt cele ce atata pricep la un moment dat.
      Adevarul nu poate fi inchis intr'o biserica, si deci il gasesti in afara ei.
      Sigur ca parintii mei erau botezati, mama fiind fata de preot era greu sa nu fi fost... Nici tatal meu nu face exceptie.
      Fac insa eu, care m'am dezis de religiune si m'am dedicat cautarii sincere a adevarului, fara frontiere impuse.
      Lucru pe care'i indemn pe toti s'o faca.

      In fond, simbolismul cu copilul care'si paraseste mama si tatal pt a se alipi de Domnul e simplu: spui adio culturii de care esti legat prin cordonul ombilical, sau suzeta, sau cum mai vrei sa'i spui si te alipesti de Adevar.

      Biserica lui Hristos e tocmai adunarea celor care gandesc asa.

      Ștergere
  10. Ma intrebam deunazi de ce consideri tu ca acest articol este cel mai bun din cate ai scris vreodata? ca eu ti-am citit multe articole f bune (si cred ca nu doar din punctul meu de vedere). M.am gandit atunci ca poate articolul asta contine ceva ce pt tine atarna greu si grav in balanta valorilor tale. Adevarata intelegere a gravitatii lui insa, am descoperit.o nu in textul cu pricina ci in primul comentariu adiacent semnat: Mizantropescu. Mi se intampla sa fiu mai impresionata de cuvinte decat de imagini. Imi este f greu sa-mi exprim trairea citind randurile tale. Am descoperit acolo un text incarcat de emotie, de multa emotie si profund. E...ca atingerea unui corp fara piele. Citindu-l, m.am mirat ca l.ai lasat acolo. E sufletul tau dezgolit si tremurand. Apoi, de fiecare data cand am vrut sa scriu ceva, mi s-a parut ca nu am dreptul. Ca e prea delicat . Sau ca sunt neputincioasa.
    Ma simt datoare sa recunosc ca nu am analizat pana la contactul cu gandirea ta, nici amploarea nici efectele devastatoare ale religiei. Faci treaba buna, insa ...
    Voi merge pe urmele tale incercand sa-ti atrag atentia asupra unui fapt si pt asta, voi lua bucati de text care-ti apartin:
    "Imaginaţi-vă o încăpere fără ferestre, luminată doar de becuri roşii. Imaginaţi-vă că cineva, la un moment dat, a considerat că ”doar aşa” se poate trăi, în lumină roşie."
    "La un moment dat, ai descoperit o uşă şi îţi arunci cu circumspecţie o privire. Mai întâi eşti surprins de existenţa unei uşi, doar ai fost aproape asigurat că nu există nici una."
    " Într-o zi capeţi curaj şi ieşi şi te plimbi şi este nemaipomenit. Este fascinant să constaţi că roşul este doar o alegere, că sunt zeci de mii de culori şi că viaţa arătă cu totul altfel aici."
    "Imaginaţi-vă că te întorci tiptil la ai tăi şi nu ştii cum să faci să le spui ce ai aflat. Spui în dreapta şi în stânga că ai descoperit o uşă… Cine nu te face nebun îţi spune că se grăbeşte şi nu are timp de prostiile tale"
    "...tu ai devenit cam ”ciudat” cu culoarea ta spălăcită în Lumină, cam ”anormal”, şi tot nu te va urma nimeni."...si..."Iti trec dinaintea ochilor toate grozaviile spiritului uman orbit."
    "Vine o vreme in viata fiecaruia cand i se deschid ochii. Odata cu ei, i se prabuseste lumea. De fapt, iluzia in care a trait."
    "... m'am simtit ca Ieremia. In groapa. Eram din Lume, al lumii."
    "Si ajungi incet sa traiesti in realitate."...." poti putrezi intr'un iad comun, idee care nu te prea incalzeste. Deja il ai iadul tau personal. La ce ti'ar trebui sa'l largesti?"
    "Treci prin diferite faze, conform foamei de cunoastere:".
    "Doar ca realitatea, constati ca e doar in mintea ta. Poate si in a unora, dar foarte putini. Lumi diferite."
    "Si chiar daca ajungi sa'l citesti pe cate unul dupa nici 2 minute de conversatie...tot tu esti ciudatul. Ca " ei e multi " si e lumea lor.
    Din punctul meu de vedere...o nebunie."
    Asadar (Incerc o sintetizare):
    ai descoperit usa - ai trait uimirea;
    ai iesit din camera rosie, ai explorat - ai cunoscut entuziasmul, s-a nascut speranta;
    ai vazut dincolo de ea - ai descoperit o alta lume - libertatea;
    te-ai intors si ti-ai anuntat semenii - unii te-au urmat unii nu - ai trait regretul, dezamagirea;
    te-ai simtit strain, singur, debusolat , ca neapartinand - ai cunoscut realitatea;
    Si ai trait apoi, disperarea.
    constientizezi ca sunt faze - urmezi un traseu - parcurgi o faza;
    constientizezi ca mai sunt si altii ca tine, putini, lumi diferite dar...
    ACUM ce faci? ...e de ajuns sa vrei sa raspunzi.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Trebuie sa recunosc ca semanam in multe feluri, dar intr'unul in mod particular: ne descurcam mai bine scriind sub pseudonim decat semnandu'ne cu numele real. Multi scriitori au apelat la metoda asta, le'a fost mai usor sa scoata la iveala ce se ascundea in ei.
      Articolul asta...cred ca e cel mai complex, cel putin pt mine, pt ca stiu ca exista mult mai multe de spus la el, si ca din multe puncte de vedere rezuma...mai totul. Tot mecanismul...masina.
      Trairile sunt adevarata religie a omului. Ele sunt viata lui. Nu poti astepta de la altii sa si le afiseze, daca nu faci tu primul pas. Prea mult traim la / de suprafata! Unidimensional.
      Ce fac acum? Pe nebunul! :)
      Stiu prea bine ca impotriva sistemului pierzi. Nu sunt pregatit sa'l infrunt. Il ocolesc.
      De fapt, este o lege: cu sistemul nu te pui: ori traiesti cocotat cat mai sus in varful lui, ori daca ai constiinta incerci s'o faci in afara lui. Atata cat se poate, iar putinta tine de curaj si de capacitatea de a renunta la multe dintre momelile cu care vine sa 'ti cumpere.....sufletul.
      Mai exista o a treia posibilitate: il infrunti, stiind ca te va ucide.
      Eu nu sunt pregatit...nu inca. Nu sunt de nivelul asta. Si nici nu stiu daca voi fi vreodata, din destule motive. Nu le nominalizez.

      Ștergere
    2. "Ia-ma incet, ca spun tot!"
      Intr-adevar, acesta nu este numele meu real. Am pastrat din el initialele. Nu-mi place sa ma expun. ( trebuie sa analizez asta!). Am cantarit si am ezitat zile in sir ca sa-mi deschid pagina de fb si mi-am facut mai mult la insistentele apropiatilor si ca sa dau like-uri unui personaj anume :)) dar nici acum nu am finalizat-o si din lipsa de timp( adica nu am invitat inca prieteni) dar nu numai. O pg de fb presupune sa fii activ cat de cat iar eu nu am disponibilitatea asta. Pe de alta parte, ii admir pe cei care au aceasta verticalitate si pot fi autentici suta la suta (daca o fac in mod constient). In fine, ideea e ca aici nu comunic doar cu tine si intr-o vreme cineva imi sufla in ceafa oriunde ma duceam (poate o mai face-o si acum, - astea sunt apucaturi de paranoia-) si de aceea am devenit mai precauta cu identitatea si cu datele despre mine in mod public. Nu am nici o problema altfel in a-ti spune ce si cum. Am vazut care este reactia ta fata de anonimi. Si e fireasca. Si eu am o aversiune fata de acest comportament. Un blog e ca un "acasa"si mi se pare de bun simt sa te prezinti si sa-ti spui civilizat parerea fie ea si contradictorie. Parerile mele, sentimentele si orice mai produc eu insa sunt cat se poate de reale si autentice. Sa speram ca am lamurit asta.
      Ce vad eu ca faci acum? Te lupti sa schimbi lumea. Lumea aceasta nebuna care vrea si careia ii place sa traiasca in nebunia ei. Acum faci asta:
      "Mai constati ca incepi sa devii paria. Sau nebun! Ti se cauta etichete. Vor sa stie unde te incadrezi. Altfel ii sperie! " Asta e paranoic! " - cu toate ca nu prezinti simptome. Sau e ..panteist! Cu toate ca n'a auzit decat o frantura din adevarul pe care'l detii. Ei stiu mai bine. Tu esti in minoritate, iar minoritatile n'au drepturi. E democratie! :)) Eu le dau toata dreptatea lor. S'o aiba ei.
      Si chiar daca ajungi sa'l citesti pe cate unul dupa nici 2 minute de conversatie...tot tu esti ciudatul. Ca " ei e multi " si e lumea lor. "

      Ai uitat sa-i cauti pe ai tai, pe cei ca tine, ai uitat sa traiesti frumos. Te zbati si te lupti sa salvezi ceva ce nu se vrea salvat.
      Dar iata, ce zici de urmatorul indemn:

      Preferă ochiului, atunci splendoarea
      auzului dă-i cântul cu tandreţe;
      şi gustului savoarea...
      Iar minţii dă-i, necontenit: esenţe!
      Simte fiorul atingerii tacând,
      atunci când inima,
      ea singură,
      il ştie...şi il cere
      doar, iubind.:)

      Ștergere
    3. Cei ca mine sunt cei care nu se grabesc sa judece si vad dincolo de aparente, profunzimile.
      Si uite ca pe cei ca mine ii gasesc, incet - incet.....

      Ștergere

    4. Uneori spui f mult in cuvinte putine. Ma simt onorata.

      Ștergere
  11. Stiu ca sunt un vizitator si un comentator atipic pt tine. De aceea as vrea sa te rog sa-mi semnalezi daca acest fapt te incomodeaza in vreun fel. Eu nu sunt de partea ta, nu arunc cu pietre in zidul "sistemului" spre o triumfala demolare...cu toate ca-l dezaprob in totalitate; si nu te provoc cu intrebari existentiale cutremuratoare ( desi mi-ar place s-o fac). In realitate sunt o nonconformista. Si sunt atrasa...nu. Sunt fascinata de psihicul uman. De splendoarea formelor in care poate functiona. Si de oameni. De unii, oameni. O fi si asta un efect al fricii de moarte. Habar n-am!

    Si..."Iaca, nush' de ce, ma destainui. Pe blog." ...Si eu la fel!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Nu ma deranjezi deloc. Discutiile noastre sunt speciale. Discut cu cineva care stie ce vorbesc, pt ca a vazut si el la randu'i.
      Nu, nu te temi de moarte.

      Ștergere
  12. Citindu'mi vechile comentarii...ma amuz.
    Cu unele inca sunt de acord, cu altele mai putin.
    Asta a fost si unul dintre motivele pt care am vrut sa'mi sterg la un moment dat blogul. Sa nu incurc mai mult decat as ajuta.

    RăspundețiȘtergere
  13. Asadar, te-ai gandit si la variante...Mai exista si optiunea abordarii sistemului din interiorul lui. Dar nu de unul singur. Si desigur, cu victime. Stii, personal cred ca fiecare are timpul lui de trezire si nu poti forta asta. Cand f multi se vor trezi ...dar asta e idealizare.
    Daca unele din comenturi nu te mai definesc inseamna ca esti intr-o continua schimbare. Te redefinesti mereu. Nu ingheti in tipare si nu ramai setat pe "warning".

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Am zămislit, am simţit dureri şi, când să naştem, am născut vânt: ţara nu este mântuită, şi locuitorii ei nu sunt născuţi. - zicea profetul Isaia.

      Ștergere