9 iunie 2012

GÂNDIREA CVADRI-DIMENSIONALĂ.

„Şi acum v-am spus acestea înainte de a se întâmpla, ca să credeţi când se vor întâmpla.”
– Ioan 14:29

Mulţi oameni, eu inclusiv, am observat evenimente înainte ca acestea să se fi produs; adică, înainte ca ele să se fi petrecut în această lume tri-dimensională. Din moment ce omul poate observa un eveniment înainte ca el să se petreacă în cele trei dimensiuni ale spaţiului, atunci viaţa pe pământ trebuie că progresează conform unui plan, şi acest plan trebuie că există altundeva, în altă dimensiune, şi că se desfăşoară lent prin spaţiul nostru.
Dacă evenimentele ce se petreceau nu existau încă în lumea asta când erau observate, atunci, urmând logica, ele trebuie să fi fost din afara acestei lumi. Şi orice e de văzut ACOLO înainte de a se petrece AICI trebuie să fie „pre-determinat” din punctul de vedere al omului treaz într-o lume tri-dimensională.
Se ridică aşadar întrebarea: „Suntem noi capabili să ne alterăm viitorul?”
Obiectivul meu în scrierea acestor pagini este acela de a indica posibilităţile intrinseci ale omului, de a arăta că omul îşi poate altera viitorul său; iar, astfel alterat, formează din nou o secvenţă determinantă ce începe din punctul de interferenţă – un viitor ce va fi compatibil cu alterarea. Cea mai remarcabilă caracteristică a viitorului omului este flexibilitatea acestuia. Este determinat de atitudinile lui, mai curând decât de acţiunile lui. Piatra de temelie pe care se zidesc toate lucrurile este conceptul omului despre sine însuşi. El se poartă aşa cum o face şi are experienţele pe care le are deoarece conceptul său despre sine este cel care este, şi nu din alte motive. De-ar fi avut un alt concept despre sine, s-ar fi purtat diferit. O schimbare a conceptului de sine îi alterează automat viitorul: iar o schimbare oarecare a seriei sale de experienţe viitoare îi alterează reciproc şi conceptul său despre sine. Asumpţiile omului, pe care el le priveşte ca fiind lipsite de importanţă, produc efecte considerabile; aşadar omul ar trebui să-şi revizuiască estimarea unei asumpţii şi să-i recunoască puterea creativă.
Toate schimbările se produc în conştienţă. Viitorul, deşi pregătit în fiecare detaliu în avans, are mai multe urmări. Avem în faţa noastră în fiecare clipă a vieţii posibilitatea de a alege pe care dintre diferitele viitoruri îl vom avea.
Sunt de fapt două perspective asupra lumii, pe care le are fiecare – un focar „firesc”, natural şi unul „duhovnicesc”, spiritual. Învăţătorii antici îi spuneau celui natural „mintea carnală” şi celuilalt, „mintea lui Hristos”. Le putem clasifica drept conştienţă trează obişnuită, guvernată de simţurile noastre, şi o imaginaţie controlată, guvernată de dorinţă.
Recunoaştem aceşti doi centri distincţi de gândire în afirmaţia, „Omul firesc nu primeşte cele ale Duhului lui Dumnezeu, căci pentru el sunt nebunie şi nu poate să le înţeleagă, fiindcă ele se judecă duhovniceşte” [1Corinteni 2:14].
Viziunea naturală limitează realitatea la momentul numit ACUM. Pentru viziunea naturală, trecutul şi viitorul sunt pur imaginare. Viziunea spirituală, pe de altă parte, vede conţinuturile timpului. Vede evenimentele distincte şi separate ca obiecte în spaţiu. Trecutul şi viitorul sunt un întreg actual pentru viziunea spirituală. Ce e mental şi subiectiv pentru omul natural este concret şi obiectiv pentru omul spiritual.
Obişnuinţa de a vedea numai ceea ce ne permit simţurile noastre ne lasă complet orbi la ceea ce, altfel, am putea vedea. Pentru a cultiva abilitatea de a vedea nevăzutul, ar trebui să ne dezlegăm deliberat şi frecvent minţile de evidenţa simţurilor şi să ne focalizăm atenţia asupra unei stări invizibile, simţind-o mental şi percepând-o până ce dobândeşte întreaga claritate a realităţii.
Gândul zelos, concentrat, focalizat într-o anumită direcţie, închide în afară alte senzaţii şi le face să dispară. Trebuie numai să ne concentrăm asupra stării dorite pentru a o vedea. Obiceiul retragerii atenţiei dinspre zona senzorială şi concentrarea ei asupra nevăzutului ne dezvoltă perspectiva spirituală şi ne face capabili să trecem dincolo de lumea simţurilor, pentru a vedea ceea ce altfel e invizibil. „Cele nevăzute ale Lui se văd de la facerea lumii”, Romani 1:20. Această viziune este complet independentă de facultăţile naturale. Deschide-o şi însufleţeşte-o! Fără ea, aceste instrucţiuni sunt inutile, căci „cele ale Duhului […] se judecă duhovniceşte”.
O simplă practică ne va convinge că putem, controlându-ne imaginaţia, să ne remodelăm viitorul în armonie cu dorinţa noastră. Dorinţa este motorul acţiunii. Nu am putea mişca un singur deget dacă nu am avea o dorinţă de a-l mişca. Indiferent ce facem, urmăm dorinţa care ne domină mintea la un moment-dat. Când rupem un obicei, dorinţa noastră de a-l rupe e mai mare decât dorinţa de a continua obiceiul.
Dorinţele care ne împing la acţiune sunt acelea care ne ţin atenţia. O dorinţă este numai o conştiinţă a ceva ce ne lipseşte şi de care avem nevoie pentru a ne face viaţa mai plăcută. Dorinţele au întotdeauna un câştig personal în vedere, cu cât mai mare câştigul anticipat, cu atât mai intensă dorinţa. Nu există dorinţă absolut neegoistă. Când nu e nimic de câştigat, nu există dorinţă şi, prin urmare, nici acţiune.
Omul spiritual vorbeşte omului natural prin limbajul dorinţei. Cheia de a progresa în viaţă şi de a-ţi împlini visele stă în supunerea voită vocii acestuia. Supunere neşovăielnică în faţa vocii acestuia înseamnă o asumpţie imediată a dorinţei împlinite. A dori o stare înseamnă a o avea. Cum spunea Pascal, „Nu m-ai fi căutat dacă nu m-ai fi găsit deja”.
Omul, asumându-şi sentimentul dorinţei sale împlinite, şi apoi trăind şi purtându-se conform acestei credinţe, îşi alterează viitorul în armonie cu asumpţia sa.
 
Asumpţiile trezesc ceea ce afirmă. De îndată ce omul îşi asumă sentimentul dorinţei sale împlinite, Sinele său cvadri-dimensional găseşte căi pentru atingerea scopului, descoperă metode pentru realizarea acestuia.
Nu ştiu definiţie mai clară a mijloacelor prin care ne realizăm dorinţele decât de A EXPERIMENTA ÎN IMAGINAŢIE CEEA CE AM EXPERIMENTA ÎN CARNE ŞI OASE DACĂ NE-AM ATINGE SCOPUL. Această experimentare imaginară a finalului, prin recunoaştere, determină mijloacele. Sinele cvadri-dimensional construieşte apoi cu perspectiva sa mai largă mijloacele necesare pentru realizarea finalului recunoscut.
Minţii nedisciplinate îi pare dificil să-şi asume o stare care e negată de simţuri.
Dar iată o tehnică ce face simplă „chemarea la fiinţă a celor ce încă nu sunt” [Romani 4:17], adică, de a întâlni un eveniment înainte ca acesta să se petreacă.
Oamenii au obiceiul de a bagateliza importanţa lucrurilor simple. Dar această formulă simplă de schimbare a viitorului a fost descoperită după ani de căutare şi experimentare. 

8 comentarii:

  1. 1.In vremea aceea se va ridica Mihail, marele voievod, cel ce sta [de veghe] asupra fiilor poporului tau; si va fi vreme de necaz, necaz cum n’a mai fost din vremea cand s’a facut neam pe pamant si pana’n vremea de acum; in vremea aceea se va mantui poporul tau, si anume oricine va fi gasit scris in carte
    Dn 10:13, Mt 24:21, Mc 13:19, Lc 10:20, Flp 4:3, Iuda 1:9, Ap 3:5, Ap 7:13, Ap 12:7, Ap 13:8, Ap 16:18, Ap 17:8, Ap 20:12, Ap 21:27
    2.Si multi dintre cei ce dorm in tarana pamantului se vor trezi 2: unii la viata vesnica, iar altii la ocara si rusine vesnica.
    Iov 14:12, Iz 37:3, Sol 3:10, Mt 25:21, Mt 25:46, In 5:29, In 11:22-25, FA 24:15
    3.Si cei ce au cunoasterea 3 vor straluci ca lumina cerului 4; iar din cei drepti , multime, vor fi ca stelele in vecii vecilor.
    Jd 5:31, Mal 2:6, Sol 3:7, Mt 13:43, In 5:29, 1Co 15:42, Flp 2:15, 1Tim 4:16
    4.Iar tu, Daniele, inchide cuvintele si pecetluieste cartea pana la vremea sfarsitului, pana ce multi vor fi invatati si cunoasterea va spori».
    Is 29:11, Dn 12:9, Ap 10:4, Ap 22:10
    5.Si eu, Daniel, am vazut; si, iata, alti doi stateau; unul, dincoace de malul raului si altul, dincolo de malul raului.
    Ap 10:5
    6.Si unul i-a zis barbatului invesmantat in in, cel ce era deasupra apei raului: «Pe cand va fi sfarsitul minunilor despre care ai grait?»
    Dn 10:5
    7.Si l-am auzit pe barbatul invesmantat in in, cel ce era deasupra apei raului; si el si-a ridicat dreapta si stanga la cer si s””a jurat pe Cel ce in veac este viu: «In vreme si vremi si o jumatate de vreme ; cand ramasitele poporului celui sfant se vor aduna din risipire , atunci pe toate le vor cunoaste. »
    Lc 21:24, Ap 4:9, Ap 10:5-6, Ap 12:14
    8.Iar eu am auzit, dar n’am inteles. Si am zis: Doamne, care va fi sfarsitul acestor lucruri?
    9.Iar el a zis: «Vino, Daniele, caci inchise si pecetluite sunt cuvintele pana la vremea sfarsitului.
    Dn 8:17, Dn 8:26, Dn 12:4, FA 1:7, 1Ptr 1:12, Ap 10:4
    10.Multi vor fi alesi si inalbiti si incercati prin foc si sfintiti; dar nelegiuitii vor face nelegiuiri, si nimeni dintre nelegiuiti nu va avea cunoasterea, dar cei intelepti vor avea cunoasterea .
    Dn 11:33, Dn 11:35, 1Ptr 1:7, Ap 22:11
    11.Si de la vremea cand va inceta jertfa cea necontenita, cand se va aseza uraciunea pustirii: o mie doua sute si nouazeci de zile.
    Dn 9:27, Mt 24:15, Mc 13:14
    12.Fericit este cel ce asteapta si ajunge la o mie trei sute si treizeci si cinci de zile .
    Mt 10:22, Mc 13:13, 2Tes 2:8
    13.Tu insa du-te si te odihneste , ca inca mai sunt zile si ceasuri pana la plinirea sfarsitului; si te vei odihni si te vei scula in ceea ce-i al tau 1la sfarsitul zilelor»”.

    RăspundețiȘtergere
  2. Religia este autosuficienta, adica domoleste setea de Cunoastere a credinciosilor sai...Rareori un religios va cauta sa afle mai mult, si extrem de rar vor avea Curajul si Inteligenta de a contesta Axiomele/Dogmele care stau la baza ei. Cei care o fac sunt ereticii...Credinta este primul pas al Cunoasterii lumii in care traim, Stiinta fiind ultimul...Orice drum incepe cu un prim pas, dar pentru a ajunge la capat trebuie sa mergi in continuare, sa nu te opresti in bariere invizibile, iluzorii, ci sa mergi pana la capat...Acolo vei gasi Stiinta...Ocultismul, Astrologia, Ezoterismul, Info-energetica, Parapsihologia, etc., sunt pasi necesari si obligatorii in evolutia de la Cunoastere Empirica Initiatica (initiala, de incepator)-religioasa la Cunoastere Pura Fundamentala (de baza, de profesionist)-stiintifica...Insa defectul Stiintei moderne este ca bazele ei au fost puse de un grup initiatic-religios: masonii, prin Isaac Newton (ca tot a fost ziua lui de nastere) si astfel au inclus in Stiinta Moderna Matematica-Fizica, involuntar, axiome nedefinite religios...Pe baza acestor Erori fundamentale neobservate, in Stiinta au aparut fisuri in zonele limita, fisuri care au dus la modele stiintifice absurde, Stiinta deviind incet spre Religia Stiintei, apogeul noii Religii fiind atins cu Mecanica Cuantica.
    Din pacate explicatiile Mecanicii Cuantice au atins nivele fanteziste fara precedent, ele dand apa la moara pentru numeroase secte ale Religiei Stiintei...cati oameni Inteleg profund mecanismele fizice de la baza functionarii masinilor si aparatelor ce ne inconjoara si cati doar Cred in ele?...Fara mister, fara religie, fara sacralitate, existenta devine sterila,anosta si...repetitiva...Un Model Stiintific trebuie sa fie simplu de inteles, dar cand el devine dificil, initiatic, e limpede ca ceva e neclar acolo, si greseala este ascunsa sub diplome Universitare, Doctorate, Grade Initiatice si Jargoane tehnice...Cunostintele moderne sunt arhisuficiente pentru construirea unui Model Stiintific Unic, dificultatea fiind nu lipsa de Cunostinte ci Abundenta lor, si in primul rand existenta prea multor descrieri diferite ale aceluiasi lucru, de parca ar fi mai multe...Stiinta nu poate exista pe mai multe domenii separate decat daca este Incompleta, STIINTA Adevarata nu este decat UNA si nu poate avea la BAZA decat O singura Axioma, principiile fundamentale toate fiind Definite Corect si Relativ intre ele, relatiile fiind Legile Naturale, singurele Legi...Aceste Legi nu pot fi demonstrate teoretic deoarece sunt Fundamentale, ele nu pot fi decat Definite teoretic si dovedite corect experimental, practic.

    RăspundețiȘtergere
  3. " alti doi stateau; unul, dincoace de malul raului si altul, dincolo de malul raului.". ;)

    RăspundețiȘtergere
  4. "Dacă evenimentele ce se petreceau nu existau încă în lumea asta când erau observate, atunci, urmând logica, ele trebuie să fi fost din afara acestei lumi."
    *******
    Daca evenimentele ce se petreceau nu existau in lumea asta, cum puteau fi observate si de cine?

    RăspundețiȘtergere
  5. "„Şi acum v-am spus acestea înainte de a se întâmpla, ca să credeţi când se vor întâmpla.”
    – Ioan 14:29"
    ***********
    Daca o mana de oameni pun la cale de nu stiu cate generatii un plan bine gandit, ce mare scofala e ca sa prezici anumite evenimente de dinainte? Dovada este E. White cu scrierile ei, unde cica "prevazuse" pe timpul vietii ei ca turnurile WTC se vor prabusi(pe care le-am lecturat personal). Pai ce mare scofala a fost pentru ea s-o joace pe vizionara atata timp cat era masoana si avea toate informatiile masonilor? La fel si cu Ioan. Dar interesant este faptul ca atat doamna "alba" cat si Ionel al bibliei au ceva tipic caracterului jegos uman, care nu urmareste nimc altceva decat sa arunce tot gunoiul planuit de aceasta rasa mizerabila asupra unui Dumnezeu nevinovat. Cu alte cuvinte, dupa spusele EGW, turnurile s-au prabusit pentru ca Dumnezeu nu mai suporta salnicia si ingamfarea proprietarilor. Iar Ionel al bibliei, nu face altceva decat sa "prevada" evenimente care se bazeaza pe asazisa manie a lui Dumnezeu :)
    mda...hai sa mai aducem putina lauda OMULUI...caci cel putin pe acest blog se urmareste acest lucru. Cu alte cuvinte, cat suntem noi de mari si tari. Dumnezeule, de-am fi macar constienti!!!!:)

    RăspundețiȘtergere
  6. "Mulţi oameni, eu inclusiv, am observat evenimente înainte ca acestea să se fi produs; adică, înainte ca ele să se fi petrecut în această lume tri-dimensională."
    ********
    A OBSERVÁ obsérv tranz. 1) A fixa cu văzul într-un fragment scurt de timp; a distinge fugitiv cu privirea; a zări. 2) A sesiza atrăgând atenția; a remarca. ~ un detaliu artistic. 3) A privi cu atenție, pentru a-și forma o părere. 4) A urmări pe ascuns; a pândi. 5) înv. (legi, obiceiuri etc.) A lua în considerație, acordând atenția cuvenită; a îndeplini întocmai; a respecta. ~ datinele strămoșești. /<fr. observer, lat. observare
    ********
    Sa inteleg ca multi oameni, atat cat si maria ta, au vazut/observat evenimente inainte sa se petreaca? Mai sa fie! Uite ce inseamana a constientiza ca esti OM! Puteai maximal sa "prevezi", sa "intuiesti"...sa-ti autosugestionezi, sau mai pe sleau spus...sa pui botul la spusele altora.

    RăspundețiȘtergere
  7. "A dori o stare înseamnă a o avea. Cum spunea Pascal, „Nu m-ai fi căutat dacă nu m-ai fi găsit deja”.


    De la a dori pana la a o avea e cale lunga. Iar Pascalica, dupa ce trasese o tura pe nas, nu i-a fost greu sa abereze.

    RăspundețiȘtergere