20 martie 2012

Amăgirea cu formalism



„…având doar o formă de evlavie…” 2 Timotei 3:5
Biblia îl prezintă pe Cristos Isus, Fiul lui Dumnezeu că e Mântuitorul lumii. Apostolul Ioan a scris: „Noi am văzut şi mărturisim că Tatăl a trimis pe Fiul ca să fie Mântuitorul lumii” (1 Ioan 4:14). El a venit în lumea noastră, a luat asupra Sa păcatele noastre a tuturor şi prin moartea Sa a săvârşit mântuirea noastră şi ne-a deschis o intrare liberă în cer, în locul preasfânt. El e Mântuitorul, dar nu toţi oamenii sunt mântuiţi. Există o cale îngustă care duce la viaţă, la fericire veşnică. Cum se face că deşi există Mântuitor, o mare parte nu sunt mântuiţi? Deşi există cale spre fericire, mulţi ajung în iad, în chinul veşnic? Care e cauza? Biblia ne dă explicaţia în Apocalipsa 12:9: „Şi balaurul cel mare, şarpele cel vechi, numit Diavolul şi Satana, acela care înşeală întreaga lume, a fost aruncat pe pământ, şi împreună cu el au fost aruncaţi şi îngerii lui". Acelaşi lucru este scris şi în Apocalipsa 13:14; 19:20; 20:8,10. Textele acestea arată că omenirea e amăgită, e înşelată. Conform Bibliei, toţi oamenii se împart în două: în mântuiţi şi amăgiţi. Gândeşte-te tu din care faci parte? Eşti tu mântuit sau eşti amăgit?
E curios că cei amăgiţi nici nu îşi dau seama că sunt amăgiţi. Sunt ca peştele prins în mreje, dar încă nu e scos afară din apă. Când e tras afară, îşi dă seama, dar atunci e prea târziu. Apostolului Pavel Domnul i-a spus: „Te trimit ca să le deschizi ochii să se întoarcă de la întuneric la lumină, şi de sub puterea Satanei la Dumnezeu" (Faptele Apostolilor 26:18). Aceasta e slujba tuturor vestitorilor Evangheliei: să deschidă ochii oamenilor, ca ei să vadă amăgirea în care se află, să se trezească şi să se întoarcă la Dumnezeu, înainte de a fi prea târziu. Eu vreau să fiu sincer în vestirea adevărului; oare vei fi şi tu sincer în primirea lui? Cristos Domnul a spus: „Veţi cunoaşte adevărul, şi adevărul vă va face slobozi" (Ioan 8:32). Eu mă rog ca Domnul să-ţi dea lumină de sus.
Amăgirea cu ateismul nu prinde la toţi, şi nici cea cu evoluţia. Oamenii îşi dau seama că există Dumnezeu şi că e imposibil ca lumea să fii apărut la întâmplare. Tot ce vedem şi ce nu vedem e mărturie monumentală că există Dumnezeu, mărturie mult mai puternică decât mărturia marii piramide din Egipt că a existat Keops. Dar vrăjmaşul nu se dă bătut, ci îşi face lucrarea de înşelare. O plasă mare şi foarte periculoasă de a prinde suflete e formalismul religios, care de fapt e apostazie, lepădare de credinţă, de care oamenii nu îşi dau seama.
Ce mari ravagii a făcut amăgirea cu formalismul în biserica creştină! Cu durere trebuie să exclamăm şi noi ca David: „S-au stricat oamenii, au săvârşit fărădelegi urâte... toţi s-au rătăcit, s-au stricat; nu este nici unul care să facă binele, nici unul măcar" (Psalmul 53:1,3).
Israel era poporul lui Dumnezeu, care a fost izbăvit din sclavia Egiptului cu braţ tare, au văzut semne mari şi minuni, au avut prooroci, mesageri ai lui Dumnezeu. Israel era un popor în care trebuia să predomine sfinţenia, dar prin vieţuirea lor, s-au depărtat de Dumnezeu. Preoţii au rămas în slujbă, la Templu a continuat închinăciunea şi jertfele, numele le-a rămas de „popor al lui Dumnezeu", dar în realitate, ei nu mai erau ai lui Dumnezeu. Prin proorocul Isaia, Dumnezeu a zis: „Când se apropie de Mine poporul acesta, Mă cinsteşte cu gura şi cu buzele, dar inima lui este departe de Mine" (Isaia 29:13). Infecţia a început dinăuntru, de sus în jos. Preoţii, care aveau menirea să apropie poporul de Dumnezeu, să fie pildă poporului, tocmai ei nu-L mai cunoşteau pe Dumnezeu, nu-L slujeau, ci se slujeau pe ei înşişi. Prin proorocul Mica, Dumnezeu spunea: „Preoţii lui învaţă pe popor pentru plată" (Mica 3:11). Orice slujbă sau rugăciune trebuia plătită preotului. Aveau prooroci mincinoşi, iar preoţii stăpâneau poporul cu ajutorul lor (Ieremia 5:3l). Toţi erau interesaţi numai în câştig. „Toţi, de la cel mai mic până la cel mai mare, toţi sunt lacomi de câştig; de la prooroc până la preot, toţi înşeală" (Ieremia 6:13). Poporul lui Dumnezeu a ajuns fără Dumnezeu. „Boul îşi cunoaşte stăpânul şi măgarul cunoaşte ieslea stăpânului său; dar Israel nu Mă cunoaşte, poporul Meu nu ia aminte la Mine" - spunea Dumnezeu (Isaia 1:3). Formalismul lui Israel devenise o scârbă lui Dumnezeu. El a zis: „Nu mai aduceţi daruri de mâncare nefolositoare, căci Mi-e scârbă de tămâie! Nu vreau luni noi, Sabate şi adunări de sărbătoare, nu pot să văd nelegiuirea unită cu sărbătoarea... Când vă întindeţi mâinile spre Mine, îmi întorc ochii de la voi; şi oricât de mult v-aţi ruga, n-ascult, căci mâinile vă sunt pline de sânge" (Isaia 1:13,15). Israel căzuse în apostazie. Atunci Domnul i-a lăsat în mâinile împăratului Babilonului, care a asediat Ierusalimul, i-a înfometat, apoi a pătruns în cetate, a dărâmat-o şi poporul l-a dus în robie. Proorocul Ieremia umbla plângând printre dărâmături şi zicea: „Domnul a făcut să se uite în Sion sărbătorile şi Sabatul, şi în mânia Lui năpraznică a lepădat pe împărat şi pe preot. Domnul Şi-a dispreţuit altarul, Şi-a lepădat locaşul Său cel sfânt... Mi s-au stors ochii de lacrimi, îmi fierb măruntaiele, mi se varsă ficatul pe pământ din pricina prăpădului fiicei poporului Meu... Iată roada păcatelor proorocilor şi a nelegiuirii preoţilor săi" (Plângerile lui Ieremia 2:6,7,11; 4:13). Poporul Israel a păstrat forma religiei, dar a pierdut fondul: ascultarea de Dumnezeu.
Am dat această apostazie a lui Israel, ca să recunoaştem apostazia zilelor din urmă, proorocită de apostolul Pavel şi a cărei împlinire o vedem sub ochii noştri. Domnul Isus a spus că pomul se cunoaşte după roadă, nu după nume. Mulţi din creştinii de azi au rămas doar cu numele, cu firma că sunt creştini. Mi-aduc aminte că imediat după al doilea război mondial eram la Arad şi pe bulevardul din centru, la o prăvălie era o firmă mare pe care scria „Delicatese", la alta „Mezeluri", dar când te-ai apropiat de uşă, era închisă şi rafturile erau goale. A rămas doar firma, şi ea înşela şi decepţiona pe mulţi. Aşa e cu creştinismul multora., a rămas doar firma, căci înăuntru e doar moloz, dărâmături, murdărie. E un creştinism ce nu se deosebeşte de lumea păgână. Ba da, în unele privinţe necreştinii întrec pe creştinii de nume. S-au găsit triburi în pădurile virgine ale Amazonului, care deşi umblă goi, nu trăiesc în desfrâu şi nu divorţează de soţiile lor; alţii nu folosesc deloc băuturi îmbătătoare; dacă mor părinţii, copiii sunt crescuţi de rude sau vecini, bătrânii sunt respectaţi de cei tineri. Luaţi după aspectul moral, mulţi sunt mai creştini decât creştinii de nume.
Cum aş vrea ca slujitorii altarelor şi ai amvoanelor, preoţii şi pastorii, să-şi dea seama bine de starea reală a membrilor bisericii lor! Şi aceasta până nu e prea târziu. O salcie, copac gros pe marginea unui râu, avea o înfăţişare frumoasă, dar a venit o furtună şi a doborât-o la pământ. Ea avea o coroană frumoasă, dar s-a ţinut numai în scoarţă, căci în interior a fost mâncată de putregai. Ce multe biserici frumoase ca aspect, sunt doar un fel de morgă spirituală. Nu vreau să insult pe nimeni, căci n-am nici un câştig, dar trebuie să privim lucrurile aşa cum sunt. Falsitatea creştinismului mă doare. Oamenii sunt amăgiţi cu formalismul şi ajung în pierzare. De aceea caut să strig, să demasc aceasta amăgire. Oare care vor fi preoţii şi păstorii aceia gata să facă ce a zis proorocul Ioel? „Dar chiar acuma, zice Domnul, întoarceţi-vă la Mine cu toată inima, cu post, cu plânset şi cu bocet. Sfâşiaţi-vă inimile, nu hainele, şi întoarceţi-vă la Domnul Dumnezeul vostru... Vestiţi un post, chemaţi o adunare de sărbătoare. Strângeţi poporul, ţineţi o adunare sfântă... Preoţii, slujitorii Domnului, să plângă între tindă şi altar şi să zică: „Doamne, îndură-te de poporul Tău!" (Ioel 2:12,13,15-17).
I. Amăgirea cu formalismul îl face pe oameni să se creadă creştini, când în realitate nu sunt. Aici e şiretenia ascunsă a diavolului. Preoţi şi popor se cred bine, în timp ce sunt pe marginea prăpăstiei iadului. Mă rog Domnului ca prin aceste rânduri, Duhul Sfânt să deschidă ochii multora să vadă starea gravă în care se află, cum sub numele de creştin este ascuns cel mai decăzut trai păgân. Până ce nu îşi dau seama de aceasta, nu poate fi nici o îndreptare. O scurtă paralelă între creştinismul biblic primar şi între creştinismul de azi poate convinge pe oricine de amăgirea formalismului religios.

CONTINUAREA AICI: 

12 comentarii:

  1. E foarte adevarat ca traim intr-o societate pervertita...valorile morale sau spirituale au fost facute praf...
    Scoietatile occidentale, alea deschise, promoveaza la o scara incredibila un egalitarism general pe niste baze extrem de subrede moral...si trendul ajunge incet-incet si in Romania.

    Din punctul meu de vedere, un trai echilibrat natural, primar, e foarte aproape de standardul moral stabilit de crestinism...si ma bucura ca inca se gasesc oameni in Romania care inca simt si traiesc aproape de standardul sus mentionat. Clar, e si multa ipocrizie, falsitate, sau formalism, insa se mai gasesc si etaloane morale. Ceea ce in vest nu prea mai exista.

    Dragul meu mizantrop, desi ne-am faultat inutil, prosteste, ai devenit preferatul meu....

    RăspundețiȘtergere
  2. Gigi, intr'o lume atat de goala, durerea celor care'si cauta semenii instrainati de ei insisi poate duce si la momente de ratacire mizantropica.
    Tare'ti multumesc de aprecieri. Chiar imi pica bine. Si sper sa'ti pot fi de folos in verun fel. Chiar si ca prieten de internet.

    RăspundețiȘtergere
  3. Intregul continut al lecturii "Amagirea cu formalismul" dovedeste ca ideile tale insirate in profilul tau mizantropic, sunt pe cat se pot de adevarate. Si anume ca "Umanoidul este creat de societate - de preot, politician, pedagog. Umanoidul este creat, este fabricat. Fiecare copil vine ca o fiinta umana: total, intreg, viu, fara nici o diviziune. Imediat societatea incepe sa-l sufoce, il inabuse, il taie in fragmente, spunandu-i ce sa faca si ce sa nu faca, ce sa fie si ce sa nu fie."....iar eu imi voi permite sa mai adaug: ce si cum sa creada, si ce si cum sa nu creada....fara discernamant.

    Nu vreau sa jignesc autorul lecturii "Amagirea cu formalismul", dar ma intreb, daca crestinii primari au reusit sa se desparta de traiul pacatos(Faptele Apostolilor 2:37-38), la ce le-a mai fost de folos mântuirea prin credinţă în jertfa lui Cristos? (Efeseni 2:8-9; 1 Corinteni 6:11; Coloseni1:13,14; 1 Ioan 2:12).

    Ideea mantuirii prin credinta pleaca de la premiza ca mantuirea prin fapte e imposibila datorita faptului ca faradelegea se afla in trup. Adica atata timp cat omul e om in carne si oase, nu va putea face absolut nicio fapta care sa poata fi de ajuns pentru a fi mantuit. Culmea ironiei este ca in descriere, autorul, bazandu-se pe asazisele "cuvinte inspirate" doreste sa demonstreze sfinţenia crestinilor primari prin trăirea lor, incercand prin acest fel sa scoata in contrast imaginea crestinismului de azi. Problema e doar ca a uitat sa-si puna esentiela intrebare: "are nevoie sfintenia de mantuire?"

    .....dar uite ce usor accepta paradoxul, umanoidul fabricat.

    RăspundețiȘtergere
  4. Nu'i pacat ca un astfel de comentariu sa fie semnat de un anonim?

    RăspundețiȘtergere
  5. Cu cat e mai anonim un anonim ca mine, fata de un mizantropic ca tine? ;-)

    RăspundețiȘtergere
  6. Simplu: mizantrop spune ceva. Anonim...nimic. :)

    RăspundețiȘtergere
  7. Cum nimic? Necunoscut. Reluand ideea, voi reformula. Care e diferenta intre anonimitatea Necunoscutului/Necunoscutei fata de anonimitatea Mizantropului? Daca ar fi existat vreo diferenta, mi-as fi investit timpul prin a-mi macina neuronii in favoarea creerii unei identitati. Dar asa...Imi pare rau ca trebuie sa te dezamagesc.:)

    RăspundețiȘtergere
  8. Ok, ma voi multumi sa fac diferenta intre anonimi prin simpla comparatie a calitatii comentariilor. Dar...what if ! ... si daca va veni un anonim facand comantarii de valoare, cum voi face diferenta ? Daca voi atribui comentariile tale lui ? :)

    RăspundețiȘtergere
  9. Diferenta o vei putea face cu usurinta aprofunzand, comparand, disecand, meditand, conexand s.a.m.d. Anonimitatea dispare in momentul in care intra in actiune aprofundarea.:)

    RăspundețiȘtergere
  10. http://www.fenomenulpitesti.ro/despre-noi Ce spuneti de aceasta "libertate"?Ne indreptam vertiginos spre "libertate"

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Spun ca daca pana acum i se vedea coada la orizont, acum i se vad si coarnele.
      Pacat insa ca majoritatea vede un inger de lumina!...

      Ștergere