6 decembrie 2011

Idoli si simulacre.



Prin teoria idolilor, Francis Bacon (1561-1626) intenționează purificarea (e termenul lui) intelectului.

În opinia lui Bacon, idolii sînt prejudecățile, noțiunile false, prost definite, imaginile eronate. Francis Bacon identifică patru specii de idoli: ai tribului, peșterii, forului și teatrului.


Idolii tribului țin de natura omului. Simțurile îl înșală pe om. Intelectul lui e mărginit.

Idolii peșterii țin de ”vizuina” în care locuiește omul. Dacă idolii tribului țin de natura umană în genere, mărginită, imperfectă, idolii peșterii țin de firea proprie fiecărui om în parte.

Idolii forului își au sursa în comunitatea în care trăim. Ei sînt cuvintele și noțiunile nepotrivite, definițiile și explicațiile ce aparțin mulțimii. Idoli de acest tip sînt numele de lucruri ce nu există (soartă, prim mobil, orbite planetare, elementul focului), numele prost definite (exemplul lui Bacon e termenul echivoc al ”umedului”).

Idolii teatrului sînt dogmele filosofice. Teoriile metafizice sînt simple plăsmuiri, spune Francis Bacon, ”căci cîte sisteme filosofice au fost inventate și adoptate, tot atîtea fabule au fost create și jucate, fabule care au făcut din lume o plăsmuire sau o scenă de teatru” (Novum organum, XLIV).