19 aprilie 2011

Dusmanul din suflet


  Am vazut la ce se refera Pavel prin psuche, sufletul, si prin pneuma, spiritul. Sa ne ocupam acum de a treia parte a omului, de soma, trupul. Pavel vorbeste de trup in trei moduri diferite.

  1. El vorbeste de el intr’un mod cu totul neutru, in care se refera doar la corpul fizic pe care’l are fiecare om. El vorbeste de paganii care’si necinstesc trupurile prin excesele si perversiunile sexuale practicate ( Rom. 1.24 ): el vorbeste despre semnele persecutiei pe care le poarta pe trupul sau ( Gal.6.17 ): el spune despre Avraam  care stia ca forta fizica a trupului sau era foarte slaba ( Rom. 4.19 ). De doua ori intrebuinteaza corpul fizic si membrele sale ca symbol al bisericii, si ca Trup al lui Hristos ( Rom. 12.4,5 ; 1 Cor 12. 12-27 ). In aceste pasaje corpul este pur si simplu cu sensul fizic al termenului, sin u este implicat nici un verdict de vreun fel sau altul.
  2. El vorbeste despre corp intr’un fel in care implica imperfectiunea si pericolul pe care le reprezinta acesta. El vorbeste de trupul pacatos, ( Rom.6.6 ),de trupul muritor ( Rom. 6.12 ; 8.11 ), de trupul osandit la moarte ( Rom.7.24 ), de trupul mort din cauza pacatului ( Rom. 8.10 ) .El sustine ca trupul trebuie tinut supus ( 1 Cor. 9.27 ), si ca faptele trupului trebuie facute sa moara ( Rom. 8.13 ) Aici trupul este vazut ca si o parte a unui om care este osandit in orice imprejurare la moarte si descompunere  si exista implicatia ca trupul este in mare masura raspunzator pentru pacatul omului  si ca exista lucruri legate de trup care trebuie sa fie eliminate pt totdeauna din viata de crestin.
  3.  Dar cu toate acestea, Pavel niciodata nu lasa sa se inteleaga ca trupul este ca atare de nerecuperat si ca nu este bun la nimic, ci ca este sortit nimicirii. Trupul poate fi rascumparat ( Rom. 8.23 ) si transformat ( Fil.3.21 ). Trupul poate fi luat si oferit ca o jertfa lui Dumnezeu ( Rom. 12.1 ) si cu el, si in el, omul poate sa’l glorifice pe Dumnezeu. ( 1 Cor.6.20 ; Fil.1.20 ) Trupul poate sa fie si pt crestin este deja, templul Spiritului Sfant ( 1 Cor.6.19 ).  Este cat se poate de clar ca pt Pavel trupul nu este in esenta rau.  In natura sa, el va muri. Dar el dispune de potentiale imensa pt bine sir au, dupa cum este dominat de pacat, sau dedicat lui Dumnezeu. Pt Pavel, trupul este in sine, complet neutru. Directia in care se va indrepta depinde de care forta este dirijat, de cea a binelui, sau cea a raului.

Ajungem acum la un cuvant care este mult mai dificil, sarx, carnea.Iata unul dintre cuvintele caracteristice ale lui Pavel unul dintre cuvintele care apare mereu in epistolele lui, si in special, in cea adresata romanilor, galatenilor si corintenilor. Este un cuvant care nu are o traducere adecvata in limba engleza, un cuvant al carui inteles nu poate fi definit simplu si cu exactitate, un cuvant care ne pune in situatia de’a bajbai cautandu’I intelesul, si totusi un cuvant care reprezinta anumite fapte din starea umana, care fac parte din experienta fundamentala a fiecarui om. Sa cautam asadar sa patrundem intelesul sau. Putem sa incepem cu doua fapte esentiale in acest sens.

  1. SARX este dusmanul de moarte a lui PNEUMA. Razboiul care se da in suflet este exact intre carne, ca sa folosim traducerea obisnuita a cuvantului, si spirit. Acestea, spune Pavel, sunt opuse unele altora ( Gal. 5.17 ). Orice s’ar spune, acestea sunt fortele oponente din fiinta omului.
  2. Sarx, este mai mult decat trupul. In gandirea lui Pavel, pacatele carnii include mai mult decat pacatele trupesti care au de’a face cu trupul. Cand Pavel enumera faptele carnii, incepe desigur cu imoralitatea, impuritatea, destrabalarea, dar continua de acolo cu dusmania, cearta, invidia, mania, spiritul de dezbinare, care nu sunt deloc pacate ale trupului. Pacatele carnii in intelesul modern, obisnuit al cuvantului , sunt departe de a fi singurele pacate ale carnii in sensul in care Pavel intelege termenul. De fapt, nu gresim daca afirmam ca ele nici nu sunt macar cele mai importante si mai grave pacate ale carnii.
  3.  Pavel foloseste termenul pt a arata o stare corporala sau fizica. El vorbeste despre circumciziunea in carne comparata cu circumciziunea la inima. ( Rom. 2.28 ). El vorbeste despre un ghimpe in carne, prin care se refera la o suferinta a corpului, sau la o boala ( Gal. 4.13 ). Sunt situatii in care Pavel foloseste sarx, acolo unde ar fi putut la fel de bine sa foloseasca soma, si unde sensul sau este fizic, fara nici o nuanta sau implicatie.
  4. Pavel utilizeaza sarx in expresii care in limba romana ar putea fi redate prin “omeneste vorbind”, sau “din punct de vedere omensc”.
  5. Pavel intrebuinteaza termenul sarx in expresii si contexte  in care noi am folosi expresii ca “ a judeca omneste, sau dupa standardele umane “. Nu inteleptii lumii acesteia sunt chemati la biserica( 1 Cor. 1.26 ).  “Standardele umane au incetat de a mai avea importanta in evaluarea noastra cu privire la orice om “. In astfel de expresii, carnea are semnificatia standardului uman, a punctului de vedere uman, a evaluarii umane.
  6. Pavel foloseste sarx in situatii in care idea principala este cea a umanitatii.. Expresia “Nimeni ( pasa sarx) nu va fi socotit neprihanit inaintea Lui prin faptele legii. ( Rom. 3.20 ; Gal.2.16 ; 1 Cor. 1.29 ).Limba ebraica are intotdeauna predilectie spre expresiile concrete fata de cele abstracte, de aceea aici este preferat termenul ne carne fata de cel de umanitate.
  7. Ajungem acum la un mod unic si distinct in care Pavel a utilizat cuvantul sarx, in felul in care intelegeprin sarx dusmanul supreme in lupta din suflet. Sa vedem deci cum foloseste Pavel termenul in acest sens deosebit.
a)      Se poate spune ca trairea in carne este exact opusul trairii crestine “voi nu sunteti in carne, sunteti in Spirit “. Pavel poate sa priveasca inapoi la timpul “ cand traiam in carne “
b)      Intr’un sens si mai larg, a fi in carne inseamna a fi sub pacat ( Rom. 7.14 ). A fi dominat de carne este unul si acelasi lucru cu a fi robul pacatului.
c)      Carnea este marele dusman al vietii crestine. Acest sarx este cel care face legea sa devina neputincioasa. ( Rom.8.3 )Adica acest sarx este responsabil pt acea situatia umana ce se repeta mereu in care omul stie perfect ce are de facut si totusi este cat se poate de neajutorat in acest lucru.Nimic bun nu locuieste in sarx (Rom.7.18 ).Daca suntem atenti, observam ca este o diferenta intre soma, si sarx. Sarx nu poate fi placut lui Dumneeu. Mai rau, este in esenta ostil lui Dumnezeu. Invidia, mania, dusmania sunt o dovada ca un om sau o comunitate traieste in sarx. ( 1Cor. 3.3 )

 In unele traduceri ale NT, atrag atentia ca sarx este tradusa prin “natura inferioara”, “natura pacatoasa”, ‘natura nespiritualizata”.
Atunci ce este carnea ? In mod clar, nu este trupul. Este la fel de clar, ca daca gandirea luui Pavel este consecventa, acest cuvant carne nu se refera la omul netural, pt ca Pavel a spus ca nu este neaparat  ca omul natural sa fie in totalitatea lui rau.  Asta arata ca in om o natura care este capabila de bunatate si alta condamnata la rau.  Este foarte semnificativ faptul ca Pavel vorbeste despre faptele carnii si despre roada spiritului.  O fapta este ceva pe care omul face pt sine insusi, dar o roada este produs de o putere pe care omul nu o poseda. Omul nu poate sa faca o roada. Adevarul este ca in timp ce traducerea “natura inferioara “ este adesea concludenta, ea nu ete sufucient de profunda.
Esenta carnii este aceasta. Nici o armata nu poate sa invadeze o tara dinspre mare daca nu dispune de un cap de pod. Tentatia nu ar avea puterea de’ai influent ape oameni  daca nu ar exista dinainte ceva in om care sa’l faca sa reactioneze pozitiv la acel stimul. Pacatul nu ar ajunge sa puna picioerul pe taramul mintii si al sufletului daca nu s’ar afla un dusman dincolo de ziduri care sa deschida portile pacatului.  Carnea este tocmai capul de pod, prin care pacatul invadeaza personalitatea umana.
De unde vine acest cap de pod ? De unde a rasarit acest dusman intern ? Experienta universala a vietii arata ca un om se modeleaza sau refuza sa se modeleze la orice experienta.El se autodetermina sa reactioneze sau nu la anumite experiente. Carnea este ceea ce omul a facut din sine insusi, in opozitie cu omul asa cum l’a creeat Dumnezeu. Carnea reprezinta efectul total asupra omului, al propriului sau pacat si al pacatelor parintilor sai, cat si efectl pacatului toturor oamenilor dinaintea sa.
Carnea este natura omeneasca transformata in pacat.  Se pare ca pacatul omului, propriul sau pacat si pacatul omenirii l’au facut vulnerabil in fata pacatului. L’au facut sa cada chiar si atunci cand era constient de cadere, si chiar atunci cand nu voia sa cada. L’au facut astfel incat nu poate sa evite fascinatia pacatului, nici sa reziste puterii acestuia.  Carnea reprezinta natura umana slabita, viciata, contaminate de pacat. Carnea este omul departat de Isus Hristos si Spiritul Sau.


William Barclay.

( va urma )