26 martie 2011

Despre orbii care vad.

Un film despre ce se intampla cand omul (re)devine "lup pentru om", in regia lui Fernando Meirelles, dupa romanul "Eseu despre orbire" al portughezului Jose Saramago. O epidemie de orbire care are cauze necunoscute si se raspandeste rapid ii afecteaza subit pe locuitorii unui oras. Ochiul nu are nicio problema structurala care sa explice aparitia bolii, dar cei infectati vad totul alb, de parca s-ar scufunda in lapte.

Primii bolnavi - printre ei un doctor oftalmolog (interpretat de Mark Ruffalo) si sotia lui (Julianne Moore) care se preface ca a orbit doar ca sa il urmeze in carantina - sunt izolati intr-un vechi spital. Primesc mancare din partea autoritatilor, dar trebuie sa se organizeze singuri. Sotia doctorului ajunge ghidul lor in noua societate intemeiata la voia intamplarii.

*Spoilere
Pe masura ce in carantina sunt adusi tot mai multi oameni, sistemul incepe sa semene cu un lagar. Vederea se transforma intr-o povara si o responsabilitate pentru nevasta doctorului, iar ochii ei, ca unici martori ai decaderii morale, devin ochii spectatorilor. Apare un rege auto-proclamat care preia controlul distribuirii hranei, ajutat de un pistol si de un om nevazator din nastere (veteran in lumea orbilor). In schimbul mancarii cere obiecte de valoare si apoi femei. Resemnarea cu care ceilalti prizonieri accepta rolul de dominati ca fiind implacabil aminteste de niste experimente celebre in psihologia sociala, in special de cel din "inchisoarea Stanford". 

Am urmarit cu un nod in gat si cu o neliniste crescanda scena violului-orgie, cand femeile au obligatia de a aleage sa faca sex pentru hrana. Ele involueaza din fiinte abandonate in obiecte care satisfac nevoile unor sociopati, ajungand la un nivel de degradare cu totul nou, in care supunerea in fata celui puternic se identifica cu pierderea sinelui.

Parabola orbilor - Pieter Bruegel cel Bătrân (1568)
Scena in care sotia doctorului cauta provizii intr-un supermarket din orasul devastat e usor de descris daca va imaginati un Mega Image in care toate rafturile sunt goale, iar gunoaiele ascund pardoseala. Printre ambalaje bajbaie cativa orbi ca sa gaseasca indiferent ce comestibil. Cand simt miros de carne, orbii se transforma in niste zombie ai disperarii si incearca sa o opreasca pe femeie ca sa ii smulga nu creierul - ca orice strigoi care se respecta, ci mancarea.

Spre final se instaleaza o impacare aparenta cu noua conditie si o oarecare normalizare. Daca ai acceptat premisa initiala a povestii pe care ai urmarit-o doua ore, trebuie sa accepti si concluzia ei ca fiind la fel de posibila. Blindness nu arata orbi rai si animalici, ci vorbeste in taina despre natura umana, despre instincte si despre moralitatea care iti ramane dupa ce toate legile pe care le stiai au fost suprimate.  ( preluare de pe blogspot )