13 octombrie 2011

1848 Reincarcat - Semnalul a fost dat.


”Cine nu învață nimic din istorie, este sortit să o repete” spune zicala.
Timpul, contextul istoric, ignoranța oamenilor, ne fac să uităm că lucrurile esențiale vieții sunt aceleași, oriunde și oricând. Dacă un sistem politic nu mai corespunde valorilor și nu răspunde nevoilor societății la momentul dat, indiferent că vorbim de democrație, teocrație, monarhie sau totalitarism, acesta se va confrunta în mod inevitabil cu o revoluție. Cine, cum și când va izbucni revoluția e o chestiune de detalii, dar gândul, cuvintele și faptele se concentrează pe așa ceva.
În mentalul colectiv s-a însămânțat ideea. Propaganda și contra-acțiunea, cinematografia, plină de mesaje subliminale,  presa tabloidă care denaturează realitatea și redă o perspectivă derizorie a vieții, incoerența de guvernare, toate acestea instigă la o schimbare profundă, la adoptarea unei atitudini anti-sistem.
Contextul global actual este pregătit pentru așa ceva. Cu toții știm că lucrurile nu se mai pot întoarce la starea de dinainte de criza economică. O criză care aparent privește doar latura economică și financiară, dar care are în profunzime trăsăturile unei crize sistemice.
Evenimentele recente din țările occidentale, protestele care au luat chiar forme violente, dar în special protestele aparent nesemnificative de la New York, inima civilizației occidentale și a lumii financiare, arată că fenomenul escaladează. Visul american se prăbușește, cărțile de joc cad una câte una, acționându-le pe toate celelalte. Din tot ce înseamnă sistem financiar se va alege praful. Nu există cale de întoarcere, repet. Lucrurile nu mai pot fi calmate cu dulcegării electorale, cu credite fără buletin, cu reclame suprarealiste la produse fără valoare reală, nici măcar cu promisiuni de salarii mai mari, bonusuri sau prime de vacanță.
Dr. Doom (Roubini) a dat iarăși zilele trecute o sentință gravă capitalismului, poate cea mai gravă de până acum: capitalismul se poate autodistruge pentru că nu poţi transfera venituri dinspre forţa de muncă spre capital fără să se înregistreze un exces de capacitate de producţie şi lipsa unei cereri agregate. Asta se întâmplă acum. Am crezut că pieţele funcţionează, dar nu este aşa.
Ceea ce părea până acum de necontestat, modelul economiei capitaliste, devine la fel de neajutorat și de blamat ca și celelalte de dinaintea lui. Aflăm că e un sistem eronat, că fundamentele sunt firave și că în esență e ineficient pentru societate.
Cu toții de dăm seama de neajunsurile capitalismului privind în viața de zi cu zi. Am scris aici care sunt efectele perverse ale sistemului. Vedem zi de zi oameni deprimați, familii destrămate, copii care cresc cu iluzii, dar lipsiți de afecțiune. Capitalismul spune: vrei bani mai mulți, ia și muncește! Și e valabil. Doar că timpul alocat muncii, diminuează timpul alocat familiei și lucrurilor cu adevărat importante. Munca și banii nu sunt un scop în sine, sunt mijloace pentru ca noi, oamenii, să ne putem bucura de sentimente cu adevărat nobile. Fericirea și bucuriile vieții le trăim rar și ele nu se vând pe bani. Capitalismul a construit o lume falsă, în care valorile inoculate sunt dominația banului și acumularea de bunuri. Lucruri efemere, nimic trainic, o iluzie pentru care ne-am vândut sufletele. Vine momentul să deschidem ochii și să privim realitatea. Atâta doar, să deschidem simțurile, pentru că acolo sunt culorile, sunetele și bucuria vieții.
Deocamdată se percepe încet, dar sunetul revoluției se apropie, exact ca o simfonie. O simfonie care va lăsa în urma ei pustiul. Pustiul din care va trebui să reîncepem să construim, să ne construim noua casă, a copiilor noștri.

Sursa:

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu