22 iunie 2011

Despre frumusetea uitata a vietii

Daca ma gandesc bine, reprosul esential pe care il am de facut tarii si vremurilor este ca ma impiedica sa ma bucur de frumusetea vietii. Din cand in cand, imi dau seama ca traiesc intr-o lume fara cer, fara copaci si gradini, fara extaze bucolice, fara ape, pajisti si nori. Am uitat misterul adanc al noptii, radicalitatea amiezii, racorile cosmice ale amurgului. Nu mai vad pasarile, nu mai adulmec mirosul prafos si umed al furtunii, nu mai percep, asfixiat de emotie, miracolul ploii si al stelelor. Nu mai privesc in sus, nu mai am organ pentru parfumuri si adieri. Fosnetul frunzelor uscate, transluciditatea nocturna a lacurilor, sunetul indescifrabil al serii, iarba, padurea, vitele, orizontul tulbure al campiei, colina cordiala si muntele ascetic nu mai fac de mult parte din peisajul meu cotidian, din echilibrul igienic al vietii mele launtrice. Nu mai am timp pentru prietenie, pentru taclaua voioasa, pentru cheful asezat. Sunt ocupat. Sunt grabit. Sunt iritat, hartuit, coplesit de lehamite. Am o existenta de ghiseu: mi se cer servicii, mi se fac comenzi, mi se solicita interventii, sfaturi si complicitati. Am devenit mizantrop.
Doua treimi din metabolismul meu mental se epuizeaza in nervi de conjunctura, agenda mea zilnica e un inventar de urgente minore. Gandesc pe sponci, stimulat de provocari meschine. Imi incep ziua apoplectic, injurand "situatiunea": gropile din drum, moravurile soferilor autohtoni, caldura (sau frigul), praful (sau noroiul), morala politicienilor, gramatica gazetarilor, modele ideologice, cacofoniile noii arhitecturi, demagogia, coruptia, bezmeticia tranzitiei. Abia daca mai inregistrez desenul ametitor al cate unei siluete feminine, inocenta vreunui suras, farmecul tacut al cate unui colt de strada.
Colectionez antipatii si prilejuri de insatisfactie. Scriu despre mizerii si maruntisuri. Bomban toata ziua, mi-am pierdut increderea in virtutile natiei, in soarta tarii, in rostul lumii. Am un portret tot mai greu digerabil. Patriotii de parada m-au trecut la tradatori, neoliberalii la conservatori, postmodernistii la elitisti. Batranilor le apar frivol, tinerilor reactionar. Una peste alta, mi-am pierdut buna dispozitie, elanul, jubilatia. Nu mai am ragazuri fertile, reverii, autenticitati. Ma misc, de dimineata pana seara, intr-un univers artificial, agitat, infectat de trivialitate. Apetitul vital a devenit anemic, placerea de a fi si-a pierdut amplitudinea si suculenta.
Respir crispat si pripit, ca intr-o etuva. Cand cineva trece printr-o asemenea criza de vina e, in primul rand, umoarea proprie. Te poti acuza ca ai consimtit in prea mare masura imediatului, ca nu stii sa-ti dozezi timpul si afectele, ca nu mai deosebesti intre esential si accesoriu, ca, in sfarsit, ai scos din calculul zilnic valorile zenitale. Dar nu se poate trece cu vederea nici ambianta toxica a momentului si a veacului. Suntem napaditi de probleme secunde. Avem preocupari de mana a doua, avem conducatori de mana a doua, traim sub presiunea multipla a necesitatii. Ni se ofera texte mediocre, show-uri de prost-gust, conditii de viata umilitoare.
Am ajuns sa nu mai avem simturi, idei, imaginatie. Ne-am uratit, ne-am instrainat cu totul de simplitatea polifonica a lumii, de pasiunea vietii depline. Nu mai avem puterea de a admira si de a lauda, cu o genuina evlavie, splendoarea Creatiei, vazduhul, marile, pamantul si oamenii. Suntem turmentati si sumbri. Abia daca ne mai putem suporta.
Exista, pentru acest derapaj primejdios, o terapie plauzibila? Da, cu conditia sa ne dam seama de gravitatea primejdiei. Cu conditia sa impunem atentiei noastre zilnice alte prioritati si alte orizonturi.




Andrei Plesu .

7 comentarii:

  1. Pe când am vrut să te felicit pentru textul deosebit pe care l-ai scris am ajuns la sfârșit și am descoperit autorul :)
    (dar asta nu înseamnă că nu mă bucur că mi l-ai scos în cale (textul) :) )

    RăspundețiȘtergere
  2. Eh, din pacate eu abia exist ca cititor. Ca scriitor marturisesc ca n'am talent. Majoritatea blogurilor sunt adunate de prin lumea larga. Scot doar in cale..
    Singurele bloguri scrise de mine sunt " Samson" si " Delir in stil adventist ", repet, nu mare minune din punct de vedere literar.
    Oricum, mersi. :)

    RăspundețiȘtergere
  3. "Nu mai avem puterea de a admira si de a lauda, cu o genuina evlavie, splendoarea Creatiei..."

    Mai ca mi-au dau lacrimile...
    Dar tot nu mi-ai raspuns la intrebarea: care e formula volumului cercului?

    RăspundețiȘtergere
  4. Padre, sa'mi spui daca vrei sa fii la fel de dobitoc ca Behaila. Ca daca insisti, te banez si pe tine.
    La mine pe blog, numa' eu am voie sa fiu sarcastic. Tu tre' sa muncesti sa demonstrezi ca meriti sa te bag in seama.

    RăspundețiȘtergere
  5. Este de-a dreptul incredibil, insa acesta este purul adevar. Lasindu-ne purtati de tumultul vietii contemporane, uitam sa mai traim; din dorinta de-a ne integra perfect in ritmul ametitor al societatii timpului nostru ajungem in mod paradoxal la dezumanizare, la o pierdere a identitatii, la o vietuire in van care parca este ghidata in mod mecanic de bataile de ceasornic ale epocii tehnologizarii. Cu ceva mai multa vreme in urma, ascultind interviul radiofonic al unui actor, am realizat c-am uitat sa traiesc... Si-am reinceput sa invat sa ma bucur de fiecare clipa, de aceste momente pline de miracol din viata noastra pe care, prea atenti sa traim, le-am pierdut... Cintecul pasarilor, frumusetea copacilor infloriti, mirosul florilor, spectacolul norilor, etc. Si am realizat ca ceea ce lasam sa treaca pe linga mine, nechibzuit fiind, era insasi viata... Lecturi de felul celei de fata au meritul de-a ne trezi din aceasta forma de agonie a vietii, o trezire la viata reala.

    Din pacate sintem inzestrati cu aceasta binecuvintare si blestem al uitari. Ar trebui ca in fiecare dimineata sa ne incepem ziua recitind un pasaj ca cel de fata. Sau asemeni lui Filip Mecedon, sa rostim in fiecare dimineata: "Filip, adu-ti aminte ca esti om..."
    O dimineata frumoasa!

    RăspundețiȘtergere
  6. http://parereataconteaza1.wordpress.com/2011/04/27/discursandrei-plesu-pildele-domnului/

    imi place Andrei Plesu :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Sunt momente cand si mie. Mai ales cand nu face politica. :)

      Ștergere