6 mai 2011

Ce este realitatea ?

Ne-am indepartat de noi insine, de adevarata noastra identitate, de esenta noastra, care ne asteapta undeva, pe un alt nivel de realitate. Ce sanse avem pentru a ne elibera din conditia noastra prezenta?
Transdisciplinaritatea tinde intru recuperarea unitatii cunoasterii si a Fiintei, tinde intru unitatea stiintei si ambitioneaza sa creeze punti trainice de legatura  cu Filosofia, cu Arta.
Michel Camus vorbea despre o noua cale initiatica, ce tinde sa reuneasca Traditia cu cele mai noi descoperiri stiintifice. Transdisciplinaritatea este o cale potrivita pentru a realiza evolutia constiintei si unitatea cunoasterii in lumea actuala, marcata de numeroase provocari, criza de sens, desacralizare, degenerare morala, abuzuri multiple, fragilitatea paradigmelor umane etc. Ea ne poate scoate din pestera in care ne-am autoclaustrat, nu este o ambitie prea mare.
La nivel international au fost infiintate centre de studii transdisciplinare in peste 30 de tari, iar studiile transdisciplinare sunt tot mai prezente in curriculele universitare.
Academicianul Basarab Nicolescu, unul dintre fondatorii transdisciplinaritatii la nivel mondial, si-a lansat recent la Iasi cea mai recenta dintre cartile sale: Ce este realitatea?, aparuta simultan in romana, la Editura Junimea, si franceza, la Montreal, in Canada. Este o carte extrem de provocatoare, de curajoasa, in care, in acord cu Wolfgang Pauli, autorul apreciaza ca formularea unei noi idei despre realitate este sarcina cea mai grea si cea mai importanta a timpurilor noastre.
Realitatea este plastica, suntem parte din ea, dar ea se modifica odata cu gandurile, cuvintele, sentimentele si actiunile noastre, deci suntem pe deplin responsabili. Realitatea este, in acelasi timp, interioara si exterioara, cognoscibila si incognoscibila, este rationala, dar rationalitatea ei este multipla, structurata pe mai multe niveluri de realitate, care corespund unor niveluri de constiinta, intr-o fuziune a cunoasterii si a Fiintei.
Un alt autor, Andreu Sole, intr-o lucrare aparuta concomitent la Junimea, in Colectia Ananta, de studii transdisciplinare, Creatori de lumi. Posibilele si imposibilele noastre, considera ca lumea nu este decat produsul unei viziuni despre lume, ca oamenii sunt creatori de lumi, prin intermediul reprezentarilor si al imaginatiei lor. Istoria omenirii ar fi, astfel, povestea acestei pluralitati ireductibile a lumilor.
Realitatea lumii nu ar fi altceva decat ansamblul posibilelor si imposibilelor pe care oamenii nu inceteaza sa le creeze si sa le transmita, dar cu atentia necesara pentru a face imposibile o parte dintre posibilele noastre, pentru ca lumea sa nu ajunga la barbarie, desi Cioran spunea ca tocmai asta e calea salvatoare. In context, nu pot sa nu-mi amintesc definitia lui Petre Tutea, care spunea simplu si total: “Realitatea este Dumnezeu”. Dincolo de asta, nu cred ca se mai poate adauga ceva.
Mie mi se pare ca faptul fundamental in Univers este constiinta. Cu cat ne invrednicim de niveluri mai inalte de constiinta, cu atat realitatea esentiala ni se descopera, ni se releva. Pe de alta parte, se pare ca fiintam intr-unul dintre cele mai dense si mai lente planuri ale existentei, ca ne-am uitat natura divina, originile si destinul nostru cosmic. Ne-am indepartat de noi insine, de adevarata noastra identitate, de esenta noastra, care ne asteapta undeva, pe un alt nivel de realitate. Ce sanse avem pentru a ne elibera din conditia noastra prezenta? Poate accesul la o stare iluminata de constiinta, acea “turyia” despre care vorbesc Upanisadele. Sau poate arta…
Yung spunea ca tot ce se afla in noi, dar nu reusim sa constientizam, se transforma in destin. Deci trebuie sa aducem cat mai mult la suprafata din ceea ce s-a numit subconstient si sa ne oferim astfel o noua sansa, mai putin fatalista. Trebuie sa devenim mai creativi, deci mai tineri, dar mai intelepti. Cum s-ar putea oare sa folosim mai mult din capacitatile creierului, din potentialul pe care-l avem?
Eu, ca economist, cred - de pilda - ca economia viitorului se va baza, in cea mai mare parte, pe valorificarea uriasului potential de inteligenta acum nefolosita. Se spune ca toti cei aflati in viata noastra reflecta un anumit aspect din ceea ce suntem noi. Cu ajutorul lor am creat diferite sisteme morale, filosofice sau religioase, cum e si transdisciplinaritatea.
Intrebarea e daca ne ajuta ele cu adevarat in planul evolutiei spirituale sau ne autolimitam in felul acesta? Insistind asupra “complexitatii lumii” si a “constringerilor realitatii”, conducatori si experti ne explica faptul ca nu suntem liberi si ca refuzul “realismului” ne-ar azvirli in utopie. Eu nu cred asa ceva, dar ramine intrebarea: suntem sau nu liberi? Si ce este, de fapt, aceasta libertate? Face parte din posibilele sau din imposibilele noastre? Si “care sunt posibilele pe care ar trebui sa le facem imposibile pentru a evita barbaria?” (Andreu Sole), desi Cioran sublinia increzator ca tocmai aceasta ne va salva?
Platon distingea intre a scrie pe suflete si a scrie pe obiecte exterioare. Dante ajunge la adevarata cunoastere privind in ochii Beatricei. Adevarata memorie e daltuita in sufletele noastre. A cunoaste inseamna a fi.
“Nu cunosti decat ceea ce esti”, cum spunea Toma d’Aquino. Avem dreptul sa fim si sa cunoastem. Dar se pare ca suntem prea grei de carnea noastra. Avem nevoie de o reconciliere intre minte si inima. Avem nevoie de o viziune unificatoare a stiintei, religiei si filosofiei, care sa insiste asupra unitatii lumilor (”Pentru ca toti sa fie una, precum una suntem Noi” - Ioan, 17.21.), o intelegere capabila sa vindece rupturile istoriei si sa trezeasca in oameni constiinta aventurii lor planetare, intr-o perioada ce ameninta sa devina dramatica.


( preluare de pe blogspot )

22 de comentarii:

  1. Despre filosofie vedica... cel mai indicat ar fi sa ma intrebi pe mine!

    RăspundețiȘtergere
  2. Adi, ma tem ca nu ma inspiri. Te superi daca intreb pe altcineva ?

    RăspundețiȘtergere
  3. Pai nu te inspir, deoarece nu am zis nimic :)
    Intai intreaba!

    RăspundețiȘtergere
  4. Hm. Adi, da'mi un motiv sa te bag in seama.

    RăspundețiȘtergere
  5. Motiv: ai ceva de intrebat pe... Mihaela :)))
    (de zergu nu mai zic)

    RăspundețiȘtergere
  6. Da, am ceva de intrebat pe Mihaela.
    Sa nu te superi, da' nu'mi place tonul tau, si nici felul in care iti tratezi semenii.
    In conditii normale, ti's superior din toate punctele de vedere. Totusi, incerc sa te tratez ca pe un egal.
    Daca n'ai inteles, continua, dar te banez. Ar fi pacat sa nu'mi poti demonstra ca n'am dreptate..

    RăspundețiȘtergere
  7. Despre ce `conditii normale` este vb? Si in ce consta superioritatea ta asupra mea?
    E bine ca iti place tonu lu godless si il critici pe al meu...

    RăspundețiȘtergere
  8. Ma Adi, tu si godless sunteti niste extreme pt mine. Niciunul n'aveti dreptate, la ce am vazut aruncand un ochi pe blogurile voastre.
    Insa, judecand dupa nivelul de inteligenta, godless pare mai destept ca tine, iar simtul umorului extrem de dezvoltat pe care il are e un semn de IQ ridicat. Asta apreciez la un om.
    Tu, imbini in mod reusit un amalgam de credinte, amalgam din care lipseste logica. O babilonie spirituala. Betie.
    Nu stiu daca asa crezi, sau daca asa pozezi.
    Hai ca'ti dau o sansa. Sa vad cum te manifesti, si cum gandesti.
    Dar te avestizez: daca imi mazgalesti pe blog, asa cum ai facut pe al lui godless, te banez.
    Fair enough ?

    RăspundețiȘtergere
  9. Prima ta afirmatile ilustreaza o prejudecata cat mine si godless laolalta de mare.
    Faptul ca tu faci aprecieri despre inteligenta mea... nu face decat sa arunce lumina negativa asupra alei tale. Ultima data cand am fost adresat ca Einstein... m-am simtit ofensat :)
    Nu injur decat ateistii. Te-am mai provocat o data: intreaba!

    RăspundețiȘtergere
  10. :)
    Ma. Nu prejudecata se numeste, ci concluzie. Am zis ca mi'am aruncat privirile pe blogul tau. Si nu ti'am judecat inteligenta. Am zis doar ca's mai inteligent decat tine. Asta nu'i un lucru pt care sa ma rusinez ase tare...

    Si iaca intrebare. Din matematici. Cat fac doi ori trei ?

    RăspundețiȘtergere
  11. Ma, te-am intrebat in ce consta superioritatea ta asupra mea. Mi-ai raspuns?
    Faptul ca ti-ai aruncat tu privirea nu ilustreaza decat prejudecatile tale... si, app, lipsa de intelegere, care frizeaza o concluzie opusa fata de premisa ta initiala, legata de inteligenta.
    Nu vad ce urmaresti prin a ma intreba 2*3=6? Sper ca asta sa fie subtilitatea ta absoluta...

    RăspundețiȘtergere
  12. Adi, vad ca te supraturezi incet si ma tem ca o sa pocnesti. Si daca tot pocnesti, fa'o pe blogul altuia. Io n'am chef sa fac curat.
    Ti'am spus de la inceput nu ma intereseaza sa vorbesc cu tine. Esti mai orgolios decat mine plin de prejudecati, ceea ce'i de rau.

    RăspundețiȘtergere
  13. Te provoc la inca ceva: arunca-mi ceva in fata... care sa ma faca sa explodez dpdv intelectual :)
    Eu n-am nicio prejudecata... ai incurcat borcanele;
    Nu stiu daca ai realizat, dar eu te bag pe tine in seama, nu invers. Altfel... aveam eu, pe blogul meu, vreun talc supereinsteinian, propus de tine, de descifrat :)

    RăspundețiȘtergere
  14. Uf, greu ii cu tine !
    Ma, diferenta dintr noi, e asa: am vazut cu ochisorii mei, comentarii de'ale tale, pleznite pe blogurile altora, care aduceau a neam prost. La Godless, i'ai scis de multe ori urari care incep cu S''' si se termina cu P'''. Din punctul meu de vedere, e genul de comentariu facut de un om prost.
    In timp ce eu, prefer sa folosesc ironia sau sarcasmul. In nici un caz nu ma cobor la nivelul la care reusesti tu.
    Deci, e cum zic eu: sunt mai inteligent decat tine.
    Gata.

    RăspundețiȘtergere
  15. Ai vreo informatie legata de trecutul confruntarilor mele cu imbecilul ala?
    Prejudecatile tale preleva faptelor obiective?
    Lasa ce zic eu ca neam prost... nu am venit in vizita la tine sa fac astfel parada... ci ca sa imi ofer `untul`. Daca tu preferi Otelul cu Timisoara...

    RăspundețiȘtergere
  16. Adi. Am vazut ce unt ai de oferit.
    Deci: merge cu "te rog frumos plimba ursul pe alte bloguri ", sau musai tre' sa te trec prin "ban " ?

    RăspundețiȘtergere
  17. Eu nu am discriminat niciodata pe nimeni.
    Am raspuns si pana la cei mai imbecili... ateisti, desigur.
    Al doilea principiu care imi inspira viata este `toti oamenii gresesc`. Daca nu ar fi asta, atunci cui as fi putut sa ii ofer sansa sa imi vbeasca?
    Tu... demonstreaza intai ca ai valoare, si in ce consta!

    RăspundețiȘtergere
  18. "Tu... demonstreaza intai ca ai valoare, si in ce consta! "
    Adi, valoarea me consta in faptul ca nu fac atata "galagie intelectuala " ca tine.
    Daca voiam sa demonstrez ceva in plus, veneam la tine pe blog sa'l mazgalesc asa cum faci tu pe'al meu.

    RăspundețiȘtergere
  19. Ma, daca te ajuta cu ceva, abandonez.
    Nu ma intereseaza cu nimic sa imi promovez genialitatea... celor care sunt incapabili sa o inteleaga.
    Eu fac galagie ca `am cu ce`...
    E a n-spea oara cand te invit sa ma contrazici...

    RăspundețiȘtergere
  20. Genialitatea ti'ai demonstrat'o pe blogul lui Godless, acolo unde ai scris, in genialitatea ta, sa'ti suga p... . Genial !
    E a enshpea oara cand iti spun sa o tai ca ma plictisesti.

    RăspundețiȘtergere
  21. Si te imbraci cu jeansi stransi pe picior... ca vad ca te preocupa tare trandurile... intelectuale?!
    Ma, te intreb a n-spea oara: ai ceva serios de zis? Saltimbanci nu ajung sa scuip...
    M-am oferit: daca ma intrebi ceva ce nu pot sa iti raspund, va dau amandurora suprematia intelectuala.... daar ma simt contrariat ca ai fost in tare doar sa ma intrebi de 2*3 :)

    RăspundețiȘtergere
  22. Adi, am fost nevoit sa te bag la moderare, intrucat ma tem sa nu devii genial si sa'mi improsti blogul cu esenta ta.
    Am facut asta si pt ca pe langa ca sunt extrem de inteligent, mai sunt si dumnezeul blogului, deci sunt atotputernic.

    RăspundețiȘtergere