14 aprilie 2011

Invatamantul de azi

"Abilitatea este apreciata mai mult decat inteligenta." (Theogonis)
abilitate=imitatie...capacitatea de a face ceva pentru ca prinzi din zbor, adaptabilitate, oportunism, executie daca vrei.
Societatea vrea oameni abili = roboti, buni executanti, imitatori perfecti... sefilor le este frica de angajatii inteligenti ca intr-o buna zi le vor lua locul. Guvernelor le este frica de populatii inteligente (vezi tampirea constanta a maselor sub toate regimurile)...
  • Oamenii sunt invatati sa se lase mintiti, sunt invatati sa traiasca intr-o iluzie din comoditatea de a infrunta realitatea cu propria minte, prefera sa imite, sa copieze... Oamenilor le place sa imite, turma - vor sa obtina fericirea cu "mima aducatoare de noroc", cu "the ultimate imitation".... Oamenii nu vor sa fie liberi datorita faptului ca libertatea atrage responsabilitati, oamenii vor sa fie iubiti, intelesi - aici vin unii si ii manipuleaza, le dau ce vor ei sa auda si ii manipuleaza ca pe niste papusi.

De fapt totul sta in perceptie. Profesorii sunt niste Dresori de Minti Umane care actioneaza fara stirea lor la formarea oamenilor care nu gandesc, ci imita algoritmi de gandire si decizie, care cer indrumare, care nu au opinii personale decat asupra lucrurilor marunte...

Atata vreme cat sistemul de invatamant formeaza oameni care imita, repeta, mimeaza, copiaza si preiau, oameni care nu gandesc - astfel de oameni imbecilizati vor prelua ce-i mai rau in societate fara niciun discernamant intrucat asta stiu si au fost invatatati cel mai bine - sa copieze, sa memoreze.

Daca nu iti educi mintea sa functioneze intr-un anumit mod pana la o anumita varsta -asa ramai... cazuri de elevatie si iluminare - rar de tot...

Acum vin sa va intreb - bun, profesorii sunt asa cum sunt, sistemul e asa cum e -macar cati parinti vad lucrurile in modul expus de mine.... foarte putini...

Well, aveti copiii pe care ii meritati ! imitatori, copiatori si de bune si de rele... generatia xerox


( PRELUARE DE PE BLOGSPOT )

Un comentariu:

  1. eu am avut primul "șoc" la o activitate părinți copii. Cum nu îmi duceam copilul la grădiniță am suplinit lipsa socializării cu alte activități. Era pauza și stăteam cu to(n)ții pe jos ronțăind câte ceva. Băiețelul meu nu avea chef să ronțăie așa că l-am lăsat să se joace în continuare. Opoziția a venit de la cine nici nu mă așteptam. Un băiețel de 3 ani a început să mă certe că nu am voie să-mi las copilul să se joace pentru că era ora când trebuie să mâncăm. A fost sincer extrem de revoltat și supărat... doar nu avem voie să facem ce vrem... (până la urmă am înțeles de ce gândea asa, era un obisnuit al grădinițelor, era doar într-o pauza de gradinită cât timp mama sa era acasa în concediul maternal de 9 luni pentru frațiorul lui mai mic)

    RăspundețiȘtergere