18 februarie 2011

Masina din cap

Criza mediului inconjurator consta din deteriorarea si distrugerea completa a ecosistemelor in intreaga lume, inseamna eliminarea a nenumarate creaturi din aer, de pe pamant si din mare, cu multe specii impinse spre limita disparitiei sau disparute deja. Oamenii care permit pasiv aceste lucruri, in afara de cei care le promoveaza activ din motive economice sau alte motive, au calatorit deja o distanta buna pe drumul nebuniei. Cei mai multi oameni nu vad, nu inteleg si nu le pasa prea mult de aceasta catastrofa planetara deoarece sunt in totalitate preocupati cu probleme psihologice grave. Criza mediului isi are radacinile in criza psihologica a individului modern. Acest lucru face cruciala cautarea unei eco-psihologii, trebuie sa intelegem mai bine ce lucru teribil se intampla cu mintea omului modern, de ce se intampla si ce poate fi facut.

Gandirea profunda

Solutia pentru criza globala in fata careia ne aflam depinde mult mai putin de raspandirea de noi informatii decat de re-intrarea in constiinta a vechilor idei. Ideile primitvie sau ideile tribale , inrudirea, solidaritatea, comunitatea, democratia directa, diversitatea, armonia cu natura, ofera cadrul sau fundatia pentru orice societate rationala sau sanatoasa. Azi, acestor idei primare, daruri ancestrale mostenite, li se blocheaza accesul in constiinta. Marea majoritate a oamenilor moderni nu pot vedea adevarurile simple pe care stramosii nostrii le cunosteau, si pe care trebuie sa le cunoastem din nou, despre viata in echilibru cu natura. Suntem pierduti in dezbateri politice interminabile, cercetari stiintifice si compromisuri deoarece cea ce era de la sine inteles pentru mintea primitiva a fost uitat.

Pentru sute de mii de ani, pana la inceperea civilizatiei cu aproximativ 10000 de ani in urma, oamenii au trait in societati tribale, care produceau o constiinta tribala, un set de idei sau principii calauzitoare pentru a trai cu succes impreuna pe o planeta diversa si sanatoasa.. Invazia civilizatiei peste triburi pe intreaga planeta a fost atat de rapida si ucigatoare incat putem vorbi de trauma civilizarii. Deoarece oamenii care traiau in triburi nu erau pregatiti si nu au putut sa reziste macelului civilizatiei, constiinta tribala a fost impinsa in subteran, devenind ceva interzis si periculos. Popoarele cucerite au fost oprite din a gandi si a actiona conform vechilor obiceiuri, sub amenintarea cu moartea. La originea civilizatiei se afla foarte multa frica.

Dezvoltarea individului este o repetare abreviata a dezvoltarii speciei. In copilarie o persoana moderna calatoreste o distanta enorma intre creatura pimitiva si cetateanul responsabil contemporan. Cand este confruntat cu puterea imensa a civilizatiei ai carei primi reprezentanti sunt parintii, profesorii, preotii (si mai tarziu politistii, judecatorii si sefii) copilul se afla, psihologic, in aceeasi situatie ca si stramosii sai tribali, anume conformarea la dictatele civilizatiei sau moartea. Neajutorarea copilariei face din amenintarea fizica sau pierderea afectiunii, care sunt folosite de parinti si de altii pentru a impune morala civilizata si educatia civilizata, o experienta traumatizanta. Micii persoane care se dezvolta, ii este inoculata frica de a-si exprima propria natura tribala. Este nevoie de foarte multa frica pentru a deveni un adult civilizat.

Cand copilul devine constient de ideile si impulsurile care se opun dictatelor civilizatiei, el/ea simte anxietate, care semnaleaza un pericol. Copilului nu ii este frica de idei si de impulsuri, ci de reactia stapanilor la acestea. Deoarece copilul nu poate sa scape de cei care ii controleaza viata el/ea fuge de gandurile/sentimentele periculoase. In alte cuvinte, copilul instituie o represiune asupra sinelui sau primitiv. Ideile tribale sunt acum izolate, taiate din constiinta si nu pot influenta cursul viitor al evenimentelor.

Trauma terorii civilizatiei, este raspunzatoare pentru alterarea ratiunii. Acel dialog interior in mintea umana care este semnul constiintei de sine a incetat, deoarece dimensiunea in adancime a gandirii reflective, care este mintea primitiva a fost redusa la tacere. Oamenii moderni nu isi mai aud propria voce primala, si fara interactiunea intre noile si vechile idei, intre necesitatile individului si necesitatile tribului (si speciei) gandirea profunda nu mai exista. Din contra, cand ratiunea este taiata din radacini, devine superficiala, fara puterea de a determina ce este cu adevarat valoros in viata.

Trecerea ideilor tribale din cel mai vechi si mai adanc strat al mintii in constiinta individuala face parte din functionarea naturala, normala a mintii umane. Gandirea profunda nu este rezultatul educatiei, este implicita, dreptul nostru din nastere ca Homo Sapiens. Ce a facut civilizatia a fost sa intrerupa curgerea ideilor in mintea umana, oprind mintea primitva printr-o socializare traumatica. In aceasta situatie, separata de ideile testate si dovedite in timp ale preistoriei, ratiunea devine uni-dimensionala si nu poate rezolva problemele vietii moderne. Nici o cantitate de informatii noi nu poate inlocui intelepciunea tribala, care este fundatia pentru orice viata buna si decenta.

Nimic din ce a fost spus aici nu neaga conceptul de progres, dar inseamna ca progresul real este rezultatul unui dialog mental in care noi idei sunt acceptate sau respinse in functie de complexul vechilor idei care au fost perfectionate si transmise din generatie in generatie timp de milenii. In alte cuvinte, progresul real este construit pe adevarul simplu. Aceasta nu este o idealizare a culturii primtive ci o recunoatere constienta a realizarilor sale solide si inteligente. Deoarece civilizatia repudiaza primitivul, adevarul de baza, nu avem nici un cadru de referinta pentru o viata buna si decenta. Cea ce numim progres in lumea moderna este fuga inconstienta si fara tinta a unor indivizi pierduti. Cand cineva s-a pierdut este necesar sa revina intr-un loc cunoscut si sa inceapa din nou de acolo.

Sinele fals

Ne-am internalizat stapanii, cea ce este un raspuns psihologic bine cunoscut in fata traumei. In fata terorii atotcuprinzatoare, mintea umana este fracturata, o parte din ea modelandu-se dupa agresor. Acesta este un act de imblanzire:" Uite" spune mintea, "sunt ca tine, nu imi face rau". Ca rezultat al procesului civilizator, impreuna cu acest mecanism psihologic cunoscut ca "identificare cu agresorul", auzim acum vocile diversilor reprezentanti ai civilizatiei in cap. Datorita acestor ego-identificari straine nu ne mai auzim propria voce tribala/primara. Pentru ca gandirea profunda sa inceapa din nou in mintea umana este necesar sa distrugem aceste autoritati interne, sa infrangem rezistenta care previne intrarea in constiinta a ideilor tribale. Problema moderna nu este ca nu ascultam ideile tribale, ci faptul ca aceste idei nu pot intra in constiinta deloc, datorita fortelor interne sau identificarilor cu un ego strain, care le contrazic si le opresc.

Aceste identificari cu un ego strain, construite de-a lungul intregii vieti, se aduna si formeaza o personalitate distincta, sau sine fals care reprezinta si pazeste regulile si legile civilizatiei. Acest sine fals este observabil in expresiile faciale inghetate, gesturile stereotipice si comportamentul neexaminat al publicului general. Acest sine fals determina o mare parte din viata noastra de zi cu zi, astfel incat rareori suntem la originea actiunilor noastre. Trecem in sinele fals la primul semn de pericol, cand suntem stresati, sau pur si simplu pentru ca este calea cea mai usoara. In acest mod inconstient de a juca roluri, reproducem intern propria noastra oprimare.

Trauma este o parte necesara in procesul civilizarii cuiva, deoarece un individ care creste natural nu va accepta altfel iealurile civilizatiei. Aceste idealuri - ierarhia, proprietatea, statul, de exemplu - sunt atat de opuse naturii noastre tribale incat trebuie impuse cu forta mintii umane. Aceasta duce la ruptura mintii, ea se divizeaza, preda o parte din ea inamicului invadator. Din aceasta cauza sinele fals nu este de fapt cu adevarat integrat in mintea umana, ci o ocupa ca un corp strain, fiind separat si deasupra vietii mentale normale/sanatoase.

Sinele original

Sub sinele fals, traieste inca identitatea originala a persoanei. Sinele original este mai batran decat orice alta personalitate straina care a fost impusa peste el. Acest sine original sau ego primitiv ete peroana care a existat in copilarie inainte ca mintea sa fie fracturata de trauma civilizarii si persoana inca se afla inca in centrul identitatii personale. Acest sine original este conectat indeaproape cu cel mai vechi strat al psihicului. Este o portiune diferentiata individual a mintii primitive, prima organizare personala a mintii primitive. Astfel are acces direct la intelepciunea primara, o sensibilitate interna directa, care permite intrarea in constiinta, si in activitate a ideilor tribale.

In civilizatie, acest sine original est prins in mijlocul razboiului dintre sinele fals al status quo si revolta sinelui tribal. Chiar si atunci cand un individ reuseste sa-si pastreze propria identitate personala refuzand sa alunece in sinele fals, vocea primara poate ramane neauzita, inabusita de sinele fals. Ca o personalitate distincta, sinele fals obtine o contra-vointa proprie, care este intotdeauna functionala in mintea bolnava, cel putin pentru reprimarea ideilor tribale. Ideile tribale ameninta civilizatia, deci ele nu pot trece prin cenzura sinelui fals care functioneaza in mod special pentru a elimina orice amenintari serioase la adresa civilizatiei.

Mai mult decat atat, sinele fals tinde sa devina autonom si extins, datorita formelor imbunatatite de control social si manipulare a constiintei in lumea moderna. Odata ce mintea este fracturata, sinele fals, avand in spate puterea continua a civilizatiei, devine conducatorul vietilor noastre. Sinele original sau primar a devenit autist, sau foarte retras din participarea activa la realitatea sociala. Oricum, ramane o anumita constiinta, cel putin cateodata, a identitatii noastre primare sub sinele fals, exista, deci speranta pentru ridicarea oprimarii exercitate cel mai eficient in copilarie asupra proceselor mentale primitive.

Sinele real

Prin identificare, care este o baza psihologica normala a dezvoltarii personalitatiii, identitatea originala a persoanei este extinsa in ceva mai mare si mai cuprinzator, pe calea spre sinele real. Acest proces de identificare devine patologic numai cand continuitatea personalitatii nu este pastrata, cand exista o fracturare a mintii, astfel dand nastere unei noi structuri psihice, unui sine fals. Aceasta fracturare a mintii este din nefericire exact cea ce se intampla prin educarea fortata a fiintelor umane civilizate contemporane. Prin contrast, dezvoltarea mintii umane naturale si sanatoase nu cuprinde nici o delimitare stricta intre diversele stagii si functii ale sale. Sinele real este o continuare si o culminare a sinelui original, se dezvolta din sinele original, la fel cum sinele original se dezvolta din sinele tribal. In sumar realitatea fizica consista din sinele tribal impreuna cu sinele original, si jocul dinamic dintre acestea este responsabil pentru dezvoltarea sinelui real. Sinele real este ceva care se dezvolta/progreseaza. Civilizarea traumatizanta nu a eliminat sinele original dar a oprit curgerea ideilor tribale in constiinta, cea ce opreste sau distorsioneaza deavoltarea matura a personalitati. Pentru a incepe din nou gandirae profunda in mintea umana, pentru a putea deveni sinele nostru real este necesar sa impingem inapoi si in final sa dizolvam civilizatia, intern si extern.

Mesajul

Un lucru trist in era moderna este ca publicului trebuie sa i se reaminteasca "nevoile de baza ale omului". Acest adevar nu este ceva care trebuie impus asupra lor, ci ceva care sa fie evocat din interior. Adevarul este ca oamenii nu se simt satisfacuti cu rolurile atribuite de civilizatie. Exista un sentiment larg raspandit ca identitatea reala sau potentialul nu este indeplinit, dar din nefericire nu exista o constiinta a sinelui tribal in afara unei mici minoritati de indivizi. Odata ce mesajul sinelui tribal a fost reintrodus in constiinta, el poate sa ramana adormit in mintile indivizilor pentru un timp idnelungat, dar nu este niciodata uitat complet, asa cum a fost in copilarie. Acest mesaj este catalistul pentru o trezire intelectuala in randul populatiei, acompaniata de sentimentul ca ceva vechi si familiar a fost descoperit.

Puterea acestui mesaj de a misca un individ se datoreaza faptului psihologic ca, desi represiunea opreste gandirea profunda, ideile tribale continua sa forteze accesul in constiinta. Mintea incearca intotdeauna sa isi integreze ideile intr-un intreg care are sens. Orice face parte din insconstientul reprimat incearca sa penetreze in constiinta. Cand un individ primeste idea sinelui tribal dintr-o sursa externa prin mesaj, acesta este integrat in interior. Mesajul face apel la mintea constienta, trage de ea, suna adevarat deoarece atinge si da putere adevarului reprimat care incearca sa intre in constiinta. Din acest motiv, triumful civilizatiei asupra sinelui tribal nu este niciodat sigur, de aceea trebuie sa existe un bombardament constant de minciuni si distorsiuni din partea reprezentantilor civilizatiei.

Daca un individ este trezit sau nu de mesajul unui sine tribal depinde de conditia mentala si viata personala a acestuia. O criza poate sa deschida o persoana la idei care altfel ar fi ignorate sau respinse. O persoana disperata sau confuza care cauta ajutor poate accepta notiunea unui sine tribal din punct de vedere intelectual, deoarece are sens pentru cea ce se intampal in viata ei, dar aceasta nu inseamna ca a inteles ideile tribale in interior, ca rezultatul unui dialog mental adanc. Cunoasterea intelectuala a sinelui tribal prin mesaj este prima cerinta a insanatosirii unei persoane, dar nu este indeajuns, nu este acelasi lucru cu auzirea propriei voci primare. Fiecare individ trebuie sa valideze sau sa-si dovedeasca sie insusi mesajul sau teoria sinelui tribal.

Calatoria in afara

Cea ce este necesar pentru a auzi propria voce primara si a reincepe gandirea profunda este o calatorie in afara spre sinele original, cea ce se reduce la lupta pentru viata conform ideilor fundamentale prin care un individ recunoaste ca bun si drept un ideal tribal. Aceasta este calea unui razboinic deoarece civilizatia din afara (legi, institutii si tehnologii) si din interior (sinele fals) este organizata impotriva lui. Este nevoie de hotarare interioara si curaj pentru a se opune civilizatiei in exterior sau interior. Calea unui razboinic tribal in lumea moderna nu are nimic de-a face cu inarmarea cu o sulita si imbracatul in piei de animale, ci implica apararea marilor idei ale preistoriei: democratia personala, rauri si lacuri ca locuri de unde se poate bea apa, respect pentru animalele salbatice, etc. Aceste idei nu necesita mai multe date, argumente, congresuri sau conferinte deoarece ele sunt elemente implicite ale cunoasterii originale. Razboinicul sta pe fundatia de neclintit a adevarului de baza si miciunile civilizatiei cum ar fi de exemplu ideea ca Pamantul este o proprietate sau ca binele comun rezulta din maximizarea profitului fiecaruia sunt uitate ca bolboroseala fara sens a ignorantului.

Psihodinamica vindecarii consta in depasirea fricii de gandire profunda prin intarirea egoului original, prin practica din fiecare zi, pana cand acesta nu mai fuge de propriile idei subversive. Ne este fica sa gandim adanc si critic, datorita ororilor trecutului. Este mai sigur sa nu ne gandim la ideile tribale si sa ne ferim de amintirile dureroase ale pedepselor (si de atacurile de panica) care sunt asociate cu aceste idei. Frica din copilarie, ca vom fi omorati sau ni se va face rau pentru gandurile primitive continua.

Copilul se multumeste cu o adaptare nesatisfacatoare la realitatea sociala, anume represiunea sinelui tribal deoarece nu poate sa rezolve amenintarea civilizatiei in nici un alt mod. Dar adultii nu mai sunt in pozitia neajutorata a copilariei, nu mai este necesar sa renunte la lupta cu civilizatia. In viata de zi cu zi exista destule oportunitati pentru a intreba si a refuza autoritatea umilitoare si debilitanta. Cea ce conteaza pentru acum nu este de a castiga o anumita batalie cu realitatea externa ci de a ramane fideli ideilor tribale in fata civilizatiei si de a le integra in comportamentul si caracterul vietilor noastre. Acest lucru este cela care aduce incet o schimbare radicala a personalitatii.

Calea unui razboinic este aceea de a sustine un ideal tribal cu scopul vindecator de a aduce un ego intarit in comunicatie directa si deschisa cu minte tribala, cea ce dizolva sinele fals (si mecanismul de pedeapsa al acestuia).

Calatoria personala a slabirii stransorii sinelui fals prin intarirea sinelui primar, prin sine insusi nu va rasturna civilizatia; dar este preconditia subiectiva pentru construirea unei miscari care va atinge acest scop. Publicul se afla prins ferm in stransoarea sinelui fals, cea ce inseamna ca o revolutie cu siguranta nu se afla in agenda. Masina care transmite influenta civilizatiei se afla in mintile noastre, si trebuie sa o invingem acolo mai intai, pentru ca nu ne putem astepta ca oameni tinuti brutal la pamant (pentru 10000 de ani) de catre forte contra revolutionare, sa se revolte pana cand pregatirea psihologica a eliberarii nu a fost pregatita adecvat. Dupa ce destui dintre noi s-au eliberat , s-au refacut in interior, adica am obtinut inapoi indeajuns de mult din sanatatea noastra, atunci ne vom uni in unitati tribale si vom distruge civilizatia.

Rascrucea

Nefericirea oamenilor in civilizatie este larg raspandita si continua sa creasca. Oamenii se simt tot mai goi, tristi si furiosi. Fiecare cauta un raspuns pentru probleme mentale serioase. Ideograma chineza pentru criza combina semnul pentru "pericol" cu acela pentru "oportunitate". Aici este exact locul unde ne aflam in istorie, intre doua cai viitoare radical diferite. Intr-o parte este pericolul nebuniei si in cealalta parte este oportunitatea revenirii la tribalism.

Calea spre nebunie

Nevoile vitale de baza sau nevoie tribale nu sunt satisfacute in civilizatie si aceasta produce frustrare care la randul ei activeaza agresivitatea. In timp ce civilizatia "progreseaza" spre dominare globala totala printre noi forme tehnologice, suntem indepartati din cei n ce mai mult de bucuriile simple ale vietii, a sta intr-o raza de soare, conversatia in jurul unui foc, impartirea mancarii, mersul pe jos, cerul albastru de deasupra, si astfel frustrarea si agresivitatea cresc in intensitate. O parte tot mai mare din grija unei persoane si compasiunea pentru altii si lumea naturala se retrage si se refocuseaza pe sine, pentru a neutraliza frustrarea si furia interioara care cresc. Aceasta este explicatia psihologica pentru cultura egoismului care se dezvolta peste tot in lumea moderna, primul pas pe drumul spre nebunie.

Al doilea pas acum la orizont este megalomania, o stare patologica severa a constiintei in care restrangerea continua a iubirii fata de altii si fata de natura duce la dezvoltarea unei conditii mentale iluzorii cu o importanta exaltata de sine. Megalomaniacul se simte tot mai puternic, euforic si in control asupra lucrurilor (datorita dragostei de sine anormale) in timp ce in realitate el/ea devine tot mai izolat, impotent si lipsit de control (datorita unei pierderi excesive a iubirii pentru altii si pentru natura). Aceasta conditie patologica a megalomaniei este alimentata de ura noastra interioara care cauta disperata pacea consumand din ce in ce mai mult din dragostea disponibila a unei persoane, dar nu reuseste deloc sa rezolve cauza primara bolii noastre mentale, anume nevoile primitive neindeplinite.

Daca oamenii nu pot accesa ideile tribale care ii informeaza despre nevoile de baza, atunci ei nu pot gasi tinta reala - civilizatia, pentru propria frustrare si agresivitate. Ca rezultat, furia este prinsa in mintile si corpurile noastre si va atinge cote care sunt psihologic de nesuportat pentru orice individ, cea ce duce la nebunie. Nebunia, al treilea si ultimul stadiu al civilizatiei apare cand sinele original devine un prizonier torturat intre zidurile propriilor temeri, frustrari si ostilitati. Este acum foarte dificil, daca nu imposibil sa ajungi si sa influentezi sinele original cu orice mesaj rational.

Calea spre sanatate

Civilizatia ne-a transformat in sclavi in lanturile dependentei, izolarii si artificialului. Toti ce am suferit in civilizatie exista inca in mintile noastre deoarece nimic nu dispare din mintea umana si se acumuleaza sub forma de furie. Mecanismul pe care civilizatia il foloseste pentru a opri descarcarea acestei furii asupra sursei sale adica civilizatia insasi, este stabilirea unei dictaturi in mintea noastra, un sine fals care redirectioneaza aceasta furie spre cetatean sub forma vinei proprii. Conform sinelui fals, fiecare individ este vinovat pentru propria suferinta. Sinele fals obine energia de care are nevoie pentru a ne pedepsi si a ne transforma in sclavi din propria noastra frustrare si furie oarba. Fara implicarea constienta pentru un ideal tribal , o intelegere ferma a adevarului de baza fata de care sa evaluam, condamnam si sa actionam impotriva civilizatiei, o persoana este la mila propriei dezamagiri si agresivitati, pe care sinele fals este proiectat sa o intoarca inspre interior.

Idealul tribal este calea de intarire a sinelui original si de lupta impotriva sinelui fals. Prin mentinerea idealului tribal, uneori prin vorbe, alteori prin actiuni, si uneori prin tacere, ne construim respectul de sine pe o fundatie solida; deoarece in centrul fiintei noastre suntem inca niste creaturi foarte independente, inteligente, cu legaturi afective puternice pentru grupuri umane restranse si locuri naturale/salbatice vaste.

Importanta acestui respect de sine ca motivator principa al naturii umane nu poate fi supra-apreciata; poate ajuta un individ sa sfideze civilizatia, chiar in fata urii intregii lumi moderne. Cand un individ si-a recapatat respectul de sine fundamental, atunci el/ea nu va mai putea fi mintit, si toate loviturile civilizatiei nu sunt decat cicatrici ale unui razboinic mandru. Civilizatia nu mai are nici o putere asupra lui, deoarece unei persoane care si-a recapatat respectul de sine fundamental nu ii pasa de legile si standardele civilizatiei.

Acest respect de sine duce la o iubire de sine reala, al doilea pas decisiv pe calea spre sanatate, deoarece iubirea de sine (si fericirea in mare parte) constau din a deveni din nou propriul ideal, ca in copilarie. Aceasta iubire de sine pana la urma trece peste si devine iubire pentru altii si pentru natura exterioara. Grija pentru viata de pe Pamant este rezultatul unui surplus de afectiune, sau cum a spus Netzche "abundenta de sine, prea plinul vietii, sentimentul de plenitudine si energie". In alte cuvinte, grija pentru viata de pe Pamant vine dintr-un narcisism expansiv intreg sanatos si primar. Fara aceasta grija care vine din iubire fata de sine, stiinta si etica vor predica in van pentru salvarea diversitatii biologice, integritatii ecologice si salbaticiei reale.

Narcisistul megalomaniac sau patologic nu are nici o dragoste pentru ceilalti sau pentru natura, deoarece el/ea are nevoie de toata energia psihica disponibila pentru a se lupta cu un sine fals care devine din ce in ce mai expasiv si brutal. In megalomanie, curgerea inversa a iubirii, departe de altii si natura si inspre sine este o reactie defensivia la realitatea existenta a durerii si urii personale care se intensifica: sinele original devine tot mai slab si sinele fals tot mai puternic, deoarece ranile provocate psihicului uman de trauma civilizarii nu sunt vindecate.

Identificarea cu idealul tribal este antitodul ranilor narcisiste masive create de civilizatie; si ameninta civilizatia cu dezintegrarea deoarece ajunge la sursa ranilor noastre si incepe sa le vindece. Al treilea si ultimul stadiu in crearea unui revolutionar sau eco-radical are loc cand individul dupa foarte mult consum intelectual, isi aminteste sau intuieste adevarul de baza. Individul isi aude acum propria voce primara, care se ridica din interior ca o pornire constienta de neoprit de a asista celelalte creaturi si a aduce o contributie pozitiva planetei.

In sumar, calea spre sanatate incepe cu constientizarea sinelui tribal. O aderare personala la acest ideal creaza respect de sine care la randul lui devine dragoste de sine. Aceast dragoste de sine in timp da pe dinafara si cuprinde intreaga natura. In final indivizii devin siguri pe ei psihologic si indeajuns de puternici pentru a intra intr-o asociere unii cu altii pentru o miscare de masa cu scopul de a re-stabili mici sate umane integrate intr-un peisaj sanatos/salbatic.

Concluzie

Cand criza finala a civilizatiei va veni in secolul 21, sistemul prezent va face tot ce este necesar pentru a se perpetua. Oamenii care sunt prinsi de sinele fals vor suporta orice face sistemul inclusiv exploatarea si distrugera parcurilor nationale si oricaror altor zone salbatice. Daca oamenii nu poseda un centru psihologic sanatos, sigur de sine, totul este in pericol. Urmarirea personala a sanatatii este sau va deveni in scurt timp problema centrala pentru marea majoritate a oamenilor, si spre final fiecare persoana izolata si speriata din societatea moderna trebuie inarmata cu un ideal sau o viziune a ce doreste el/ea sa fie si trebuie sa fie. Nu exista nimic mai bun care poate fi oferit oamenilor decat un ideal tribal. Apoi depinde de fiecare persoana sa faca treaba psihologica dificila de eliberare personala care trebuie sa preceada schimbarea reala. Aceasta sarcina personala de vindecare a mintii poate si trebuie sa fie dusa pana la un punct decisiv in circumstantele vietii de zi cu zi.

SURSE:
http://paimei02.blogspot.com/
http://www.primitivism.com/index.html

2 comentarii:

  1. Multumesc de mentiune, dar nu mai am articolul pe blog, mi-am sters blogul vechi. Se poate gasi insa aici:
    http://www.firdepir.ro/2010/12/masina-din-cap-glenn-parton/

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. E pacat ca l'ai sters.
      Si eu am cochetat cu ideea stergerii blogului.
      Stiu cum te simti. Si eu am articole care ma fac sa zambesc prin naivitatea lor din momentul in care le'am scris.
      Dar stii ce? Unii se regasesc acolo, in momentul ala si le vorbesti pe limba lor.

      Ștergere