5 august 2018

Drama de a fi condus!

Hm...ce ciudat ca zic tocmai eu asta..

Unii oameni au nevoie de o religie, sau de ceva care sa'i conduca, Stat, Companie, sau te miri ce, pt ca e nevoie totusi de ceva care sa le tina loc de caracter si inteligenta.



22 iulie 2018

Despre nebunia frumoasa!




Despre nebunie?
Nebunia...nu se supune niciunei norme...nici dogmelor, nici legilor sau regulilor. N'are nimic omenesc, conventional in ea.
Nebunia e sa alegi sa vrei sa te auzi pe tine insuti.
Majoritatea dintre noi suntem prea lasi ca sa facem asta...stiti, asa'i ? Si pt ca izvorul vietii e unul vesnic...si nu ma refer la liniaritatea timpului, ci la profunzime...avem posibilitatea infinita sa experimentam noi insine, pe viu....ca de'aia'i viata! - tot ceea ce simtim in interior.
Cel caruia ii vorbeste interiorul e viu. Restul copiaza. Sursa exterioara a una finita, inchisa in timp, dupa cum va spuneam, iar timpul ucide tot. Copiem din suma cunostintelor umanitatii, indiferent de cultura....nu suntem mai deschisi la minte daca largim aria din care copiem. Copia e copie, clona e clona si nici una dintre ele n'au nimic viu in ele. Sunt inghitite de moarte.
Ceea ce simti insa....asa cum parafraza un apostol, care atunci cand nu facea ideologie, se intampla sa aiba si dreptate...e autentic. Apostoli suntem cu totii, buddha suntem cu totii, cei care aud pe cel care le vorbeste din interior.
Pt ca mintea omeneasca are ca fundament sentimentul de siguranta, rareori vezi cate un nebun care sa'si traiasca viata dupa muzica pe care o simte in interior. Prefera confortul, se baricadeaza in stiut. Viata lui e un dans in care se numara pasii. In nebunie....se simt.
Ajunge insa sa facem un pas in afara stiutului, ca sa auzim glasul fricilor, complexelor, durerilor, neimplinirilor, bucuriilor....si refuzam dialogul. Daca se poate, reducem la tacere dialogul. Suntem prea ingroziti de ceea ce auzim...de glasul celui cu care vorbim.
E mai comod un construct exterior...o imagine de sine alterata, falsa si moarta cu care sa ne identificam, decat sa aprindem dialogul.
Prin asta?.....refuzam maturizarea. Scarile inspre rezolvarea problemelor sunt in sus daca vrem dialogul....si in jos daca'l refuzam.
Fugim....rugam pesterilor sa cada peste noi, sa ne adaposteasca de vocea celui care vorbeste cu noi. E prea infricosatoare imaginea!
Ca sa vezi cand te minti....accepta o noua provocare. Si asculta! Observa....ceea ce se intampla in tine. Nimeni nu poate patrunde acolo decat tu insuti. Nimeni nu'ti poate rezolva problema decat tu insuti! Nimeni nu poate intra pe usa aia decat tu insuti!
Victoria asupra problemei...e intelegerea ei. Iar viata e presarata cu fricile noastre, scoase parca special in cale, cu scopul de a creste.
De ce refuzam?
Pt ca frica. E tot ce stim. 



Asta e nebunia.  Restul e dementa. 

29 iunie 2018

Adevarul care te face liber!



Deci ma, mai scriu o singura data si gata.
Omule! Singurul lucru care te inconjoara pe tine...oricune ai fi....e REALITATEA.
Nu poti intelege natura ei, decat prin singurul mijloc care te leaga pe tine de ea: INFORMATIA.
Daca ai o informatie viciata sau nereala, iti formezi o imagine mentala falsa, crezand ca ea e realitatea.
Nu e!
Imaginea exista doar in mintea ta, dar nu e realitatea!
In terminologie religioasa....exista un singur dumnezeu adevarat. Da? Singurul care il face cunoscut pe acest dumnezeu adevarat e cel nascut din El...adica Isus. Clipiti de 2 ori daca ati inteles.
Asadar, exista un singur mijlocitor intre realitate si tine: informatia.
Pt mintile mai scurte, toata povestea a fost alegorizata, personificata, ajungandu'se in punctul in care oamenii in loc sa priceapa cum sta treaba, venereaza niste personaje imaginare. Delireaza!
Cum poti vedea daca un lucru este real sau daca nu? Simplu! 

Proba REALITATII. Daca lucrul acela in care crezi e real, e validat de realitate, nu doar de crezul tau tamp. Daca nu...e iluzie. Minciuna adicatelea!
Puneti'ma la incercare, spune domnul! - zice in cartea crestinilor! Pai...nu e proba realitatii? E chiar atat de greu sa gandesti cu capul tau?
Nimeni nu cunoaste si n'a vazut realitatea....informatia....pt ca traim intr'un univers informational! - for god sake! - aia o face cunoscuta! Ha? Nu faceti un declick?
Cum sa va spun altfel!
Mintea ta, in tot constructul ei, e rezultatul unor convingeri mostenite de la mama cultura. Majoritatea dintre ele sunt fundamentate pe erori grave de logica, care rezida in erori cognitive. Cu alte cuvinte, acele erori de logica produc emotii....create! Emotiile nu provin din ceva real, ci sunt produsul culturii din care provii. Imaginati'va cat puteti de larg aceasta panorama a culturii.
Astfel, omul...mintea lui! - e captiva intr'o matrice informationala falsa. Nu e libera! Nu e capabila sa vada realitatea, pt ca interfata culturala il...bruiaza.
Ceea ce il recladeste din somn...iluzie...e informatia curata. Corecta. Valida si adevarata. Adevarul te face liber! Adica iti elibereaza mintea ca sa vezi realitatea asa cum e.
" Il vor vedea asa cum este " - zice in cartea voastra.

28 ianuarie 2018

Starea de gratie!



Si uite ca incet- incet activitatea mea pe acest blog se apropie de sfarsit.
Nu inainte de a scrie un ultim articol.

Au trecut cativa ani in care am demolat edificiul mincinos al religiei si politicii, al ideologiilor, dogmelor si normelor. si al tuturor constructelor create de om ca inchisori ale gandirii. 
Acum stiu ca nu valoreaza nimic. In cel mai bun caz, acestia ne'au fost ghizi, pana sa intelegem adevarul.

Care este adevarul? 
Adevarul este realitatea.  Adica tot ce poate fi supus simturilor noastre, si interpretat de minte.
Ba chiar mai mult de atat. Stim ca exista mult mai mult decat cele 5 simturi ale noastre....pe care din pacate nu le stim interpreta, inca, corect.  Stim ca suntem limitati!  Dar macar in limitele noastre sa o putem intelege, potrivit lor! 

Realitatea exista in jurul tau. Nimeni nu ti'o poate descrie, trebuie sa intri tu in umea ei ca s'o intelegi. Altfel esti AFARA.
Adica....te inconjoara! - dar n'o intelegi, nu'ti comunica nimic, nu comunici cu ea. n'ai comuniune cu ea.  Esti orb...surd...nu simti nimic.  Ai doar iluzia ca o vezi. 

Diferitele culturi, in functie de softul lor, au incercat sa livreze de'a lungul timpului diferitele ei versiuni. 
Budismul intr'un anume fel, crestinismul intr'altul, hinduismul intr'altul, islamul in altul, iar omenirea in loc sa INTELEAGA, a luat povestea alegorizata, metaforizata, de buna, fara sa incerce sa transceada inspre esenta.
Realitatea a fost pe rand zeu, zeita, avand trasaturi omenesti in functie de filtrul prin care a fost vazuta, avand caracteristicile observatorului, si a celui care a reprodus'o altora, deformandu'se.

In realitate! - nimeni nu'ti poate arata adevarul.  Realitatea este una, iar ceea ce ti se livreaza sunt versiuni.  O minciuna...o iluzie.

Cum vezi adevarul?  Simplu!  Observand, si interpretand...ceea ce iti comunica.
Daca vezi ca vin norii....asta iti comunica ca are sa ploua.  Daca vezi cerul rosu...asta iti comunica ca va bate vantul.  Etc...etc. 
Totul in jur e informatie....traim intr'un univers informational!  - iar ceea ce vezi, auzi, simti, pipai, e informatie, pe care trebuie sa o interpretezi. 
Nu popa e interpretul, nici politicianul, nici vreo alta autoritate autoimpusa.
Ci tu insuti!
Ai libertatea si responsabilitatea asta!

Realitatea nu e un set de dogme si reguli, nu binele si raul vazut de o invatatura....ci ceea ce trece prin propria ta constiinta, constient fiind nu doar de simpla ta existenta ca buric al Universului, ci de faptul ca faci parte dintr'un intreg, si ca esti responsabil fata de fiecare parte a lui.
Asta il ajuta, il face sa functioneze, nu niste legi oarbe si surde, decretate de niste orbi.

Un profesor, un guru, un invatator, poate sa'ti arate calea...dar tu esti cel care trebuie sa patrunzi si sa intelegi realitatea, sa comunici cu ea, nimeni altcineva n'o poate face pt tine. 
Cand ai ajuns sa intelegi asta, te asigur ca esti treaz.

Stiu....traim intr'o lume in care realitatea le este dusman marii majoritati. Nu le comunica nimic, si pt ca nu comunica, nu o inteleg.  Ceea ce nu intelegi, tinzi sa socotesti ca dusman.
N'ar trebui sa fie asa!
Dusmanul....e ceea ce traiesti tu acum, gandind ceea ce ti se spune sa gandesti, simtind ceea ce ti se spune sa simti, facand ceea ti se spune sa faci, cumparand ceea ce ti se spune sa cumperi, si in general, nefiind tu insuti.

Dusmanul tau e un set de reguli care te leaga, o religie care iti impune o cutie in interiorul careia sa gandesti, o doctrina care te limiteaza, o cultura care te inglobeaza si inghite. 

Pt ca da....atunci cand descoperi realitatea, te descoperi si pe tine insuti.
Poti fugi de asta! - dar de tine inuti n'ai sa poti.  Si cu cat mai mult vei trai in contradictie cu tine insuti, omule, cu atat vei suferi mai mult.

Si...nu stiu daca te'ai gandit...oare asta ti'a fost menirea?  






28 decembrie 2017

Rebelul!

Noţiunea mea despre rebel este foarte simplă: un om care nu trăieşte ca un robot condiţionat de trecut.

Religia, societatea, cultura... orice aparţine de ieri nu interferează în nici un fel în modul său de viaţă, în stilul său de viaţă.


Osho despre rebeli şi revoltă

El trăieşte individual - nu ca o spiţă într-o roată, ci ca o unitate organică. Viaţa sa nu este decisă de nimeni altcineva, ci numai de propria sa inteligenţă. Aroma pătrunzătoare a vieţii sale este cea a libertăţii - nu numai că el trăieşte în libertate, dar îi permite oricărui altul să trăiască de asemeni în libertate. El nu îngăduie nimănui să se bage în viaţa sa, şi nici el nu intervine în viaţa altcuiva. Pentru el, viaţa este atât de sacră - iar libertatea este cea mai de preţ valoare - încât îşi poate sacrifica totul pentru ea; respectabilitate, statut, chiar însăşi viaţa.

Libertatea pentru el, este ceea ce Dumnezeu obişnuia să fie pentru oamenii aşa-zişi religioşi din trecut.

Libertatea este Dumnezeul său.

Oamenii au trăit vreme de secole precum oile, ca o parte a mulţimii, urmând tradiţiile acesteia, convenţiile - urmând scripturile vechi şi vechile discipline. Dar acel fel de viaţă era anti-individual; dacă eşti creştin nu poţi fi un individ; dacă eşti hindus nu poţi fi un individ.

Un rebel este un om care trăieşte întru totul potrivit propriei sale lumini, şi riscă orice altceva pentru valoarea esenţială a libertăţii.

Rebelul este contemporan.  Gloatele nu sunt contemporane! 

Hinduşii cred în scripturi vechi de cinci ori zece mii de ani. La fel este cazul cu alte religii prea moarte pentru a stăpâni ceea ce trăieşte.

Rebelul se revoltă împotriva a ceea ce este mort, îşi ia viaţa în propriile sale mâini. Nu îi este frică să fie singur; dimpotrivă, se bucură de singurătatea sa ca de una de cele mai de preţ comori. Mulţimea îţi conferă securitate, siguranţă - cu preţul sufletului tău. Te înrobeşte. Îţi da îndrumări cum să trăieşti: ce să faci, ce să nu faci.

Pe cuprinsul întregii lumi, fiecare religie a dat ceva de genul celor zece porunci - şi acestea au fost date oamenilor care nu aveau nici o idee despre cum urmează să fie viitorul, despre cum urmează să fie starea de conştientizare a omului în viitor. Este ca şi cum, copil mic fiind, ai fi pus să-ţi scrii intreaga poveste a vieţii tale, fără să ştii deloc ce înseamnă tinereţea, ce reprezintă bătrâneţea, ce este moartea.

Toate religiile sunt primitive, crude - iar ele au dat formă vieţii tale. Desigur, întreaga lume este plină de mizerie: nu ţi se permite să fii tu însuţi.

Fiecare cultură vrea ca tu să fii o copie la indigo, să nu îţi arăţi niciodată adevărata faţă.

Rebelul este cel care trăieşte conform propriei sale lumini, acţionează potrivit propriei sale inteligente. El îşi crează calea păşind pe ea, el nu urmează mulţimea pe superautostrăzi.

Viaţa sa este periculoasă - dar o viaţă care nu este periculoasă nu este viaţă deloc. Rebelul acceptă provocarea necunoscutului. El nu întâlneşte necunoscutul care vine în viitor pregătit de trecut. Acesta crează întreaga angoasă a umanităţii; trecutul te pregăteşte, iar viitorul nu are cum niciodată să fie în trecut. Ziua ta de ieri nu are cum să fie vreodată ziua ta de mâine.

Până acum însă în aşa fel a trăit omul: ziua ta de ieri te pregăteşte pentru ziua ta de mâine. Însăşi pregătirea devine astfel o piedică. Nu poţi respira liber, nu poţi iubi liber, nu poţi dansa liber - trecutul te-a schilodit în toate felurile posibile.

Povara trecutului este atât de grea încât oricine este zdrobit sub ea.

Rebelul spune, pur şi simplu, adio trecutului.

Este un proces constant; de aceea, să fii rebel înseamnă să fii continuu în revoltă - întrucât fiecare clipă este pe cale să devină trecut; fiecare zi este pe cale să devină trecut. Nu este acel trecut care este deja în mormânt - te mişti prin el în fiecare clipă. De aceea, rebelul trebuie să înveţe o artă nouă: arta de a muri cu fiecare clipă care a trecut, astfel încât să poată trăi liber în noua clipă care vine.

Un rebel este într-un proces continuu de revoltă; el nu este static. Şi aici fac eu distincţia dintre revoluţionar şi rebel.

Revoluţionarul este condiţionat şi el de trecut. Poate să nu fie condiţionat de Iisus Hristos sau de Gautam Buddha, dar este condiţionat de Karl Marx sau Mao Zedong ori Iosif Stalin sau Adolf Hitler ori Benito Mussolini... Revoluţionarul are propria sa biblie - Das Kapital; propriul sau pământ sfânt - Uniunea Sovietică; propria sa Mecca - Kremlinul... şi la fel ca orice altă persoană religioasă, nu trăieşte potrivit stării sale de conştiinţă. El trăieşte conform unei conştiinţe create de alţii.

Din acest motiv, revoluţionarul nu este decât un reacţionar. El poate fi împotriva unei anumite societăţi, dar este întotdeauna susţinătorul unei alte societăţi. Poate fi împotriva unei culturi, însă este gata cât de curând pentru o altă cultură. El nu face decât să se mute dintr-o închisoare în alta - din creştinism în comunism; de la o religie la alta - din hinduism în creştinism. Îşi schimbă închisorile.

Rebelul se mişcă, pur şi simplu, în afara trecutului şi nu îi permite niciodată trecutului să îl domine. Este un proces constant, continuu. Întreaga viaţă a rebelului este un foc arzând. Până la cea din urmă respiraţie a sa, este proaspăt, este tânăr. El nu va întâmpina nici o situaţie conform experienţei sale trecute; el va trata fiecare situaţie potrivit stării sale de conştiinţă prezente.

Din punctul meu de vedere, a fi rebel este singura cale de a fi religios, iar aşa-numitele religii nu sunt deloc religii.

Ele au distrus complet umanitatea, au înrobit fiinţele umane, le-au înlănţuit sufletele; în acest fel, la suprafaţă pari să fii liber, dar adânc în tine, religiile au creat o anumită conştiinţă care continuă să te domine.

Este aproape ca şi cu marele om de ştiinţă, Delgado... El a descoperit că în creierul uman există şapte sute de centri. Aceşti centri sunt conectaţi cu întreg trupul tău, cu întregul tău sistem. Există un centru pentru sexul tău, un centru pentru inteligenţa ta, şi pentru orice din viaţa ta. Dacă este implantat un electrod într-un anumit centru din creier, se petrece un fenomen foarte straniu. Delgado l-a arătat pentru prima dată în Spania.

El a pus un electrod în creierul unui taur foarte puternic - cu o telecomandă în buzunarul sau - şi a stat în câmp deschis, fluturând un steag roşu, iar taurul s-a repezit nebuneşte către el.

Era cel mai periculos taur din întreaga Spanie, şi mii de oameni s-au adunat să vadă ce se va întâmpla. Ei au urmărit fenomenul... răsuflarea li s-a oprit, ochii nu le mai clipeau... Taurul s-a apropiat tot mai mult, şi cu toţii se temeau că Delgado va muri într-o clipită. El avea însă în buzunar mică telecomandă... Chiar atunci când taurul a fost la numai un picior distanţă de el, a apăsat un buton în buzunarul său - nimeni nu văzut asta - iar taurul s-a oprit brusc, îngheţat, ca o statuie.

De atunci, Delgado a făcut experimente pe multe animale, şi pe oameni de asemenea; iar concluzia sa este că ceea ce făcea cu electrozii săi, religiile au făcut prin condiţionare. Încă din pragul copilăriei sale condiţionezi un copil; nu încetezi să repeţi, să îi repeţi o anumită idee ce devine implantată în centrul inteligenţei sale, şi care îi tot îmboldeşte centrul să facă ceva sau să nu facă ceva.

Experimentul lui Delgado se poate dovedi periculos pentru umanitate. Poate fi folosit de politicieni. Chiar atunci când un copil se naşte, într-un spital, poate fi introdus un mic electrod în craniul său aproape de centrul inteligenţei, şi un sistem de control centralizat va avea grijă ca nimeni să nu devină revoluţionar, nimeni să nu devină rebel.

Vei fi surprins să afli că înăuntrul craniului tău nu există sensibilitate, aşa că nu vei fi niciodată conştient dacă ai ceva implantat în capul tău sau nu. Iar o telecomandă poate să te controleze ... poate să controleze din Moscova până chiar şi în întreagă Uniune Sovietică. Religiile au făcut acelaşi lucru într-o manieră crudă.

Un rebel este un om care se debarasează de întreg trecutul pentru că vrea să-şi trăiască viaţa potrivit propriilor sale năzuinţe, conform propriei sale naturi - nu în conformitate cu Gautam Buddha, sau cu Iisus Hristos, ori cu Moise.

Rebelul este unica speranţă pentru viitorul omenirii.

Rebelul va distruge toate religiile, toate naţiunile, toate rasele - întrucât ele sunt putrede, trecute, împiedicând progresul evoluţiei umane. Ele nu permit nimănui să înflorească deplin: ele nu vor fiinţe umane pe pământ - ele vor oi.

(...)

Revolta este un stil de viaţă. Pentru mine, este singura religie autentică. Întrucât trăieşti în acord cu propria ta lumină poţi să te rătăceşti de multe ori, şi poţi cade de multe ori; dar fiecare cădere, fiecare rătăcire te va face mai înţelept, mai inteligent, mai înţelegător, mai uman. Nu există altă cale de a învăţa decât făcând greşeli. Atâta doar, nu face aceeaşi greşeală din nou.

Nu există Dumnezeu, cu excepţia stării tale de conştiinţă.

Nu este nevoie de nici un papă, sau de Ayatollahul Khomeini, pentru a fi mediatori între tine şi Dumnezeu. Aceştia sunt cei mai mari criminali din lume, pentru că îţi exploatează neajutorarea.

Chiar cu câteva zile în urmă, papa a declarat un nou păcat: acela că cineva nu trebuie să se confeseze direct lui Dumnezeu; trebuie să te confesezi printr-un preot. Confesiunea directă către Dumnezeu, comunicarea directă cu Dumnezeu, este un nou păcat. Straniu... poţi vedea clar că aceasta nu este religie, aceasta este afacere - pentru că dacă oamenii încep să se confeseze direct către Dumnezeu, atunci cine se va mai confesa preoţilor şi va plăti taxa pentru asta? Preoţii ar deveni inutili, papa ar deveni inutil.

Toţi preoţii pretind că sunt mediatori între tine şi sursa esenţială a vieţii. Ei nu ştiu nimic despre sursa esenţială a vieţii. Numai tu eşti capabil să ştii care este sursa vieţii tale. Dar sursa vieţii tale este de asemeni sursa esenţială a vieţii - pentru că noi nu suntem separaţi. Nici un om nu este o insulă; suntem un vast continent dedesupt. Poate că la suprafaţă arăţi ca o insula - şi sunt multe insule - însă adânc în ocean, te întâlneşti cu ceilalţi. Eşti parte a pământului, a unui continent. Acelaşi lucru este valabil şi pentru starea de conştiinţă.

Dar omul trebuie să se elibereze de biserici, de temple, de moschei, de sinagogi. El trebuie să fie doar el însuşi, şi să accepte provocarea vieţii oriunde îl conduce aceasta. Tu eşti singura ta călăuză.

Eşti propriul tău stăpân.


Osho. 

26 decembrie 2017

Cugetare.



“It was good of Friedrich Nietzsche to declare God dead – I declare that he has never been born.

It is a created fiction, an invention, not a discovery.

Do you understand the difference between invention and discovery?
A discovery is about truth, an invention is manufactured by you.
It is man-manufactured fiction.
Certainly it has given consolation, but consolation is not the right thing! Consolation is opium. It keeps you unaware of the reality, and life is flowing past you so quickly – seventy years will be gone soon. 

Anybody who gives you a belief system is your enemy, because the belief system becomes the barrier for your eyes, you cannot see the truth. 

The very desire to find the truth disappears.
But in the beginning it is bitter if all your belief systems are taken away from you. The fear and anxiety which you have been suppressing for millennia, which is there, very alive, will surface immediately.
No God can destroy it, only the search for truth and the experience of truth – not a belief – is capable of healing all your wounds, of making you a whole being.
And the whole person is the holy person to me”


― Osho

12 noiembrie 2017

DESPRE NOUL IDOL - STATUL!

DESPRE NOUL IDOL


Aiurea, undeva, există încă turme şi popoare, dar nu la noi, o, fraţi ai mei: la noi există state. Stat? Ce e statul?
Ei bine, ciuliţi acum urechile, căci am să vă vorbesc acuma despre moartea popoarelor.
Statul e cel mai rece dintre toţi monştrii reci.
E rece chiar cînd minte; şi iată ce minciună poartă el pe buze:

 „Eu, statul, sunt poporul." E o minciună!

Cei ce-au format popoarele sunt creatorii: ei sunt cei care-au fluturat deasupra lor un crez şi o iubire; în felu-acesta au slujit ei viaţa. însă distrugătorii au întins capcane mulţimilor şi le-au dat numele de state; ei au atîrnat deasupra lor o sabie şi-o sută de pofte.
Iar dacă mai există vreun popor, acesta nu-nţelege ce e statul şi îl urăşte ca pe-o piază rea, ca pe-un păcat jignind moravurile şi dreptatea.
Vă dau un singur semn: orice popor vorbeşte-o limbă-a sa, în ce priveşte binele şi răul, neînţeleasă de vecinul său.
El şi-o creează numai pentru sine, privind moravurile şi dreptatea.

Doar statul minte-n orice limbă a binelui şi răului; şi limba lui este minciună — şi tot ce are este obţinut prin furt.

Fals este totu-n el: el muşcă cu dinţi furaţi, apucătorul!
Chiar măruntaiele din el sunt false.
Limbă confuză-a binelui şi răului: acesta-i semnul ce vi-l dau, ca semn al statului. De fapt, el este semnul vrerii de-a muri!
De fapt, e semn pentru predicatorii morţii!
In lume se nasc prea mulţi oameni: statu-a fost născocit să fie pus în slujba celor de prisos.
Uitaţi-vă cum îi atrage pe toţi aceştia!

Cum îi înghite, cum îi mestecă şi cum îi rumegă! „Nimeni pe lume nu-i mai mare decît mine: sunt degetul poruncitor al Domnului" — în felul acesta rage monstrul.

Şi nu numai cei clăpăugi şi cei miopi înge-nunchează-n faţa lui!
Vai, chiar şi-n voi, suflete mari, îşi murmură el ne-grele-i minciuni! Vai, cum îi ghiceşte el pe cei preadar-nici, ce-atît de bucuros se risipesc! Chiar şi pe voi, da! vă ghiceşte el, învingători ai Dumnezeului de altădată!
Voi sunteţi obosiţi de-atîta luptă şi-acum vă puneţi osteneala în slujba idolului nou! Acesta vrea să se-nconjoare cu eroi şi oameni de onoare, noul idol!

Ah, cum îi place să se-ncălzească la soarele bunei credinţe — acestui monstru rece!
 
El vă va da de toate, dacă-l veţi adora, idolul nou: cu preţu-acesta cumpără el strălucirea virtuţii voastre şi privirea din ochii voştri mîndri.

Momeală vă doreşte el, pentru cei mulţi! Da, el a inventat o maşină infernală, un cal al morţii, ce sună din harnaşamentul unor cereşti onoruri!
Da, el a inventat o moarte pentru mulţi, care se laudă că-ar fi viaţă; într-adevăr, e un serviciu minunat pentru predicatorii morţii!

Statul e locul unde toţi sunt otrăviţi, şi buni şi răi; statul e locul unde toţi se pierd, şi buni şi răi; statul e locul unde lenta sinucidere a tuturor se numeşte „viaţă".

Uitaţi-vă la oamenii aceştia de prisos!
Ei fură opera inventatorilor, comoara celor înţelepţi: „cultură" îi zic ei acestui furt — şi totul se transformă-n mina lor în maladie şi plictis!
Uitaţi-vă la oamenii aceştia de prisos! Tot timpul sunt bolnavi, îşi varsă fierea-n ceea ce numesc jurnale.
Se devorează între ei, dar nu apucă să se mistuie.
Uitaţi-vă la oamenii aceştia de prisos! Adună bogăţii şi-ajung prin ele mai săraci.

Rîvnesc puterea, şi-ntîi de toate pîrghiile ei, bani cu duiumul — aceşti neputincioşi!

Priviţi-i cum se caţără aceste sprintene maimuţe! Se-agaţă toţi, unii de alţii, şi cad cu toţii în noroi şi în abis.

Rîvnesc cu toţii tronul: aceasta este nebunia lor — de parcă fericirea-ar sta pe tron!

Adeseori pe tron sade noroiul şi-adesea chiar şi tronul e-n noroi. Nebuni îmi par cu toţii, maimuţe agăţîndu-se una de alta în delir. Urît îmi pare că miroase idolul lor, monstrul cel rece: ei, idolatrii-aceştia, toţi miros urît.

O, fraţi ai mei, vreţi voi să vă sufoce duhoarea poftelor şi gîtlejurilor lor?
Mai bine spargeţi geamurile şi săriţi afară!
Feriţi-vă de răsuflarea lor cumplită! Şi ocoliţi idolatria acestor oameni de prisos! Feriţi-vă de răsuflarea lor cumplită! Fugiţi de fumul acestor jertfe omeneşti.

Mai sunt suflete mari ce încă trăiesc libere pe lume. Mai sunt destule locuri libere unde cei singuri sau pereche pot să respire suflarea mării liniştite. Mai sunt suflete mari ce duc o viaţă liberă.

Da, cu cît posezi mai puţin, cu-atîta mai puţin eşti posedat: mărită fie mica sărăcie!

Acolo, unde statul se sfîrşeşte, abia acolo-ncepe omul care nu e de prisos: acolo-ncepe cîntecul necesităţii, arie unică şi de ne-nlocuit.
Acolo, unde statul se şfîrşeşte — uitaţi-vă acolo, fraţi ai mei!
Nu desluşiţi voi curcubeul şi punţile care conduc spre Supraom? — Aşa grăit-a Zarathustra.


Friedrich Nietzsche.

11 octombrie 2017

...si Informatia era Dumnezeu.

  Motto:
"  Cosmosul este tot ceea ce este sau ce a fost vreodată sau ce va fi vreodată. " - Carl Sagan. 




Dupa cum v'am obisnuit pe blogul cu pricina, ani de'a randul, mai reusit sau mai putin reusit, am incercat sa deconstruiesc religia, cu tot cortegiul de formalitati goale care o alcatuiesc.
Totul este o nebunie generalizata, formata din variatiuni pe aceeasi tema, in care difera actorii, decorurile si povestile care se vand publicului larg.
Consider ca s'a mers atat de departe in nebunia asta incat tot ce sta la baza mesajului religiilor, pare sa se  fi departat atat de mult de la geneza lor, incat astazi nu mai vedem decat rezultatul, care este infiorator, drept pt care ma simt oarecum dator sa intind o mana de ajutor, si prin acest articol, celor care inca bajbaie in cautarea sensurilor a ceea ce citesc in cartile lor de capatai.

Si cum totul ar trebui sa porneasca dinspre simplitate inspre lucrurile complexe, s'o luam biniror, cu inceputul.
Pentru cei care nu stiu inca, ceea ce ne inconjoara cu gratie, este Universul. De la micro la macro, il putem observa, detecta, interpreta cu ajutorul simturilor cu care suntem daruiti de'a lungul celor cateva milioane de ani de evolutie.
Universul deci, este REALITATEA care ne inconjoara. 
Primim de la el semnale, sub forma de informatii, pe care le interpretam ulterior.

Spre exemplu, daca privim o padure, o vedem cu ochii, iar creierul nostru interpreteaza informatia venita din afara, creind o imagine a ceea ce au vazut ochii.
La fel de bine, daca auzim o muzica, creierul nostru interpreteaza informatia primita prin intermediul urechilor, creind, la fel, o imagine.
Iar daca gustam o mancare, acelasi creier interpreteaza informatia primita prin intermediul papilelor gustative.
La fel si daca privim cerul, stelele, norii... 
La fel, cu celelalte simturi pe care le avem in dotare.
Tragem deci concluzia logica, ca ceea ce ne inconjoara pe noi, e o mare de informatii. 
Un intreg univers informational. 

Bunaoara, daca cititi aceste randuri, prin intermediul mintii, ajunge la domniile voastre, ce altceva, prin intermediul cuvintelor, decat informatia?  Pe care acelasi creier, le interpreteaza dupa cum a fost educat sa o faca.
Deci informatia face cunoscuta realitatea, iar realitatea este cea care ne inconjoara cu gratie.

In cartea sfanta a crestinilor, biblia, pe langa alte multe lucruri care'ti fac parul maciuca, gasesti si lucruri inteligente. Ori cat de ateu as fi, ceea ce ma intereseaza cel mai mult si mai mult pe lumea asta este ADEVARUL. Si ca un cautator de adevar, ma simt obligat sa'l recunosc acolo unde el exista.
Sa luam de pilda un citat clasic din evanghelia dupa Ioan si sa'l reproducem, mai apoi sa incercam sa'l interpretam logic, dupa lexicul vremii, si cunostintele de care deja dispunem:

" La început era Cuvântul, şi Cuvântul era cu Dumnezeu, şi Cuvântul era Dumnezeu "

Adica, la inceput, buni crestini, a fost exact informatia.  Cuvantul este informatie!  
Care, intalnindu'se cu capul nostru gol pe dinauntru, a inceput sa ne releve cate ceva din imensitatea care ne inconjoara.  

Din pacare, fiind produsii culturilor, am fost scosi din clocitoarea lor avand informatii false despre lucruri pe care le'am crezut a fi adevarate, dar care, din pacate, nu pot fi validate in si de real. 

Culturile care ne'au produs, ne'au inserat o INTERPRETARE subiectiva si deformata a realitatii, facandu'ne sa ramanem prizonierii unei iluzii grandioase.  Budistii ii spun Maya. Iluzia. Crestinii Diavolul - cel care inseala.

De mici ne'a fost inhibata curiozitatea, prin cica adevaruri  gata mestecate de altii, pe care nu mai trebuie sa le cautam noi insine, iar astfel, am schimbat frumusetea explorarii acestui Univers nepieritor, intr'o icoana conceputa de OM:  propria lui interpretare limitata si obtuza, ajungand in situatia in care ne'am deconectat de la SURSA, devenind propria noastra sursa. Si ne'am intunecat.
Am abordat deja de'a lungul timpului pe acest blog subiectul acesta. N'o mai lungim. 
Mergem mai departe! 
Din momentul in care intelegem acest lucru, cred ca e cazul sa ne parasim culturile, considerand ca interpretarile oferite sunt false, perimate, ba chiar binele sau raul livrat de ele, si sa cautam alte sensuri si interpretari.
In fond, care este natura noastra adevarata, nu de exploratori?  Oare de ce am abandonat cautarea? 

Iar aceasta explorare nu poate fi facuta decat observand onest realitatea, si interpretand'o la fel de onest, nu ramanand tributari unor percepte mostenite, ci facand'o cu propriul nostru creier. Caci stiti ce?  Fiecare are unul! 

Ajungem astfel sa intelegem ca adevarata cunoastere, nu este reproducerea ca papagalii a unor concepte invechite. Nici a ne aduna sub cupola unor cladiri, nici a umbla in 4 labe in jurul altora, nici a ne apara saraciile de doctrine, dogme, si legi strambe, numai pt ca apartinem ca sclavii unor grupuri de apartenenta care au tot interesul sa'si recreeze iar si iar....aceleasi invataturi goale. 
Ci mult mai mult decat atat, a observa onest care este adevarul adevarat, a'l supune probei realitatii, si abia apoi a'l pune la loc de cinste in mintea noastra.  Care, in felul acesta, are sanse sa se vindece.
Numai asa ajungem sa cunoastem cu adevarat adevarul.  


Asadar, treziti'va, si faceti cunostinta cu adevarul:  REALITATEA. 
Ea pur si simplu ESTE. Impacati'va cu ea.



 












15 iulie 2017

Judecata Mizantropului!



 Ziua de pe urma, coada mare.  Murisera multi in ziua aia.  Cei mai multi, din milostenia divina:  de foame, boli si razboaie.  Mai erau cativa care avusesera accidente de trotineta si mizantropul, care muri de ras.

Sa vedem insa scena din fata scaunului de Domnie divin: 

 - Marirea ta, cu plecaciuni, eu sunt dispus sa'mi cedez locul in beneficiul unui criminal in serie, unui dictator, unui broker de pe Wall Street, daca ingaduiti!  Nu s'ar cadea totusi sa'i judecati pe aia? Poate vreti sa faceti dreptate? 

 - Lasa...stai tu aici.  ti'a venit randul.  De cand te astept!

Dupa aia, imaginandu'si scena din fata scaunului de domnie, nici nu se sinchisi sa'si scoata mainile din buzunare in fata zeului, ci il intreba ce s'a intamplat cu cei pe care i'a uitat in mare mila sa si au murit de foame. 
 - Au fost doar material didactic pt noi, astia credinciosii? - zise el ironic. 

Ingerii se uitau plini de uimire, si tot staborul ceresc inmarmuri.  
La auzul acestor vorbe, Maria nascu  prematur inca un baiat.  De data asta in conditii de igiena superioare, facandu'l pe Isus sa'l invidieze.  

 - Hey! - pe mine m'ai nascut in poiata, inconjurat de oi, capre si un magar, se lamenta.   Si de ingerii care cantau la mandolina.  Mi'l aduc aminte pe Gabriel, imbracat ca un mariachi cum m'a facut sa plang.  Nu stia lumea de ce! -isi aduse aminte.  Era invizibil. Numai Eu l'am vazut!


 - Mizantropule, lua cuvantul Dumnezeu, tu n'ai ucis, n'ai prea curvit, n'ai ciordit.  Ai cam strans lemne in ziua sabatului, dar nu te ucidem cu pietre pentru atata. - ranji el plin de bunatate.  
Insa pentru crima de a ne lua la bascalie, te vei reincarna in al 8-lea copil al unei familii sarace din India.   Vei scormoni o viata pe muntii de gunoaie de langa Mumbai, si vei face baie in aval de locul in care a defecat un guru!  

La auzul unei asemenea grozavii, mizantropul le rase in fata:   - pai aia ce sunt deja acolo, cu ce ti'au gresit?  



 - ..si, daca tot asa continui, vei crapa cu limba batuta in cuie pe un gard. - zise El.  
Necredinciosule! - tuna vocea divina, cine te crezi sa iei in balon intreaga lume! - intreba prietenos Ievoha. 

 - Dar stiti, milostivia voastra, am ras si de mine, cu ingaduinta Voastra. 

 - De creatia mea sa nu razi, vierme! - zise El. 

 - De fapt, eu sunt un accident, incerca mizantropul sa'l dezvinovateasca.


  - Accidentule, strigă zeul ridicându-se brusc în picioare, cine te-a pus sa creezi la rândul tău? Te crezi dumnezeu? Mergi acasă și blestemat sa-ti fie ......   câinele! - urla El.  


 - Amin, se pleca el umil! Cu cat mai repede il chemi la tine, cu atat mai bine. Ca si asa mi l'au bagat pe gat nevasta si copilul, murmura el. 
Slavit sa"ti fie numele! Si intorcandu'se, scoase un blestem pe coltul gurii: n'ai noroc cu ma'ta, 
ca stiai ce mi'o tragi, si ai lasat sa se intample! Si intorcandu'se inspre el inapoi, facu o plecaciune adanca.


 - Ai zis ceva de mama, vierme? 
 
 - Da...de fapt, fericita e mama care are un asemenea plod ca dumneavoastra.
Pot sa indraznesc sa ne tutuim? Am observat ca va tutuiti cu toti analfabetii, observa el.
 

 - Cu mine? Pt tine voi fi in veci Dl. Dumnezeu, tuna el bland.


 - Am inteles Domnule. Reverente. 
Si se grabi sa plece, intrucat avea niste mancarimi groaznice in fund si nu s'a putut scarpina in fata scaunului de domnie. Eticheta nu il lasa.


 - A, si se mai intoarse el inca odata...sa stiti ca atunci cand am intors pe Crucea Ciurilii portretul din tabla al fiului Dvs, pe care l'au sudat pe o teava, m'am impuns in Pampersul lui! - daca va incalzeste.

 - Dispari din fata mea! Trantiti poarta dupa el! - tuna el catre robotii lui inaripati!


Si se facu voia lui.

Na, si asa se face ca bietul mizantrop, rataceste si acuma departe de Domnul.

In tara lui Nod..

Unde il fugaresc nemilos urmasii lui Cain.